Pretenţii. Sentința nr. 1286/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1286/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1286/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C., JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1286
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. T.
GREFIER: M. B.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta . și pe pârâta ȚINICOI M..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 13.03.2015, prin serviciul registratură al instanței, dl. exp. Nițipir V. a comunicat instanței raportul de expertiză întocmit în cauză.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 394 alin.1 Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 25.08.2014, sub nr._ reclamanta . a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Ținicoi M. să dispună, obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat societarii reclamante, exclusiv prin fapta sa, respectiv la plata debitului în cuantum de 7.488,18 lei, sumă compusa din contravaloarea facturilor atașate prezentei, reprezentând recuperare energie electrică agenți economici/casnici, conform înscrisurilor atașate în copie; obligarea la plata dobânzii legale calculată până la data achitării integrale a debitului. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, precum și a oricăror altor cheltuieli (INEP, ONRC, anunț mica publicitate, onorariu expert, etc).
În motivarea cererii, s-a arătat că în urma verificării instalației electrice de alimentare și măsurare la locul de consum aparținând paratului, inspectorii din cadrul societății reclamante au întocmit procesul verbal de constatare/nota de constatare atașată în copie prezentei, privind neregulile observate la fața locului.
Procesul verbal de constatare/nota de constatare a fost întocmită în prezența pârâtului și a fost adusă la cunoștința acestuia, fiind semnat de pârâtă, însă pârâta nu a formulat obiecțiuni, nu a contestat înscrisul în discuție.
Ca urmare, s-a constatat că pârâta consuma energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de aparatul de măsură/contorul electric, fapt evidențiat în procesul verbal de constatare/nota de constatare de mai sus.
În aceste condiții s-a procedat, cu acordul pârâtei, la inventarierea aparatelor de consum energie electrica, urmând a se stabili consumul în conformitate cu art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din data de 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 potrivit căruia în cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnicii și de 6 luni pentru ceilalți consumatori.
Prin Nota de constatare, C. Distribuție a procedat la inventarierea receptoarelor electrice și, în funcție de puterea nominal și de durata de utilizare normal a acestora (stabilite prin normativele tehnice), a procedat la calcularea valorii reale a consumului de energie electrică.
Acest consum este evidențiat în nota de calcul/fișa de evaluare a energiei electrice consumată și neînregistrată, înscris anexat prezentei.
Cu privire la corectitudinea înscrisurilor întocmite, precum și a stării de fapt a celor constatate de echipa specializată a Departamentului NTL din cadrul C. Distribuție, arată instanței că documentele menționate mai sus, respective Nota de Constatare, Bonul de Mișcare și Facturile sunt temeinice, valide și legal întocmite. Unitatea de măsură a energiei electrice se află în paza juridică a pârâtei, aceasta fiind direct răspunzătoare de bunurile date în custodia acesteia, indiferent dacă prejudiciul suferit de C. Distribuție este născut din acțiuni /inacțiuni directe/indirect provocate în mod nemijlocit de pârâtă sau de terțe persoane. În concluzie, potrivit dispozițiilor legale invocate mai sus, paza juridică a unității de măsurare este atribuita consumatorului de prevederi legale imperative - decizia ANRE nr.57/1999, astfel încât, responsabilitatea păstrării integrității sigiliilor și a contorului revine consumatorului.
Facturile mai sus arătate au fost acceptate la plată de pârât, având în vedere ca aceste facturi nu au fost contestate de către pârâtă, conform art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004 care stabilește ca debitorul/pârâta avea obligația ca în cazul în care contestă valoarea facturii să comunice acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea facturii.
În ceea ce privește legătura prejudiciului cu fapta ilicită se constată că prin energia consumată de către pârâtă fără contorizarea energiei se naște un prejudiciu în patrimoniul distribuitorului energiei electrice, prejudiciu reprezentat de contravaloarea energiei neachitate de către pârâtă.
Nu in ultimul rând, precizează că are autorizarea de a emite facturile doar într-un singur exemplar, pe suport de hârtie, potrivit Ordinul nr. 1077/2001 emis de către Ministerul de Finanțe privind condițiile în care se pot edita, într-un singur exemplar, facturile fiscale cu regim special de tipărire, înscriere și numerotare, utilizate în activitatea financiară și contabilă, autorizare care se acordă furnizorilor cu un număr mare de clienți (sfera de activitate a agenților economici este prestarea de servicii sau livrarea bunurilor de utilitate publică, cum sunt: furnizarea energiei electrice, termice, a gazelor naturale și a apei, canalizarea, telefonia fixă și mobilă, transmisia de programe TV și radio și altele similare), iar rațiunea acestei autorizări exclude obținerea acceptului de plata a facturii in varianta clasica a semnării de către client pe exemplarul doi și remiterea facturii cu semnătura acestuia către furnizor. O altă interpretare ar crea un haos în ceea ce privește certitudinea livrărilor de servicii și acceptării de către clienți.
Valoarea prejudiciul cauzat reclamantei, exclusiv din culpa pârâtei, este în sumă de 7.488,18 lei pentru care s-a emis facturile cuprinse în fișa de client atașată prezentei.
În conformitate cu prevederile art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, dispozițiile Legii nr. 13/2007 si art. 1357 și urm. C.civ., pârâta este obligat să suporte acest prejudiciu, reprezentând contravaloarea energiei electrice calculate potrivit legii la tarifele legale în vigoare.
Așadar, solicită instanței de judecată să constate faptul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, existenta faptei ilicite, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și exista vinovăția pârâtei constând în consumul de energie electrică fără ca aceasta să fíe înregistrată de aparatul de măsură/contorul electric, vinovăție recunoscută de pârât prin semnarea procesului verbal de constatare/notei de constatare, precum și prin faptul că aceasta nu a formulat obiecțiuni/nu a contestat înscrisul în discuție.
Cu privire la dobânda legală, din momentul în care facturile au ajuns la scadență, potrivit legislației în vigoare, respectiv O.G. 13/2011, acestea sunt purtătoare de dobânzi. În această situație este îndreptățită să solicite și dobânda legală aferentă acestora, având în vedere că i s-a cauzat un prejudiciu, drept urmare face precizarea că dobânda legală se calculează de la data scadenței facturii și este calculată conform formulei DEBIT x NR. ZILE DE ÎNTÂRZIERE x DOBÂNDA LEGALĂ.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 si urm. Noul Cod de Procedură Civilă, art. 1357 și urm. C.civ., art. 1.516 și art. 1.521 C.civ., art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din 25.06.2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, Legea nr. 123/2012, O.G. 13/2011.
În dovedirea cererii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiza tehnică de specialitate, precum și orice alt mijloc de probă a cărui necesitate ar reieși din dezbateri.
În baza art. 411 pct. 2 Noul Cod Procedură Civilă solicită judecarea cererii și în lipsă.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, astfel că instanța a fixat primul termen de judecată la data de 02.12.2014, când, în temeiul disp.art. 255 C. corob. cu disp.art. 258 C. a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtei, proba cu expertiza electroenergetică având ca obiective: să se stabilească dacă la contorul debitorului a existat o intervenție neautorizată; să se stabilească dacă energia consumată era corect înregistrată iar consemnările din NTL sunt reale; să se stabilească dacă recalcularea energiei electrice efectuată de lucrătorii reclamantei a fost făcută corect conform legislației în vigoare (HG 1007/2004, L 13/2007) în sistem paușal; să se stabilească consumul de energie electrică și valoarea acesteia în funcție de indexul contorului; să se precizeze unde era amplasat contorul și dacă ar fi putut interveni alte persoane în afară de reprezentanții creditoarei.
Pârâta legal citată cu mențiunea prezentării la interogatoriu nu s-a prezentat în instanță.
La data de 13.03.2015, prin serviciul registratură al instanței, dl. exp. Nițipir V. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit în cauză (f. 58-63).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele
Prin nota de constatare NTL nr._/03.12.2013 s-a constatat că pârâta consuma energie electrică fără a fi înregistrată de aparatul de măsură/contorul electric, respectiv că, în prezența consumatorului și cu acordul acestuia, s-a găsit o instalație clandestină și improvizată, racordată direct din tabloul electric de pe casa scării, fără a avea montat contor electric, în urma unei intervenții neautorizată prin intermediul a două conductoare electrice (fază și nul), de culoare roșie și albă, din cupru cu secțiunea de 2,5 mmp, fapt ce făcea ca energia electrică consumată să nu fie facturată de furnizor, fapt evidențiat în nota de constatare, de inspectorii din cadrul societății reclamante întocmind procesul-verbal de constatare la fața locului.
S-a menționat faptul că acest consum a fost evidențiat în nota de calcul a energiei electrice, iar în ceea ce privește expedierea facturilor reprezentând recuperare energie electrică acestea s-au realizat de operatorul național din domeniul serviciilor poștale, facturile fiind acceptate la plată de către pârâtă.
S-a mai menționat faptul că facturile au fost acceptate la plată de către pârâtă având în vedere că aceste facturi nu au fost contestate de aceasta, conform art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice.
Valoarea prejudiciului este în sumă de 2.921,09 lei în raport de prevederile art. 142 alin. 4 din Regulamentului de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr. 1007/2004.
Producerea de către o persoană a unui prejudiciu ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite atrage obligația celui răspunzător pentru producerea acestui prejudiciu de a-l repara, în condițiile art. 1357 C.Civ.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 cod civil: “ Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Astfel, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui prejudiciu – prejudiciu care trebuie să fie cert, adică sigur sub aspectul existentei sale și al posibilităților de evaluare și să nu fi fost reparat încă, (2) existența unei fapte ilicite – adică orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, (3) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, (4) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijentă sau imprudența cu care a acționat.
Conform art. 56 din Legea nr. 13/2007: “În cazul consumului fraudulos, consumatorul de energie electrică va fi deconectat de la rețeaua electrică, fiind obligat totodată la plata contravalorii energiei electrice consumate și a costurilor aferente deconectării, evaluate conform normelor tehnice în vigoare”.
În ceea ce privește determinarea prejudiciului, art. 142 din HG nr. 1007/2004, prevede că: “ (1) Consumul de energie electrică se stabilește în sistem paușal, în situațiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare.
(2) Consumul de energie electrică în sistem paușal se stabilește în funcție de puterea nominală a receptoarelor electrice și de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.
(3) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem paușal este permisă doar pe durate de timp determinate, pentru consumatorii temporari sau în cazul unor locuri de consum cu puteri absorbite foarte mici (de regulă sub 100 W) pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare, în cazul defectării (indisponibilității) echipamentelor de măsurare, precum și în cazul consumului fraudulos de energie electrică.
(4) În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici și de 6 luni pentru ceilalți consumatori.”
Față de situația de fapt reținută mai sus și având în vedere prevederile legale mai sus-menționate, instanța apreciază că în mod corect au fost emise facturile atașate la dosarul cauzei reprezentând costul energiei electrice consumate și costuri datorate verificării și deconectării pârâtei de la rețeaua de energie electrică, facturi pe care pârâta și le-a însușit prin semnătură.
Sarcina probei în sensul îndeplinirii condițiilor cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale revine celui în patrimonial căruia s-a produs prejudiciul, respectiv, în cauză, această proba incumbă reclamantei.
Mai mult, instanța are în vedere și refuzul pârâtei de a se prezenta la interogatoriu, refuz pe care îl va interpreta prin prisma prevederilor art. 358 C.P.Civ., precum și faptul ca pârâta a semnat nota de constatare mai sus menționată fără obiecțiuni.
Având în vedere că pârâta nu și-a executat obligația de plată a debitului, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la repararea integrală a prejudiciului prin aplicarea prevederilor art. 3 din OG nr. 13/2011: "Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României."
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de către dl. exp. Nițipir V. (f. 58-63), starea de fapt consemnată în NTL nr._/03.12.2013 se încadrează la litera b din art. 90 alin. 2 din RFEEC aprobat prin HG nr. 1007/2004 iar emiterea facturii nr._/05.12.2013 pentru recuperarea energiei electrice de către reclamantă (pentru cantitatea de 12.210 KWh, în valoare de 7270,78 lei) se justifică, modul de calcul al energiei consumate fraudulos făcându-se cu respectarea disp.art. 142 din RFEEC.
Ca urmare a argumentelor de fapt și drept expuse mai sus, instanța urmează să admită prezenta cerere și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de reprezentând c/v facturilor nr._/05.12.2013 și nr._/05.12.2013 actualizată cu indicele de inflație până la data plății și dobânda legală calculată până la data achitării efective a debitului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata, instanța, având în vedere dispozițiile art. 453 C.p.c., potrivit căruia „partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat la plata cheltuielilor de judecată”, precum și faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constatând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea acțiunii, urmează să o oblige la plata sumei de 1179,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru 479,41 lei (ordinul de plată nr. 316/13.08.2014 – f. 3-4 dosar) și onorariu provizoriu pentru expert – 700 lei (ordinul de plată nr. 581/12.02.2015 – f.49-50 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. DISTRIBUȚIE SA, cu sediul în municipiul C., ., jud. D., CUI RO_, cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat A. I., din București, Calea Florească nr. 39, ., în contradictoriu cu pârâta ȚINICOI M., având CNP_, domiciliată în municipiul Drobeta T. S., ., ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 7488,18 lei reprezentând c/v facturilor nr._/05.12.2013 și nr._/05.12.2013 actualizată cu indicele de inflație până la data plății și dobânda legală calculată până la data achitării efective a debitului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei 1179,41 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată azi 31.03.2015 în ședință publică.
Președinte, Grefier,
T. T. M. B.
Red TT/Tehnored. MB
Ex. 4/..04.2014/cod operator 6497
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1352/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1277/2015.... → |
|---|
