Plângere contravenţională. Sentința nr. 2030/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2030/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 2030/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2030
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimata C. – C. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. – SECȚIA DRUMURI NAȚIONALE DR. TR. S., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi 28.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 08.07.2014 sub nr._ petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.03.2014 de intimata C. - D. C. - SECȚIA DRUMURI NAȚIONALĂ DR.TR.S., solicitând în principal anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că la data de 13.03.2014 ora 12.00 a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 46 alin. I, art. 52, art. 53 alin. 1 din OG 43/1997 cu amenda contravenționala in cuantum de 6000 lei conform prevederilor art. 61 alin. 1 lit. b din OG 43/1997 pentru că a realizat cale de acces la service auto fără a avea acordul administratorului drumului prin procesul-verbal . NR._ întocmit la data de 13.03.2014 de către agent constatator din cadrul unității intimate.
A arătat că la ora încheierii procesului-verbal firma era deschisă și în acel moment se afla la serviciu si angajatul firmei, existând posibilitatea comunicării procesului-verbal acestuia.
Consideră petenta că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, din întreaga reglementare în domeniul contravențional rezultă că principiul legalității stabilirii și sancționării contravențiilor conduce întreaga procedură contravențională, începând cu momentul constatării faptei, al stabilirii sancțiunii și terminând cu procedura în fața instanțelor de judecată.
S-a mai subliniat faptul că potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 si 2 din OG nr. 2/2001:
(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de
contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze,
agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de
cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de
identitatealmartoruluișisemnăturaacestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
Petenta mai învederează faptul că având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este un înscris, pentru valabila încheiere a acestuia, este necesară, pe lângă semnătura agentului constatator și semnătura contravenientului, in lipsa acestuia rolul martorului asistent este tocmai acela de a confirma motivul pentru care se refuză de către contravenient semnarea procesului verbal sau nu poate 11 semnat de către acesta.
Totodată, menționează că martorul asistent este chiar unul dintre agenții constatatori, acesta fiind angajat al C.- D. S.D.N. T. S..
S-a mai precizat că la întocmirea procesului-verbal contestat nu au fost avute in vedere prevederile art. 46 alin. 2 din OG 43/1997, potrivit cărora in lipsa autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public pentru lucrările prevăzute la alin. (1) administratorul drumului notifică titularului autorizației de construire să desființeze lucrările în termen de 5 zile de la data notificării. In cazul nerespectării acestui termen, administratorul drumului desființează lucrările prevăzute la alin. (1), pe cheltuiala titularului autorizației de construire, în conformitate cu reglementările în vigoare.
În acest sens, petenta a arătat că nu a fost notificată pentru a desființa lucrările în termenul legal, apreciind că procesul-verbal contestat este nul de drept.
Totodată, învederează că agentul constatator a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct "în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
Mai consideră petenta că aceste prevederi conțin norme imperative, de ordine publica, ce rezultă atât din importanța instituției juridice reglementate, cât și din forța probantă conferită de lege procesului-verbal de constatare a contravenției. Ori din modul cum a fost încheiat procesul-verbal de către agentul constatator, trebuie să rezulte indubitabil că acesta și-a îndeplinit obligația imperativă prevăzută de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001.
In subsidiar, a solicitat să se aibă în vedere prevederile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, să se constate că fapta nu prezintă un pericol social atât de mare și să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 si urm. din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, s-a solicitat încuviințarea probei cu martorii T. A. O. și M. C. și a probei cu înscrisuri, sens în care s-au depus la dosar în copie, adresa nr. 892/13.03.2014 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 13.03.2014, dovada comunicării procesului verbal de contravenție,
La data de 29.09.2014, intimata C. - D. C. - SECȚIA DRUMURI NAȚIONALĂ DR.TR.S. a depus întâmpinare (filele 29-20), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În fapt, s-a arătat că . SRL, a fost sancționată contravențional în data 13.03.2014 pe drumul național DN 56A, Km 77+450 dreapta, de către D. C. SDN Drobeta T. S. pentru realizarea unei căi de acces la spațiul comercial —fără a avea acordul administratorului de drum si fără a poseda autorizație așa cum prevede OG 43 ¡1997 modificată si completată prin actele ulterioare sancționată potrivit art. 61, alini, Ut b, din același act normativ.
De asemenea, intimata a arătat că la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției, au fost respectate toate prevederile legale stipulate prin OG 2/2001.
S-a mai menționat că lipsa obiecțiunilor se datorează lipsei de la fața locului a unui reprezentant din partea contravenientei prin urmare agentul constatator a procedat la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției în conformitate cu prevederile art. 19, din OG 2/2001 făcând mențiunea în acest sens în procesul verbal de constatare a contravenției.
Intimata a mai precizat faptul că societatea S.C A. & B C. SRL a fost notificată în vederea intrării în legalitate respectiv întocmirea documentației tehnice în vederea obținerea autorizației de construcție si încheierea contractului de utilizare a zonei de drum.
S-a mai învederat că obligația de a obține autorizația de construcție pentru cale de acces din drumul național o au toate societățile comerciale si persoanele juridice care utilizează zona de drum național indiferent de nivelul societății. S.C A. & B C. SRL a fost notificată în vederea intrări în legalitate.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 Cod Proc. Civilă.
La întâmpinare, au fost anexate în copie: adresa nr. 5766/25.11.2013 emisă de C. - D. C. - Secția Drumuri Națională Dr.Tr.S., confirmarea de primire, planșe foto.
Petenta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
La termenul din 15.01.2015, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorii T. A. O. și M. C., iar pentru intimată proba cu înscrisurile de la dosar.
De asemenea, instanța din oficiu a dispus emiterea unei adrese către intimata C. - D. C. - SECȚIA DRUMURI NAȚIONALĂ DR.TR.S. pentru a înainta dovada comunicării procesului verbal de contravenție . nr._/13.03.2014 către petenta ..
Cu adresa nr. 2047/21.01.2015, intimata C. - D. C. - Secția Drumuri Națională Dr.Tr.S. a înaintat la dosar dovada comunicării procesului verbal de contravenție . nr._/13.03.2014 către petenta ..
La termenul de judecată din data de 23.04.2015, instanța a făcut aplicarea disp. art. 313 alin.3 C.p.civ. față de T. A. O. și M. C., în sensul că a procedat la continuarea judecății, având în vedere că martorii T. A. O. și M. C. nu s-au prezentat la termenul de judecată, reținând că s-a executat mandatul de aducere emis pentru aceștia, astfel cum a rezultat din procesele verbale întocmite de către organele de poliție.
La același termen de judecată, instanța a dispus din oficiu în temeiul art. 33 din OG 2/2001 citarea martorului asistent Forfiz G., indicat în procesul verbal de contravenție în vederea audierii sale.
La termenul de judecată din data de 21.05.2015, instanța a procedat audierea martorului asistent Forfiz G., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei (fila 80).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/13.03.2014 încheiat de către agentul intimatului (fila 8), petenta . SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 6.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 61 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 46 alin. 1 și art. 52 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
S-a reținut în sarcina petentei faptul că la data de 13.03.2014 pe drumul național DN 56A la km. 77+450 m de pe raza localității Șimian, jud. M., a realizat o cale de acces de la drumul public la spațiul comercial service auto aparținând acesteia fără a avea acordul administratorului drumului.
Procesul-verbal de contravenție contestat nu a fost semnat de către petenta persoană juridică, întrucât reprezentantul legal al acesteia nu a fost de fata la momentul întocmirii procesului verbal, acest aspect fiind consemnat și la rubrica „alte mențiuni”.
Potrivit confirmării de primire expediată prin intermediul serviciului poștal către societatea petentă, înscris aflat la fila 51 din dosar, se reține că procesul verbal de contravenție a fost comunicat societății petente la data de 18.03.2014, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe confirmarea poștală de primire.
Instanta reține că la data de 08.07.2014 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ /13.03.2014, constituindu-se astfel prezentul dosar nr._ .
Totodată, instanța mai reține că anterior petenta a mai formulat o o acțiune privind aceluiași proces verbal de contravenție, acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ . Astfel, în ceea ce privește primul dosar nr._, potrivit rezoluției din 11.07.2014 (fila 22 dosar) și extrasului din sistemul informatizat Ecris (fila 23 dosar), reiese că la data de 04.04.2014 societatea petentă a formulat plângere împotriva aceluiași proces verbal . nr._/13.03.2014 încheiat de către agentul intimatului, iar ulterior această acțiune a fost anulată.
Prin încheierea de ședință din 10.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus anularea acțiunii, conform extrasului din sistemul informatizat Ecris (fila 23 dosar).
Precum s-a menționat mai sus, ulterior societatea petentă a formulat o nouă acțiune împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ /13.03.2014, constituindu-se astfel prezentul dosar nr._ .
Instanța, având în vedere data înregistrării pe rolul instanței a noii acțiunii ce constituie obiectul prezentului dosar nr._, a invocat din oficiu excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale.
În vederea soluționării excepției invocate, instanța va avea în vedere disp. art. 2539 alin. 2 din Codul civil.
Potrivit art. 2539 alin. 2 din Codul civil, prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată (…) a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărâreade respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerate întreruptă prin cererea de chemare în judecată precedentă, cu condițiaînsă ca noua cerere să fie admisă.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, rezultă că în situația în care prima acțiune a fost anulată, iar ulterior se introduce o nouă acțiune, textul de lege impune anumite condiții ce trebuie analizate pentru a se stabili dacă prin formularea unei noi acțiuni privind aceleași părți, obiect și cauză se poate întrerupe sau nu termenul de prescripție.
Ca atare, instanța trebuie să verifice mai întâi dacă noua acțiune a fost introdusă în termen de 6 luni de la data când hotărârea anterioară de anulare a rămas definitivă.
În cazul în care noua cerere de chemare în judecată a fost introdusă după expirarea termenului de 6 luni, atunci prescripția nu se consideră întreruptă.
În cazul în care noua cerere de chemare în judecată a fost introdusă înăuntrul termenului de 6 luni, atunci instanța de judecată va proceda la examinarea cauzei pe fond.
Dacă, în urma acestei examinări fondului cauzei, se ajunge la concluzia că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, atunci prescripția dreptului la acțiune se consideră că este întreruptă.
Dacă dimpotrivă, se ajunge la concluzia că acțiunea nu este întemeiată, atunci acțiunea nu va fi respinsă pe fond, ci se va considera că cererea anterioară de chemare în judecată nu a întrerupt cursul prescripției, astfel încât instanța se va pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune în sensul admiterii acestei excepții.
Prin urmare, noul cod civil reglementează o abordare diferită a modului de examinare a excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât în concepția anterioară intrării în vigoare a noului cod civil această prescripție împiedica examinarea fondului cauzei.
1). În ceea ce privește condiția privitoare la cerința ca noua acțiune să fie introdusă în termen de 6 luni de la data când hotărârea anterioară de anulare a rămas definitivă:
Din cuprinsul rezoluției din data de 11.07.2014 (fila 22 dosar) și din mențiunile extrasului din sistemul informatizat Ecris în ceea ce privește dosarul inițial nr._ (fila 23 dosar), se reține că prin încheierea de ședință din 10.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus anularea acțiunii.
Societatea petentă a formulat la data de 08.07.2014 o nouă acțiune împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ /13.03.2014, constituindu-se astfel prezentul dosar nr._ .
Ca atare, față de aspectele expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea ulterioară ce face obiectul prezentului dosar nr._ a fost introdusă înăuntrul termenului de 6 luni, de vreme ce prezenta acțiune a fost formulată înainte ca soluția de anulare din prima acțiune să rămână definitivă.
2). În ceea ce privește condiția privitoare la temeinicia fondului cauzei:
Pentru a se stabili dacă acțiunea formulată de petentă este sau nu întemeiată, instanța va analiza motivele de nelegalitate și de netemeinicie invocate de petentă în susținerea acțiunii.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
a). Nu poate fi reținut motivul de nelegalitate invocat de petentă în sensul că procesul verbal de contravenție ar fi lovit de nulitate ca urmare a faptului că nu au fost respectate disp. art. 19 din OG nr. 2/2001.
Instanța amintește că potrivit disp. art. 19 din OG nr. 2/2001:
„(1) procesul verbal de contravenție se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
(2) nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) în lipsa unui martor asistent agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal in acest mod.”
Instanța reține ca petenta contravenientă este persoană juridică, iar în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a consemnat faptul că reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, motiv pentru care la rubrica „martor” a fost menționat numitul Porfiz G..
Față de cerințele impuse de textul de lege mai sus amintit, instanța observă ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 19 din OG nr. 2/2001, întrucât în cuprinsul procesului verbal s-au consemnat motivele care au determinat întocmirea actului constatator în acest mod, menționându-se faptul că reprezentantul legal al petentei persoană juridică nu a fost de față la momentul întocmirii actului de contravenție.
De asemenea, faptul că martorul asistent Porfiz G. a fost angajat în cadrul Secției Drumuri Naționale Drobeta T. S., nu înseamnă că în mod automat ar interveni sancțiunea nulității.
În acest sens, instanța subliniază faptul că potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, sfera cauzelor ce atrag nulitatea absolută a procesului-verbal este restrânsă la cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, pentru celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act intervenind nulitatea relativă, în condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 C.proc. civ. (art. 175 alin. 1 Noul C.proc. civ.) coroborat cu art. 47 din OG nr. 2/2001, și anume numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
În cazul de față, instanța constată că petenta nu a făcut dovada vreunei astfel de vătămări, cu consecința încălcării dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât petenta a avut posibilitatea de a-și expune apărările nemijlocit, în fața instanței de judecată.
Rolul martorului asistent din cuprinsul procesului-verbal este de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
b). Nu poate fi primit motivul de nelegalitate invocat de petentă în sensul că la întocmirea procesului verbal de contravenție nu au fost avute prevederile art. 46 alin. 2 din OG nr. 43/1997 rep. în sensul că nu ar fi fost notificată pentru a desființa lucrarea.
Potrivit art. 46 alin. 2 din OG nr. 43/1997 rep., în lipsa autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public pentru lucrările prevăzute la alin. 1) administratorul drumului notifică titularului autorizației de construire să desființeze lucrările în termen de 5 zile de la data notificării. În cazul nerespectării acestui termen, administratorul drumului desființează lucrările prevăzute la alin. 1), pe cheltuiala titularului autorizației de construire, în conformitate cu reglementările în vigoare.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța constată că unitatea intimată a respectat prevederile art. 46 alin. 2 din OG nr._ rep. în sensul că a notificat societatea petentă să se conformeze dispozițiilor legale în vigoare, potrivit înscrisului aflat la fila 31din dosar.
c). Nu poate fi reținut motivul de nelegalitate invocat de petentă în sensul că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate ca urmare a faptului că, fiind întocmit în lipsa reprezentantului legal, aceasta nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Conform Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, sfera cauzelor ce atrag nulitatea absolută a procesului-verbal este restrânsă la cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, pentru celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act intervenind nulitatea relativă, în condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 C.proc. civ. (art. 175 alin. 1 Noul C.proc. civ.) coroborat cu art. 47 din OG nr. 2/2001, si anume numai daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea actului. În cazul de față, instanța constată că petenta nu a făcut dovada vreunei astfel de vătămări, cu consecința încălcării dreptului la apărare, cu atât cu cât petenta a avut posibilitatea de a-și expune apărările nemijlocit, în fața instanței de judecată.
Instanta aminteste ca dispozitiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 prevad obligatia agentului constatator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni in situatia in care acesta este prezent la intocmirea procesului verbal, iar in cazul de fata se constata ca reprezentantul legal al societatii petente nu era de fata la momentul respectiv, iar angajatul nu are calitatea de reprezentant legal, fiind un simplu prepus.
Ca atare, instanta constata ca nu este intemeiat motivul de nelegalitate invocat de petentă, întrucât această neregularitate este sancționată cu nulitatea relativă și anume numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În cazul de față, instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada producerii vreunei astfel de vătămări. Mai mult, instanta reține că la momentul constatării contravenției, reprezentantul legal al petentei nu avea cum să fie de față în condițiile în care petenta este o persoană juridică, iar angajații acesteia, nu întrunesc cerințele legale pentru a fi considerați reprezentanți legali.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petentă.
Astfel, potrivit disp. art. 61 alin. 1 lit. b din OG nr. 43/1997 rep., constituie contravenție încălcarea prevederilor art. 16 alin. 2, art. 17 alin. 2, art. 26, art. 27, art. 30, art. 32 alin. 2, art. 37, art. 39 alin. 2-4, art. 40 alin. 1, art. 43, art. 44 alin. 4, art. 46 alin. 1 și alin. 4, art. 47 alin. 1 ind. 1 și alin. 2, art. 48, art. 50, art. 52 și art. 53 alin. 1 din același act normativ.
Potrivit art.46 alin. 1 din OG nr. 43/1997 rep. privind regimul drumurilor, realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții, accesuri, amenajări sau instalații, în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, este permisă pe baza autorizației de construire și doar în condițiile existenței acordului prealabil și a autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul drumului respectiv. Prin ordin al ministrului transporturilor sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local sau județean, se reglementează situațiile în care se emite autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public fără acord prealabil.
Conform art. 52 alin. 1 din OG nr. 43/1997 rep., proiectarea, construcția sau amenajarea căilor de acces la drumurile deschise circulației publice se face potrivit legislației în vigoare de către cei interesați, cu acordul prealabil al administratorului drumului public și cu avizul poliției rutiere.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimatul C. SA (filele 31-35 dosar), coroborat cu aspectele învederate în cuprinsul întâmpinării (filele 29-30) și cu mențiunile procesului verbal de contravenție (fila 8), rezultă că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator. Astfel, din cuprinsul acestor acte rezultă că la data de 13.03.2014 pe drumul național DN 56A la km. 77+450 m de pe raza localității Șimian, jud. M., s-a constatat că societatea petentă a realizat o cale de acces de la drumul public la spațiul comercial service auto aparținând acesteia fără a avea acordul administratorului drumului.
Mai mult, din planșele fotografice depuse la dosar de către intimat (filele 32-35 dosar) se observă în mod clar că societatea petentă a încălcat prevederile legislației în vigoare în sensul că a realizat o cale de acces de la drumul public la spațiul comercial service auto aparținând acesteia fără a avea acordul administratorului drumului.
Instanța observă că starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție reprezintă constatarea personală a agentului constatator, iar societatea petentă nu a reușit să dovedească, prin probele propuse, existența unei alte stări de fapt contrară celei reținute în procesul verbal de contravenție.
De asemenea, situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție a fost confirmată si de către martorul Porfiz G. audiat in cauza (fila 80 dosar). Astfel, martorul Porfiz G. a declarat ca în luna martie 2014 a însoțit organele de control ale intimatului în localitatea Șimian, jud. M., iar în urma unui control efectuat pe drumul național DN 56A de pe raza localității Șimian, s-a constatat că societatea petentă a realizat o cale de acces de la drumul public la spațiul comercial service auto aparținând acesteia.
În ceea ce privește pe martorii T. A. O. și M. C. încuviințați pentru petentă, instanța amintește faptul că nu a putut proceda la audierea acestor martori, deși a dispus, potrivit art. 313 alin. 3 din C.proc.civ., citarea martorilor cu mandat de aducere, mandate ce au fost executate de către organele de poliție, astfel cum rezultă din procesele verbale întocmite în acest sens de către organele de poliție competente (filele 65-69 dosar).
Petenta a susținut că nu este vinovată de de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, însă nu a făcut dovada realității acestei afirmații.
În acest sens instanța amintește că potrivit art. 47 din OUG nr. 2/2001 rep., dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În prezentul dosar se constată că susținerea petentei în sensul că nu este vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa este o simplă afirmație fiind lipsită de suport probator.
Ca atare, instanța apreciază că, prin probele propuse de petentă și administrate în cauză, nu a fost răsturnată tripla prezumție relativă de care se bucură procesul-verbal, întrucât prin acestea nu s-a demonstrat contrariul celor reținute în procesul-verbal.
Instanța subliniază că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, câtaă vreme petentul nu a reușit să dovedească prin probele propuse în plângerea contravențională că fapta consemnată în cuprinsul procesului verbal contestat nu corespunde adevărului, procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate.
Pe cale de consecinta se constata ca starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Având în vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză se concluzionează că petentul nu a făcut dovada existenței unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate petentei, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată, respectiv amenda în cuantum de 6000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 61 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 46 alin. 1 și art. 52 din OG nr. 43/1997, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, apreciind că situația de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție contestat corespunde realității, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța concluzionează că acțiunea formulată de petentă nu este întemeiată.
Precum s-a menționat mai sus, dacă, în urma acestei examinări fondului cauzei, se ajunge la concluzia că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, atunci prescripția dreptului la acțiune se consideră că este întreruptă.
Dacă dimpotrivă, se ajunge la concluzia că acțiunea nu este întemeiată, atunci se va considera că cererea anterioară de chemare în judecată nu a întrerupt cursul prescripției, astfel încât instanța se va pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pe cale de consecință, având în vedere că acțiunea formulată de petentă nu este întemeiată, se constată că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de art. 2539 alin. 2 din Codul civil.
Ca atare, față de disp. art. 2539 alin. 2 din Codul civil, prescripția nu se va considera întreruptă prin formularea primei acțiuni înregistrată sub dosar nr._, astfel încât instanța se va pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale invocată din oficiu de către instanță:
Exceptia tardivitatii introducerii plangerii contraventionale este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, putand fi invocata inclusiv din oficiu de catre instanta.
Potrivit dispozitiilor art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului (….).
Prevederile art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 statuează următoarele – în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
În ceea ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale împotriva procesului verbal contestat, instanța amintește că potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În cazul de față, din mențiunile procesului verbal de contravenție . nr._/13.03.2014 (fila 8 dosar), rezultă că acest act a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei persoană juridică, motiv pentru care organele competente au procedat la comunicarea procesului verbal de contravenție către petent la data de 18.03.2014.
În acest sens, potrivit confirmării de primire expediată prin intermediul serviciului poștal către societatea petentă, înscris aflat la fila 51 din dosar, se reține că procesul verbal de contravenție a fost comunicat societății petente la data de 18.03.2014, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe confirmarea poștală de primire.
Precum s-a menționat mai sus, termenul de introducere a plângerii contravenționale împotriva procesului verbal este de 15 zile de la data înmânării sau a comunicării acestuia. Astfel, termenul de introducere a plângerii contravenționale de către petentă este de 15 zile de la data comunicării procesului verbal, respectiv de la data de 18.03.2014, potrivit înscrisului doveditor al comunicării către petentă aflat la fila 51 din dosar.
Instanta retine că la data de 08.07.2014 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.03.2014.
Conform prevederilor art. 47 din OG nr. 2/2001, dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Pentru a se stabili daca petenta a formulat plângerea în termenul de 15 zile stabilit de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, termen care în cazul de față a început să curgă de la data comunicării procesului verbal de contravenție, instanța are în vedere dispozițiile art. 181 C.proc.civ. care stabilesc modul de calcul al termenelor.
Astfel, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 din C.proc.civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe termenul și nici ziua când acesta se împlinește.
Legiutorul a reglementat prin dispozițiile acestui text de lege modul de calcul al termenelor procedurale pe zile, în sensul că acesta se calculeaza pe zile libere.
În speță, instanța observă că termenul de 15 zile a început să curgă pentru procesul verbal . nr._/13.03.2014 de la data de 18.03.2014, dată care, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 din C.proc.civ., nu intră în calcul, iar ultima zi pentru formularea plângerii a fost data de 02.04.2014, astfel încât data la care a fost formulată plangerea de catre petentă, respectiv 08.07.2014 este în afara termenului de 15 zile.
Avand în vedere considerentele expuse mai sus, instanța constată că termenul de introducere a plângerii a fost depășit de către petentă, motiv pentru care va admite excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale invocată din oficiu de către instanță, și va respinge plângerea ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge ca tardiv introdusă plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocatură N.-C. în municipiul Drobeta T.-S., ., județul M. în contradictoriu cu intimata C. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. – SECȚIA DRUMURI NAȚIONALE DR. TR. S. cu sediul în C., .. 17, județul D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.03.2014 încheiat de către agentul intimatului.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. M.
Red. C.F. Tehn..A.M
6 ex./29.06.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2031/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2788/2015.... → |
|---|
