Plângere contravenţională. Sentința nr. 1312/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1312/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1312/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1312
Ședința publică din data de 01.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. Teluța P.
Grefier: Ș. A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul . CATERING SRL și pe intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 4 TÂRGU J., având ca obiect plângere contravențională.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea din data de 25.03.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.04.2014, sub nr._, petentul . CATERING SRL, în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 4 TÂRGU J., a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 09.04.2014 întocmit de DRAF Tg. J., întrucât este netemeinic șl nelegal, având în vedere următoarele motive:
În fapt a arătat că, în data de 09.04.2014, în urma controlului efectuat de agenții constatatori M. D. Ivanel si D. D. la punctul de lucru al societății reclamante, din Dr. Tr. S. au constatat faptul că aceasta nu a respectat dispozițiile art. 41 pct. 2 din Legea nr. 82/1991 si prevederile art. 10 lit. e din OUG nr. 28/1999R.
Astfel, a fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor amintit, prin care . CATERING SRL a fost amendată cu suma de 8.000 lei, întrucât s-a considerat că faptele săvârșite constituie contravenția prevăzuta de art. 4 alln.2 din OUG nr. 28/1999R.
În motivare a arătat că procesul verbal astfel întocmit este netemeinic si nelegal, încălcând in mod flagrant dispozițiile OG 2/2001.
Referitor la susținerile inspectorilor inserate in procesul verbal, menționează ca societatea petentă întocmește in sistem electronic raportul zilnic de gestiune si bonurile de consum, legiuitorul neprevăzând obligativitate întocmirii acestor documente scriptic.
Desi, atât rapoartele de gestiune cat si bonurile de consum le-au fost prezentate inspectorilor in programul de gestiune utilizat de societate, aceștia au procedat la sancționarea societății petente pentru faptul ca au considerat ca documentele nu sunt întocmite scriptic.
In susținerea plângerii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile contabile care nu erau listate in momentul controlului.
De asemenea a mai arătat că, se impune admiterea plângerii formulate, anularea măsurii amenzii în sumă de 8.000 lei si transformarea sancțiunii in avertisment, având in vedere lipsa pericolului social al acestor contravenții.
In drept, prezenta plângere a fost întemeiată pe disp. OG 2/2001.
Prin rezoluția din data de 27.06.2014, instanța a pus în vedere petentului să procedeze la completarea cererii de chemare în judecată.
La data de 11.07.2014, petentul a depus la dosarul cauzei o precizare a acțiunii, prin care a arătat motivele pentru care a formulat plângere contravențională împotriva unui alt proces verbal de contravenție din data de 04.04.2014 ora 22,00, încheiat în urma controlului operativ-inopinat efectuat de inspectorii antifrauda C. P., M. D. Ivanel si C. G. la punctul de lucru al societății petente din Dr. Tr. S. ., s-a constatat faptul ca societatea petentă nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate catre populație nerespectandu-se prevederile art. l alin. 2 din OUG 28/1999, ....întrucât la data controlului s-a constatat un plus de casa de 504 lei ce nu a putut fi justificata prin datele înscrise in documentele emise de AMEF, in registrul special, ori prin facturi, nu a putut prezenta registrul unic de control; nu a respectat obligația de a păstra si arhiva registrul special prevăzut de art. l alin. 4 din OUG 28/1999 al AMEF-urilor instalate si fiscalizate la punctul de lucru controlat
Iar, în urma verificării băuturilor aflate in vitrina cafe-barului societății expuse la vânzare, au fost
identificate 2 sticle de băuturi alcoolice, una nemarcata corespunzător si cealaltă nemarcata."
Astfel, a fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor amintit, prin care . CATERING SRL a fost amendată cu suma de 59.000 lei, întrucât s-a considerat că faptele săvârșite constituie contravențiile, prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999, art. 7 lit. b) din Legea nr. 252/2003, art. 10 lit. I) din OUG nr. 28/1999 respectiv art. 221 ind. 3 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003.
Inspectorii antifrauda au înscris în procesul verbal, în mod tendențios, aspectele prezentate mai sus, fără ca acestea să corespundă realității.
Astfel, in procesul verbal s-a menționat eronat faptul ca "nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către populație", societatea noastră fiind sancționată fara temei pentru faptul ca "suma de 504 lei nu a putut fi justificata prin datele inscrise in documentele emise de AMEF in registrul special ori prin facturi, aspecte ce reies si din nota explicativa data de dna V. G....".
Inspectorii antifrauda menționează in mod eronat faptul ca suma de 984 lei a fost găsit in casieria unității, desi in realitate aceștia au găsit suma de 480 lei in casieria barului si suma de 504 lei in portofelul salariatei V. G..
Organele de control menționează in mod eronat faptul ca suma de 504 lei nu a putut fi justificata prin nota explicativa data de dna. V. G. sau cu documentele aflate la punctul de lucru al societății, deoarece atat prin nota explicativa cat si prin documentele justificative puse la dispoziția acestora, angajata i-a lămurit pe inspectori cu privire la proveniența acestei sume.
Prin nota explicativa data inspectorilor, dna. V. G. a declarat faptul ca suma de 504 lei, ce a fost găsita in portofelul personal al acesteia, reprezintă banii personali ai angajatei (avansul din salariu), suma fiind înscrisa in registrul cu banii personali ai salariaților, registru ce a fost arătat inspectorilor antifrauda.
De asemenea a mai precizat și faptul că, inspectorii au inscris in mod eronat in procesul verbal, faptul ca s-a constatat un plus de casa in suma de 90 de lei la recepția unității de cazare, suma care nu a putut fi justificata, desi suma de 90 de lei era inscrisa in registrul special al casei de marcat, ca fiind facturata si încasata de la un client, in timpul acelei zile.
In nota explicativa data, receptionera le-a explicat inspectorilor faptul ca a preluat acel sold de la colega din cealaltă tura, care i-a spus ca au fost ceva probleme cu casa de marcat, astfel ca a înregistrat operațiunea in registrul special.
Inspectorii antifrauda nu au ținut cont de notele explicative ale angajatelor societății noastre si de documentele de la punctul de lucru si au procedat in mod abuziv la sancționarea societății noastre.
Maniera abuziva in care s-a realizat controlul, o denota si faptul ca inspectorii antifrauda nu au ținut cont de programul biroului de contabilitate ( luni pana vineri intre orele 8 - 16 ) si de faptul ca toate documentele contabile si registrele sunt in acel birou, si nu au dat curs solicitării administratorului de a chema la punctul de lucru persoana care avea cheile de la contabilitate.
Faptul ca nu au fost verificate toate inscrisurile contabile si registrele prevăzute de legea 82/1991, este o chestiune imputabila exclusiv organelor de control, care nu au dorit o clarificare a situației contabile, ci o analiza trunchiata a documentelor contabile, pentru a putea încadra "fapta" săvârșita ca fiind o contravenție.
2. Referitor la cea de-a doua sancțiune, acordata pentru faptul ca " la data si ora controlului nu a putut prezenta registrul unic de control", menționam ca atat actele de evidenta primara cat si registrele, printre care si registrul unic de control, sunt păstrate in incinta biroului de contabilitate, al cărui program este de luni - vineri intre orele 8,00 si 16,00.
Datorita faptului ca acest control s-a desfășurat la ora 22,00, ora la care personalul nu avea avut acces in biroul de contabilitate, nu am putut prezenta registrul de control in acel moment,fapt pentru care am solicitat un termen de 1 h pentru ca angajații biroului sa ajungă la punctul de lucru al societății, pentru a le pune la dispoziție aceste registre.
Datorita faptului ca inspectorii antifrauda au dorit sa finalizeze cat mai repede acest control, nu au fost de acord cu solicitarea acestora si au procedat la sancționarea contravenționala.
Totodată a mai precizat ca ulterior controlului, ca urmare a invitației lăsate la punctul de lucru, registrul unic de control a fost prezentat inspectorilor antifrauda, aceștia observând ca acest document era deținut de societate si la data desfășurării controlului, dar din motive obiective nu le-a putut fi pus la dispoziție.
Referitor la cea de-a treia sancțiune, acordata pentru nerespectarea de către societatea
controlata a obligație de a păstra si arhiva registrul special prevăzut de art. 1 alin 4 din OUG 28/1999,
menționam ca administratorul a prezentat inspectorilor doar unul dintre registrele speciale, respectiv pe
cel al aparatului de marcat aflat la recepția unității de cazare, celalalt registru aflandu-se in biroul de
contabilitate.
Desi inspectorii au verificat faptul ca in acest registru au fost înscrise operațiunile realizate in ziua respectiva, respectiv facturarea si incasarea cu chitanța a sumei de 90 de lei (ca urmare a faptului ca aparatul de marcat avusese probleme de alimentare in timpul zilei), nu au ținut cont doar de acest registru, motivând ca trebuie sa aveam cate un registru pentru fiecare aparat de marcat.
In ceea ce privește contravenția reținuta la pct. 4 din anexa la procesul-verbal mai sus arătat,
si anume deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea produselor accizabile supuse
marcării fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, sancțiunea prevăzuta de textul de lege este
amenda contravenționala de la 20.000 la 100.000 lei. In cazul de fata, a fost aplicata amenda
contravenționala in cuantum de 50.000 lei, așadar peste limita minima prevăzuta de lege.
Potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Aceasta obligație de a aplica sancțiunile contravenționale de o maniera proporționala revine atat organelor constatatoare cat si instanței de judecata sesizate cu o plângere contravenționala, potrivit soluțiilor exprimate in jurisprudenta. Mai mult, pentru a permite instanței sa verifice legalitatea procesului-verbal de contravenție si prin prisma proportionalitatii sancțiunilor, in jurisprudenta s-a arătat faptul ca organul care aplica sancțiunea are obligația legala sa precizeze in cuprinsul procesului-verbal de contravenție elementele de fapt avute in vedere la individualizarea sancțiunii, atunci cand aplica o sancțiune peste minimul legal.
Aceasta soluție este si fireasca intrucat in lipsa oricăror criterii de fapt care sa justifice aplicarea peste minimul legal al unei sancțiuni, instanța ar fi in imposibilitate de a verifica daca sancțiunea a fost corect individualizata.
In descrierea faptei reținute la pct. 4, se poate observa ca inspectorii antifrauda se mulțumesc sa arate ca au fost expuse la vânzare doua sticle de băuturi alcoolice purtând marcaje necorespunzatoare. Nu mai sunt precizare alte elemente care sa justifice aplicarea amenzii contravenționale peste minimul prevăzut de lege, in contextul in care subscrisa nu a mai fost niciodată sancționată contravențional iar cantitatea de băuturi alcoolice descoperita este una foarte redusa (doua sticle de 500 ml respectiv 700ml).
În motivarea prezentei a arătat că prin aplicarea a peste minimul legal a amenzii, a fost incalcat principiul proportionalitatii iar prin neindicarea elementelor de fapt care sa justifice acest cuantum al amenzii peste minimul prevăzut de lege am fost vătămat prin faptul ca sunt in imposibiliate de a formula apărări cu privire la modalitatea de aplicare a sancțiunii, in lipsa oricăror criterii de fapt care sa poată fi avuta in vedere de instanța la verificarea proportionalitatii aplicării santiunii contravenționale.
In privința mențiunii din pagina a 2 a procesului-verbal de mai sus, privind posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii, organul constatator precizează ca subscrisa are posibilitatea de a se exonera de plata integrala a amenzii prin plata sumei de 8000+1000+10.000 lei.
Prin urmare, ni se indica faptul ca pentru a beneficia de plata parțiala a amenzii aplicate, trebuie sa plătim suma de 19.000 lei.
Aceasta suma este destul de ridicata in raport de posibilitățile financiare al petentei.
De asemenea, petenta a mai învederat instanței că aceasta suma a fost indicata in mod greșit de către organul constatator deoarece sancțiunile contravenționale prevăzute de OUG nr. 28/1999 si de Legea nr. 252/2003 nu beneficiau de posibilitatea plații a jumătate din minimul amenzii, astfel incat in mod corect ar fi trebuit trecut in procesul-verbal de contravenție ca are posibilitatea de a se exonera de plata integrala a amenzii prin plata doar a sumei de 10.000 lei.
Daca le-ar fi fost indicata suma corecta prin procesul-verbal de contravenție, ar fi reușit sa achite aceasta suma de 10.000 lei pentru a nu mai plati amenda de 50.000 lei aferenta, aceasta suma fiind mult mai mica decât suma inițiala indicata de organul constatator, respectiv suma de 19.000 lei, suma care nu putea fi achitata de societatea petentă in acel termen scurt de numai 48 ore.
Totodată a mai arătat că aceasta încălcare a art. 28 din OG nr. 2/2001 ne-a produs o vătămare grava, întrucât, societatea noastră putea sa achite suma de 10.000 lei si nu si diferența de 40.000 lei.
Vătămarea nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, deoarece instanța nu ne poate repune in termenul de 48 ore de plata a jumătății din minimul amenzii, adică 10.000 lei, suma datorata in acest moment fiind de 50.000 lei.
Pentru aceste motive, având in vedere încălcarea art. 5 si art. 28 din OG 2/2001, au solicitat instanței a constata nelegalitatea procesului-verbal si dispunerea anularii acestuia.
Având în vedere faptul ca sancțiunea amenzii contravenționale ce le-a fost aplicata are un caracter preventiv si sancționator, articolul 6 alin. 2 din Convenție si garanțiile procesuale generale prevăzute de acesta, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, a solicitat instanței a observa ca agentul constatator nu a avut in vedere prevederile art.10 alin.2 din OG 2/2001.
In acest sens, a solicitat instanței a observa ca agentul constatator a însumat limitele amenzilor contravenționale prevăzute pentru faptele constatate, indicând la rubrica privind suma totala a amenzilor aplicate suma de 59.000 lei.
Potrivit art. 10 alin. 1 și 2 din OG nr.2/2001 dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai grava sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanța pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
Analizând procesul verbal asa cum acesta a fost redactat, nu se poate decela care faptă a fost considerată de agentul constatator mai gravă și pentru ce motive a inteles sa aplice o pedeapsa ce depășește minimul stabilit de lege, motive pentru care instanța nu ar putea să facă o individualizare a acestora.
Întrucât agentul constatator a încălcat prevederile art. 10 alin. 2 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 cu raportare la art. 16 din același act normativ cu referire la modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 a solicitat admiterea plângerii contravenționale formulată și exonerarea de la plata amenzii de 59.000 lei, greșit individualizata.
Mai mult, in acest sens au solicitat instanței a reține si faptul ca aplicarea unei sancțiuni nelegale conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție
Instanța este investită doar cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale, fiind inadmisibil ca aceasta să procedeze la încadrarea juridică a faptei în raport cu starea de fapt reținută.
Această interpretare respectă principiul legalității răspunderii, nullum judicium sine lege. Astfel, instanța nu se poate substitui autorității administrative, singura competentă să aplice sancțiunea amenzii contravenționale. Dispozițiile art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 conform cărora, soluționând plângerea, instanța „hotărăște asupra sancțiunii", se referă la posibilitatea instanței de a verifica dacă individualizarea sancțiunii a fost corectă, în caz contrar instanța putând să micșoreze cuantumul amenzii, să înlocuiască o sancțiune mai gravă cu una mai puțin gravă, să înlăture o sancțiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele prevăzute de normele care stabilesc sancțiunile contravenționale.
Așa cum a fost întocmit procesul verbal contestat prin prezenta, va rugam sa rețineți ca instanța nu poate aprecia in mod elocvent cu privire ia modalitatea de individualizare si sancționare a faptelor contravenționale având in vedere ca sumele înscrise in paragraful A pct.1,2 si 3 însumate nu au ca rezultat suma totala de 59.000 lei suma cu care am fost amendați.
Raportându-ne la dispozițiile art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, va rugam sa observați ca agentul constatator nu a respectat procedura de comunicare legala a actului de constatare, in sensul ca acesta a fost direct afișat pe usa imobilului in care societatea noastră are sediul social, alături de alte 2 societăți comerciale.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare ia domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin postă, cu aviz de primire ( Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 (Decizia 10/2013)
Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale prezentate, se observă că, în procedura contravențională, legiuitorul a înțeles să pună în relație producerea unor efecte juridice, printre care și determinarea dies a quo, pentru formularea plângerii contravenționale, de cunoașterea, de către persoana sancționată, a măsurilor aplicate.
Această cunoaștere, astfel cum vom arăta în cele ce urmează, poate fi efectivă ori prezumată.
Cunoașterea actului va fi efectivă atunci când se comunicarea se realizează prin înmânare persoanei fizice sancționate, reprezentantului său legal sau celui împuternicit cu primirea corespondenței, în cazul contravenientului, persoană juridică.
Înmânarea actului, sub luare de semnătură constituie, în filozofia Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, modalitatea tehnică principală, de aducere la cunoștința contravenientului a faptei și sancțiunii aplicate care asigură la cel mai ridicat standard exigențele de cunoaștere a conținutului actului.
Însă, atunci când cunoașterea actului și informarea persoanei sancționate contravențional asupra faptei și sancțiunii aplicate nu pot fi realizate prin înmânare, întrucât aceasta, deși prezentă la constatarea faptei și aplicarea sancțiunii, refuză să primească o copie a procesului - verbal sau a înștiințării de plată ori pentru că nu este prezentă la constatare sau atunci când sancțiunea a fost aplicată în condițiile art. 21 alin. (2) din ordonanță, modalitatea prin care i se aduce la cunoștință conținutul procesului verbal de constatare și sancționare contravențională este reprezentată de comunicarea actului.
Procedura de comunicare se realizează, potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare, la domiciliul sau sediul contravenientului.
In cazul refuzului expres de primire a corespondenței, se observă că legea procesual civilă, aplicabilă și în materie contravențională, instituie o prezumție absolută, de cunoaștere a actului, fundamentată pe atitudinea subiectivă a părții, astfel exteriorizată și pe necesitatea prevenirii și sancționării abuzului de drept.
Se observă că prima modalitate de comunicare a actului, prin poștă, cu aviz de primire conferă certitudine asupra cunoașterii actului și este de natură să asigure efectivitatea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, sub aspectul garanțiilor dreptului, de a fi informată asupra faptelor imputate și sancțiunilor aplicate.
D. din aceste perspective, îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului, aflată într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, poate constitui o modalitate de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, aptă a satisface pe deplin cerințele procedurale care să asigure exercitarea dreptului de acces la justiție și a dreptului la apărare, întrucât astfel cum s-a arătat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția nu apără drepturi teoretice, ci efective și concrete.
Având in vedere aceste considerente, coroborat cu faptul ca procesul verbal contestat nu le-a fost comunicat in mod legal, acesta fiind lipit pe usa imobilului de unde a fost ridicat de proprietarul acestuia, persoana ce nu are nicio legătura cu societatea petentă, a solicitat instanței a reține incidența in speța a unei cauze de nulitate relativa.
Având în vedere aceste motive, a arătat că, se impune admiterea plângerii formulate, anularea procesului verbal de constatare și sancționare, a contravențiilor . nr._ întocmit de DRAF Tg. J. in data de 05.04.2014, anularea măsurii amenzii în sumă de 59.000 lei și a masurilor suspendării activităților de bar restaurant, cazare in sistem hotelier si comerț cu produse accizabile, pe o perioada de 3 luni, faptele reținute în procesul verbal nefiind săvârșite de societatea noastră.
In susținerea plângerii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (registrul unic de control, registrele speciale, facturi si chitanțe inregistrate in registrul special, registru cu bani personali, autorizații de funcționare, OP - uri obligații fiscale, state de salarii, etc.) si proba testimoniala cu 4 martori (angajații societății), pe care pe care se obligă să îl aducă la termenul stabilit de către instanța.
Referitor la proba testimonială a solicitat audierea martorilor:
B. D. - A., domiciliat in Dr. Tr. S., . nr. 10, ., .
V. G. - R. - domiciliata in Dr. Tr. S. . ., Jud. M.
B. R. A. A. - domiciliat in Dr. Tr. S., ..71, județul M.
In drept plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, art. 28 din OG 2/2001, art.10 alin.2 din OG 2/2001, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
In ceea ce privește motivele de fapt si de drept, in al doilea rând învederează faptul ca au formulat plângere contravențională si împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.04.2014 întocmit de DRAF Tg. J., întrucât este netemeinic și nelegal, având în vedere următoarele motive.
În fapt, în data de 09.04.2014, în urma controlului efectuat de agenții constatatori M. D. Ivanel si D. D. la punctul de lucru al societății noastre din Dr Tr S. s-a constatat faptul ca societatea noastră:
„1. Nu a respectat dispozițiile art. 41 pct. 2 din Legea nr. 82/1991 si prevederile art. 10 lit e din OUG nr. 28/1999R.
Astfel, a fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor amintit, prin care . CATERING SRL a fost amendată cu suma de 8.000 lei, întrucât s-a considerat că faptele săvârșite constituie contravenția prevăzuta de art. 4 alin.2 din OUG nr. 28/1999R.
Procesul verbal astfel întocmit este netemeinic si nelegal, încălcând in mod flagrant dispozițiile OG 2/2001.
Referitor la susținerile inspectorilor inserate in procesul verbal, menționam ca societatea noastră întocmește in sistem electronic raportul zilnic de gestiune si bonurile de consum, legiuitorul neprevăzând obligativitate întocmirii acestor documente scriptic.
Deși, aceste atat rapoartele de gestiune cat si bonurile de consum le-au fost prezentate inspectorilor in programul de gestiune utilizat de societate, aceștia au procedat la sancționarea societății noastre pentru faptul ca au considerat ca documentele nu sunt întocmite scriptic.
In susținerea plângerii au solicitat a fi administrată administrata proba cu înscrisurile contabile care nu erau listate in momentul controlului.
De asemenea a arătat ca se impune admiterea plângerii formulate, anularea măsurii amenzii în sumă de 8.000 lei si transformarea sancțiunii in avertisment, având in vedere lipsa pericolului social al acestor contravenții.
In drept plângerea de mai sus a fost întemeiată pe disp art 31 din OG 2/2001.
Prin rezoluția din data de 17.07.2014, instanța a dispus comunicarea acțiunii și duplicat înscrisuri către intimat în vederea formulării și depunerii întâmpinării.
La data de 14.08.2014, intimata a depus întâmpinare, la plângerea contravenționala formulata de . CATERING SRL, împotriva Procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 09.04.2014 de către Direcția Generala Antifrauda Fiscala - Direcția Regionala Antifrauda 4 - Targu - J..
Ca o chestiune prealabila a învederat instanței faptul ca la data de 01.08.2013 a intrat in vigoare H.G. nr. 520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, care prevede la art. 15:
„(1) în cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.
(2) în cadrul Direcției generale antifraudă fiscală funcționează direcții regionale antifrauda fiscală, conduse de inspectori generali adjuncți antifraudă."
Astfel având in vedere textul de lege mai sus menționat au solicitat instanței a dispune modificarea citativului si comunicarea tuturor actelor de procedura întocmite in cauza la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscala din ., sector 5, București.
De asemenea au mai solicitat respingerea plângerii contravenționala ca neîntemeiata din următoarele considerente:
Prin plângerea contravențională formulată, petenta solicită anularea sancțiunii contravenționale a amenzii si înlocuirea acesteia cu avertisment.
In fapt,a arătat că in data de 09.04.2014, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Regionale Antifrauda 4 - Targu - J. au efectuat un control curent inopinat, prin sondaj la punctul de lucru din Drobeta T. S. ., jud M. .aparținând S.C. F. F. TOUGHT CATERING S.R.L unde au constatat faptul ca societatea nu a respectat dispozițiile art. 41 pct. 2 lit. c din Legea contabilității nr. 82 / 1991, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu Ordinul MFP nr. 3512/2008, în sensul că pentru activitatea de vânzare cu amănuntul societatea verificata nu întocmește raport zilnic de gestiune, iar pentru cea de producție bucătărie nu întocmește bonuri de consum pentru scăderea din gestiune a materiilor prime și materialelor consumate.
Astfel au fost încălcate prevederile art. 6 alin (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora: "Orice operațiune económico - financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ".
Prin nota explicativă dată de administratorul societății pétente, acesta recunoaște
fapta contravenționala declarând ca „Nu dețin si nu pot prezenta raportul de gestiune
zilnica„ „nu întocmesc scriptic bonuri de consum".
Referitor la susținerile invocate prin plângerea contravenționala potrivit cărora bonurile de consum ar putea fi întocmite in format electronic, precizam faptul că la data și ora controlului, deși au fost solicitate de inspectorii antifrauda, acestea nu au putut fi prezentate spre a fi verificate, aspect precizat si in cuprinsul notei explicative.
Mai mult decât atat potrivit dispozițiilor Ordinului MFP nr. 3512/2008 rezulta ca bonurile de consum se țin in format fizic si „Servesc ca:document de eliberare din magazie a materialelor;document justificativ de scădere din gestiune și document justificativ de înregistrare în contabilitate."
De asemenea, acesta "se întocmește în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de către compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de către alte compartimente ale unității, care solicită materiale pentru a fi consumate ".
Astfel inspectorii antifraudă au individualizat corect contravenția la art.41 alin. (2) lit.c) din Legea nr. 82/1991, republicata, mai mult decât atat sancțiunea aplicata fiind avertismentul.
In urma controlului inspectorii antifraudă au constatat si faptul ca societatea nu a respectat dispozițiile art. 4 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale republicata în sensul că nu a păstrat si arhivat timp de 2 ani rolele jurnal ale celor doua aparate de marcat electronice fiscale instalate la punctul de lucru verificat.
Fapta mai sus menționata reprezintă contravenție in conformitate cu prevederile art. 10 lit. I) din O.U.G nr. 28/1999 republicata, potrivit cărora, "constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (...) nerespectarea obligației de a păstra și arhiva rola jurnal".
Sancțiunea aplicata agentului economic sus-mentionat s-a dispus in concordanta cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, republicata, potrivit cărora "amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici,(...)faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), hh1), i), j), I) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei", amenda fiind in cuantum de 8.000 lei.
Sancțiunea aplicata agentului economic sus-mentionat s-a dispus in concordanta si cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, republicata potrivit cărora "Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Totodată au mai precizat faptul că limitele amenzii prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 28/1999 republicata (text legal in care a fost încadrata sancțiunea aplicata petentului) sunt cuprinse intre 8.000 si 10.000 lei, amenda dispusa fiind cea minima in suma de 8000 lei, motiv pentru care este lipsita de fundament afirmația petentei in sensul ca sancțiunea aplicata nu respecta cerințele legale relative la gradul de pericol social al faptelor reținute si circumstanțele personale ale agentului economic fapt pentru care consideram ca nu se impune o reindividualizare a sancțiunii amenzii contravenționale aplicata.
De asemenea au mai precizat că din jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului rezulta ca "dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare, iar forța probanta a proceselor verbale este lăsata la latitudinea fiecărui sistem național de drept".
Aceste aspecte coroborate cu dreptul fiecărei persoane sancționate la un proces echitabil in cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situația de fapt din procesul verbal nu corespund modului de desfășurare al evenimentelor si conduc la concluzia ca faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, in sensul ca situația de fapt si imprejurarile reținute corespund adevărului.
De asemenea, in cauza A. contra României, reiese ca nicio dispoziție a Convenției nu se incalca daca statele acorda valoarea probatorie a unei prezumții de temeinicie, imprejurarii ca fapta a fost constatata personal de un agent al funcției publice, apreciind astfel ca, ori de cate ori fapta este constatata personal de agentul constatator, procesul verbal intocmit de acesta se bucura de o prezumție de temeinicie pana la proba contrara.
A mai arătat că petenta nu aduce niciun element probatoriu in fata instanței, menit sa demonstreze contrariul celor constatate in procesul verbal de contravenție, argumentele acesteia nefiind suficiente pentru a răsturna prezumția de legalitate de care se bucura actul de control.
Mai mult decât atat au menționat faptul ca prin mai multe decizii (Decizia nr.308/2013 publicata în M.O ai României, Partea I, nr. 461/25.07.2013, Decizia nr.76/2012 publicată în MO al României, Partea I nr.244/11.04.2012 etc.) Curtea Constituționala a statuat ca „stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care [....] dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de protecție".
De asemenea Curtea Constituțională a reținut că „măsurile sancționatorii dispuse prin O.U.G nr. 28/1999 republicata vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, aceasta îndreptățind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală".
A mai solicitat instanței a avea în vedere faptul ca societatea nu este la prima abatere, aceasta fiind sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor legale instituite de OUG nr. 28/1999 - republicata si cele instituite de Legea nr. 252/2003, privind registrul unic de control, republicata prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/05.04.2014, aspect care demonstrează si certifica caracterul de recidiva a faptelor contravenționale săvârșite de petenta.
Având in vedere ca din considerentele expuse rezulta faptul ca prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/09.04.2014 s-a formulat o descriere detaliata a faptelor contravenționale, procedându-se la o corectă individualizare a acestora, cu respectarea dispozițiilor legale, solicităm respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.
In drept prezenta a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale, republicata si O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare, ale Legii contabilității nr. 82/1991, republicata si ale H.G. nr.520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
În probatoriu au solicitat proba cu inscrisuri si orice alte mijloace de proba care se vor dovedi utile si pertinente in cauza.
A mai solicitat judecarea cauzei in conformitate cu art.223 alin.(3) din Codul de procedura civila.
Petentei i-a fost comunicată întâmpinarea cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare, iar acesta a depus răspuns la întâmpinare, la data de 16.09.2014, prin care a solicitat admiterea plângerii și a mai relatat încă odată concluziile indicate în acțiunea precizată.
Prin rezoluția din data de 18.09.2014, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 29.10.2014.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 C. pr. civ. instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 09.04.2014, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8 000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. l din O.U.G. 28/1999 (nerespectarea obligației de a păstra și arhiva rola jurnal, raportul fiscal de închidere zilnică și registrul special prevăzut la art. 1 alin. (4), cu excepția activității de transport în regim de taxi) și cu avertisment, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Lg. 82/1991, reținându-se că aceasta nu întocmește raport zilnic de gestiune și nu întocmește bonuri de consum pentru scăderea din gestiune a materiilor prime și materialelor consumate în bucătărie și nu a arhivat și păstrat rolele jurnal ale celor două aparate de marcat electronice fiscale.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.04.2014 constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agenților constatatori.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Instanța a încuviințat toate probele solicitate de petentă, ținând seama și de opoziția intimatei în sensul că nu pot fi ascultați, în calitate de martori, agenții constatatori.
Din înscrisurile depuse la dosar, de ambele părți, instanța reține că petenta invocă existența unei alte stări de fapt decât cea susținută la momentul controlului.
Astfel, din nota explicativă a administratorului societății petente (fila 122), dar și din cuprinsul procesului – verbal de contravenție, care a fost însușit, prin semnarea și ștampilarea acestuia de către petentă, rezultă că aceasta nu deține și nu a putut prezenta raport zilnic de gestiune, că nu întocmește scriptic bonuri de consum sau fișe limită de consum pentru activitatea de producție și nu arhivează și păsptrează rolele jurnal ale aparatelor de marcat electronice.
Chiar dacă instanța nu ar avea în vedere această declarație, petenta nu a probat susținerile făcute în plângerea formulată, potrivit cărora ar fi prezentat agenților constatatori aceste documente.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, ținând seama de faptul că gradul de pericol social al faptelor este avut în vedere de legiuitor la stabilirea limitelor speciale ale amenzii, instanța constată că pentru contravenția prevăzută de art. 10 lit. l din O.U.G. 28/1999, s-a aplicat amendă al cărei cuantum reprezintă minimul stabilit de lege, iar pentru cealaltă faptă, prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. c din Lg. 82/1991 s/a aplicat sancțiunea avertismentului.
Cuantumul ridicat al limitelor amenzii contravenționale a fost stabilit de legiuitor în considerarea gravității acestor fapte, astfel că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.
Înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu reprezintă o măsură proporțională nici în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, întrucât petenta a săvârșit două fapte contravenționale, nu a recunoscut săvârșirea acestora și și-a modificat poziția avută la momentul întocmirii procesului – verbal de contravenție.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat, instituită de legea română, nu a fost răsturnată de către petentă, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr.2/2001, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petenta S.C. F. F. Thought Catering S.R.L., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – D.G.A.F. prin Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Tg. J., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta S.C. F. F. Thought Catering S.R.L. cu sediul in Dr. Tr. S., ., Camera 1, jud. M., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI RO_, prin administrator P. B., reprezentata de C.. Ind. Av. Pasolea E. M. cu sediul in Dr. Tr. S., .. B1, ., în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.A.F. – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 4 Tg. J., cu sediul in Municipiul Targu J., ., jud. Gorj.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la sediul Judecătoriei Dr. Tr. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01. 04. 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. PLT./ teh. V.Ș.A..
. 4 ex./2 .:.04.05.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Cereri. Sentința nr. 1322/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1352/2015.... → |
|---|
