Plângere contravenţională. Sentința nr. 1536/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1536/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 1536/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1536/2015
Ședința publică de la 17 APRILIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: O. M. - N.
Grefier: C. L.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent Ș. I. C. și pe intimat I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei sentințe când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.04.2015, hotărând următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 14.11.2014, petentul Ș. I. C. a formulat în contradictoriu cu intimata I.P.J. M. o plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 01.11.2014 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivare, petentul a arătat că în data de 01.11.2014 a fost sancționat conform procesului verbal contestat în care s-a reținut ca la data menționată a condus autoturismul Mercedes cu numărul de înmatriculare_, în localitatea Halânga, în jurul orelor 15:00, având o viteză de 102 km/h înregistrată de aparatul radar aflat în mișcare.
Petentul a arătat că cele menționate în procesul verbal de contravenție nu sunt conforme cu realitatea, întrucât a fost oprit în afara localității, nicidecum în localitate așa cum a fost menționat în actul întocmit.
Mai mult, petentul a susținut că procesul verbal este nul întrucât din cuprinsul acestuia nu rezultă . numărul aparatului radar care l-ar fi înregistrat.
Petentul a mai arătat că procesul verbal este nul în baza principiului in dubio pro reo, întrucât potrivit dispozițiilor legale, în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea tolerată în privința aparatului radar este de 4%. Prin aplicarea acestui coeficient asupra vitezei înregistrate, rezultă o viteză posibilă de deplasare sub viteza de 102 km/h reținută de agent, iar în acest caz atât încadrarea juridică a contravenției cât și măsura reținerii permisului de conducere este netemeinică.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială constând în audierea martorului G. P..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 5).
Prin întâmpinarea depusă (fila 21-22), intimata a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
În motivare, intimata a arătat că, la data la data de 01.11.2014, ora 15.06, petentul a fost înregistrat cu aparatul radar, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 102 km/h, pe DN 67, în localitatea Halânga pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind, astfel, viteza legală cu 52 km/h.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului Ș. I. C., i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală și sancțiunea aplicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba constând în înregistrarea video a faptei.
Petentul, legal citat, nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 30.01.2015 instanța a încuviințat în baza art. 258 al. 1 C. raportat la art. 255 C. proba cu înscrisuri, pentru părți, proba constând în înregistrarea video, precum și proba testimonială cerută de petent, apreciindu-le ca fiind concludente și utile soluționării cauzei.
La dosar au fost depuse în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției, carte de identitate petent, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, atestat operator radar „AUTOVISION", raportul agentului constatator, a fost vizionat CD-ul privind înregistrarea video a faptei (fila 32), a fost ascultat petentul (fila 46) și a fost audiat martorul G. P. (fila 58).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal .>CP nr._ încheiat la data de 01.11.2014 de către intimată, petentul a fost sancționat pentru faptul că, în data de 01.11.2014, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 102 km/h, pe DN 67, în localitatea Halânga pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind, astfel, viteza legală cu 52 km/h, cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În fapt, prin procesul-verbal s-a reținut că la data de 01.11.2014, în jurul orelor 15:06, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, circulând cu viteza de 102 km/h, pe DN 67, în localitatea Halânga pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind, astfel, viteza legală cu 52 km/h (fila 6).
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție rutieră aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna probatoriul strâns împotriva sa.
În acest sens, instanța reține că cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu au fost infirmate prin celelalte probe administrate în fața instanței, respectiv prin proba cu înregistrarea video și proba testimonială cerută de petent.
Dimpotrivă, cele menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat sunt confirmate de proba cu înregistrarea video cerută de către intimată (fila 32). Este așa, întrucât din înregistrare rezultă că petentul a circulat cu viteza de 102 km/h în localitate, iar nu în afara acesteia, cu câțiva metri înainte de a fi surprins de către aparatul radar montat pe autospeciala poliței aflată în mișcare fiind vizibilă o trecere de pietoni și un imobil pe partea dreaptă a carosabilului (fila 32).
De asemenea, din declarația martorului propus de către petent nu rezultă că acesta din urmă ar fi circulat în afara localității, martorul precizând că nu poate să aprecieze dacă se aflau sau nu în localitate, în momentul depistării de către echipajul de poliție, întrucât nu este din zonă (fila 58). Mai mult, petentul însuși a menționat că, doar crede că în momentul depistării cu aparatul radar nu se afla în localitate, ci în afara acesteia, precizând că are domiciliul în C. (fila 46).
Astfel, instanța apreciază că fapta petentului, care la data de 01.11.2014, în jurul orelor 15:06, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, care rula cu viteza de 102 km/h, pe DN 67, în localitatea Halânga pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h, depășind, astfel, viteza legală cu 52 km/h, rezultă din mențiunile procesului-verbal de contravenție coroborate cu înregistrarea video depusă la dosar (fila 32).
Referitor la susținerea petentului, potrivit cărei procesul verbal de contravenție ar fi nul, întrucât în acesta nu este menționat numărul și . radar, trebuie precizat că nu poate fi primit.
Astfel, în procesul verbal de contravenție se menționează că petentul a fost depistat cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_, și înregistrat pe suportul magnetic MH 22 (fila 6), iar în buletinul de verificare metrologică a aparatului radar nr._ din 15.04.2014 se precizează că aparatul radar verificat este instalat pe autospeciala MAI_ (fila 25).
În ce privește argumentul referitor la eroarea cu privire la viteza măsurată, se impun următoarele mențiuni.
Prevederile pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 stabilesc cerințele metrologice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, atât cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, cât cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate.
Normele în cauză se aplică în vederea verificării dacă aparatul radar îndeplinește sau nu condițiile prevăzute pentru a putea fi folosit și pentru a fi admis în urma acestor verificări prin emiterea buletinului de verificare metrologică de către Biroul Român de Metrologie Legală.
Așadar, în legătură cu erorile tolerate invocate de petent, acestea trebuie să se încadreze în limitele prevăzute de norma de metrologie legală pentru ca respectivul cinemometru să poată fi admis. La vitezele înregistrate de aparatul radar nu se aplică respectivele erori, întrucât odată admis aparatul radar prin buletinul de verificare metrologică se consideră că informațiile furnizate de acestea reflectă adevărul.
Or, având în vedere buletinul de verificare metrologică aflat la dosar, este clar că la momentul verificării, aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. MAI-_ a îndeplinit condițiile prevăzute de normele de metrologie și viteza înregistrată de acesta este cea corectă (fila 25).
De altfel, nici în O.U.G. nr.195/2002 și nici în Regulamentul de aplicare al acesteia nu se face vreo referire la vreo eroare de care agentul constatator ar trebui să țină cont în momentul în care un conducător auto este înregistrat de aparatul radar ca având o anumită viteză.
În aceste condiții, susținerile petentului nu pot fi reținute, instanța constatând că fapta a fost corect încadrată de agentul constatator.
Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța reține că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională a motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunile aplicate pentru contravenția săvârșită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În acest sens, instanța reține că fapta petentului prezintă gravitate sporită, fiind de natură a pune în pericol siguranța participanților la trafic, prin posibilitatea producerii unor accidente de circulație având drept cauză nerespectarea regulilor de circulație rutieră în privința limitei de viteză maximă în localitate.
O eventuală înlocuire cu avertismentul a sancțiunilor aplicate petentului ar fi insuficientă pentru atingerea scopului preventiv al aplicării sancțiunilor contravenționale, numai cele dispuse prin procesul verbal de contravenție fiind apte de a asigura pe viitor respectarea dispozițiilor legale de către petent.
În acest sens, este de menționat că petentul nu se află la prima abatere privitoare la încălcarea normelor de circulație privind viteza legală de deplasare, fiind sancționat în cursul anului 2013 de încă patru ori pentru acest motiv, după cum rezultă din cazierul autor al acestuia (fila 62).
Pe cale de consecință, față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ș. I. C., având CNP:_, domiciliat în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimata I.P.J. M., cod fiscal_, cu sediul în Drobeta T.-S., .. 75, județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 01.11.2014, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M. - N.C. L.- I.
Red. O.M.N./ Tehn. C.L.I../4 ex./5 pag./15.05.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1520/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1541/2015.... → |
|---|
