Pretenţii. Sentința nr. 3962/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3962/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 3962/2015
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința Civilă nr. 3962
Ședința publică din data de 21.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.- M. S.
Grefier: C. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanta U. L. în contradictoriu cu pârâtul Boboruță L. și intervenientul accesoriu C. Județeană de Pensii M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a acorda posibilitatea reprezentantului pârâtului de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 08.04.2015 sub nr._, reclamanta U. L. în contradictoriu cu pârâtul Boboruță L., a solicitat ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând daune morale ca urmare a suferinței psihice produse în urma insultei și defăimării la adresa sa din data de 24 martie 2015, faptă ce s-a produs la parterul Tribunalului M...
În motivarea cererii de chemare în judecată a arătat că, la data de 24.03.2015, în calitate de consilier juridic, a fost prezentă la Tribunalul M. pentru a reprezenta C. de Pensii M. în două dosare care aveau termen în acea zi, iar după strigarea dosarelor și terminarea ședinței de judecată, în jurul orei 12.30, a coborât la parterul instituției cu scopul de a reveni la sediul instituției.
A menționat că, la parter, în fata chioșcului, se aflau câteva colege (avocate si consilieri juridici) cu care a purtat o scurtă discuție cu privire la faptul că terminase dosarele și urma să meargă la sediul instituției, iar în timp ce discuta cu acestea a fost întreruptă din discuție și abordată într-un mod brutal de pârâtul Boboruță L. care, pe fondul unei soluții nefavorabile pe care o primise într-un dosar pe care îl avea cu C. Județeană de Pensii M. (instituție pe care a reprezentat-o în fața instanței in toate dosarele cu pârâtul), a ridicat tonul, gesticulând și țipând și fără a ține seama de faptul că se afla într-un loc public, i s-a adresat cu voce tare spunându-i „dementa ".
A arătat că în acel moment toate persoanele de la parter (avocați, consilieri juridic, personal auxiliar, justițiabili etc.) l-au auzit cum țipa și o amenința că o să o reclame.
A precizat faptul că nu a ripostat și nu a replicat acestuia în nici un fel deoarece a rămas consternată de jignirea care i-a fost adusă de față de colegii săi, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
A menționat faptul că una dintre colege, U. M., consilier juridic în cadrul Inspectoratului M.,văzând atitudinea recalcitrantă a pârâtului și jignirea pe care acesta i-a adus-o, s-a îndreptat către gardian spre a-l face atent asupra reacției pârâtului, gardianul a încercat să-1 oprească însă, văzând-o tulburată, s-a îndreptat către aceasta spre a se asigura ca nu s-a mai întâmplat și altceva, iar pârâtul a scăpat de sub observația gardianului și a ieșit cu repeziciune din incinta Tribunalului, astfel încât, deși a ieșit împreună cu gardianul după el, acesta se îndepărtase de tribunal.
A învederat că, având calitatea de consilier juridic și de funcționar public la C. de Pensii M. cu o vechime de aproximativ 19 ani, de foarte mulți ani reprezintă instituția în litigiile cu pârâtul care sunt foarte numeroase, fiind nevoita sa suport consecințele izbucnirilor exacerbate ale acestuia atunci când instanțele ii resping majoritatea acțiunilor.
În această calitate, a arătat că, potrivit art.23 din Legea nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic ,în activitatea profesională se bucură de protecția legii în condițiile prevăzute de Legea nr.51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, iar pe de altă parte, Legea nr. 188/1999 ,actualizată, privind Statutul funcționarului public prevede la art.41 că funcționarii publici beneficiază in exercitarea atribuțiilor de protecția legii.
A menționat că ani de-a rândul a fost acostată de pârâtul Boboruță L. și pe stradă și oriunde o întâlnește, ocazie cu care îi aduce tot felul de acuze si jigniri, însă afirmația defăimătoare, jignitoare si insulta la adresa sa făcută în mijlocul colegilor în data de 24.03.2014 a întrecut orice limita deoarece a fost lezată profund, pârâtul încâlcind prin fapta sa dreptul la propria imagine și dreptul la demnitate prevăzute de art. 73 si 72 din Codul civil.
A arătat că, la art. 70 codul civil reglementează și dreptul la libera exprimare al unei persoane, însă Constituția României la art. 30 prevede ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea ,onoarea si nici dreptul la propria imagine.
Pe de altă parte, art.252 din Codul civil referitor la ocrotirea personalității umane, prevede ca orice persoana fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci flintei umane cum sunt viața, sănătatea ,integritatea fizică și psihică,demnitatea,etc.
A precizat că insulta și afirmația defăimătoare pe care i-a adus-o în public pârâtul prin expresia ,,dementa" i-a adus un prejudiciu moral atingând demnitatea si onoarea sa, producându-i o profundă traumă psihica pe care a resimțit-o nu numai în acea zi ci și in zilele următoare,concretizându-se in accese de plâns și în imposibilitatea de a se concentra la problemele de serviciu.
A apreciat că, consecințele negative pe care le-a suferit în plan psihic o îndreptățesc să solicite daunele morale în cuantumul precizat, deoarece valorile morale lezate precum onoarea, demnitatea, integritatea psihică sunt valori intrinseci personalității umane și sunt protejate de lege.
A apreciat de asemenea că sunt îndeplinite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale (existenta prejudiciului moral, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta și prejudiciul moral, existenta vinovăției pârâtului) pentru stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității si reputației sale .
În drept au fost invocate dispozițiile actelor normative enunțate în cuprinsul acțiunii, jurisprudența CEDO.
În dovedirea acțiunii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și a probei testimoniale și a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, CI U. L..
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamantă a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194 C.p.civ., și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ. în sensul să indice, în măsura în care îi sunt cunoscute, pentru toate părțile din proces: nr. telefon, fax, poștă electronică, să precizeze numele, prenumele și adresa martorilor solicitați, să achite taxă de timbru de 100 lei, conform art. 7 din OUG nr. 80/2013.
I s-a adus la cunoștință că, potrivit art. 33, alin. 2 din OUG nr. 80/2013, are posibilitatea de a formula în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, cerere la care se vor atașa înscrisuri doveditoare.
La data de 24.04.2015 reclamanta U. L. a depus la dosarul cauzei cerere de complinire a lipsurilor la care a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, chitanța . nr._(83) din 24.04.2015.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al acțiunii și înscrisului anexat, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 21.05.2015, pârâtul Boboruță L. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind total nelegală și netemeinică.
Astfel, a menționat că reclamanta prin acțiunea formulată a solicitat despăgubiri morale în valoare de 15.000 lei, iar față de faptul că instanța de judecată a calificat obiectul acțiunii ca fiind pretenții, a apreciat că instanța de judecată ar trebui să pună în vedere reclamantei să timbreze acțiunea la valoarea despăgubirilor morale pe care aceasta le solicită.
A arătat că cele menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu corespund adevărului pentru că, dacă s-ar fi întâmplat ceea ce a arătat, aceasta putea să cheme agentul de politie din holul Tribunalului care să-l sancționeze cu amendă judiciară.
A învederat că reclamanta este consilier juridic la C. de Pensii, terminase dosarele si era în fața bufetului aflat în holul Tribunalului, și s-a adresat acesteia în legătură cu pensia sa, fără să-i adreseze injurii, i-a expus nemulțumirile sale în legătură cu pensia, iar aceasta, afirmă ca că ar fi insultat-o și îi solicită despăgubiri morale.
A arătat că, reclamanta, având și calitatea de consilier juridic, putea să cheme politia pentru că o agresează în timpul serviciului, ceea ce n-a făcut, și apreciază că este inadmisibil ca aceasta să solicite despăgubiri morale pe cale civilă.
A apreciat că reclamanta daca ar fi agresat-o cu insulte putea să-l cheme în judecată pe cale penală printr-o plângere ca să se facă cercetări și în cadrul procesului penal să se constate în urma cercetărilor daca i-a adresat insulte și a calomniat-o și să solicite despăgubiri morale daca plângerea era întemeiată.
A reiterat faptul că nu este adevărat că a calomniat-o pe reclamantă, a fost o simplă discuție referitoare la nemulțumirile sale referitoare la recalcularea pensiei pentru care se află mereu pe holurile Tribunalului.
Față de cele menționate, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă și total neîntemeiată și nesusținută întrucât pe cale ocolită, a acestei acțiuni în pretenții, solicită daune morale și apreciază că aceasta putea să sesizeze organele de politie printr-o plângere penală, iar în cazul în care plângerea era întemeiată avea posibilitatea să solicite despăgubiri morale în cadrul procesului penal.
A precizat faptul că la fața locului când a avut acele discuții cu reclamanta nu a mai fost nici o altă persoană.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 NCPC.
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă., a comunicat reclamantei un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse de către pârât, cu mențiunea că au obligația de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
La data de 29.05.2015, reclamanta U. L. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat ca instanța să respingă apărările pârâtului.
În ce privește critica pârâtului cu privirea la calificarea de către instanță a acțiunii in pretenții și la timbrarea acțiunii, a precizat că singura în măsură să califice acțiunea și să stabilească taxa de timbru este instanța de judecata care este suverana în a solicita reclamantului prin adresa de regularizare să se conformeze indicațiilor dm adresa cu privire la toate aspectele, inclusiv la taxa de timbru, pentru ca acțiunea să nu fie anulata datorita unor omisiuni.
Referitor celelalte susțineri potrivit cărora pârâtul neagă cu vehemență faptul a calomniat-o arătând că s-ar fi aflat singură pe holul tribunalului și că ar fi purtat doar o discuție cu reclamanta referitoare la nemulțumirea sa față de pensie,a învederat că nu sunt adevărate
A menționat că nu putea să aibă o discuție cu pârâtul atât timp cât se afla cu spatele la acesta în momentul în care a luat-o de braț adresându-i cuvântul dementă și alte amenințări.
A arătat că faptul că polițistul din ziua respectiva i-a asigurat protecție poate fi dovedit, la fel cum poate fi dovedit și faptul că pârâtul a sesizat intenția polițistului care s-a îndreptat către reclamantă, în timp ce pârâtul a părăsit repede holul tribunalului și nu a mai putut fi oprit pentru a da explicații.
A arătat de asemenea că tracasarea si hărțuirea la care este supusă din partea pârâtului durează de mulți ani, manifestându-se și prin sesizări repetate la P. îndreptate împotriva sa pentru abuz in serviciu, ultima fiind cea soluționată prin Ordonanța din 10.06.2014 a Parchetului de pe linșa Judecătoria Dr. Tr. S. prin care s-a dispus clasarea cauzei.
De asemenea, a arătat că în demersurile scrise pe care acesta le face, în motivarea apelurilor sau recursurilor acesta face afirmații la adresa sa, acuzând-o pentru apărările pe care le formulează în instanță în calitate de consilier juridic.
A atașat la răspunsul la întâmpinare, dovada de pe portalul instanțelor - Tribunalul M. a faptului că la data de 24 martie 2015, după ora 11.30, au existat pe rol doua dosare pe care le-am susținut; ordonanța din 10.06.2014 si referatul cu propunerea de clasare a plângerii penale îndreptate împotriva sa pentru abuz in serviciu; motivele de apel formulate de pârâta în una dintre din cauze cu acuze la adresa sa.
La datele de 05.06.2015, 15.06.2015 și la data de 15.09.2015, pârâtul Boboruță L. a depus la dosarul cauzei note scrise, iar instanța, la termenul de judecată din data de 16.09.2015, având în vedere că prin notele scrise depuse la dosarul cauzei de către pârâtul Boboruță L. la datele de 05.06.2015, 15.06.2015 și la data de 15.09.2015, a formulat cerere de amânare a cauzei și conexare a dosarelor nr._ și nr._ privind pe aceleași părți și având același obiect, a respins cererea de amânare a cauzei ca neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce privește dosarul nr._, instanța a constatat că din verificările efectuate în aplicația Ecris, reiese că cererea având ca obiect pretenții ce formează obiectul dosarului nr._ a fost anulată prin încheierea din data de 02.06.2015, iar în ceea ce privește cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare din data de 02.06.2015, acesta s-a respins prin încheierea din data de 26.06.2015.
Referitor la dosarul nr._, instanța a constatat, pe de o parte că pârâtul Boboruță L. nu a făcut dovada acestei acțiuni aflate pe rolul instanței, iar pe de altă parte, raportat la dispozițiile art. 139 Cod procedură civilă, excepția de conexitate se discută și se dispune în dosarul ulterior cu care a fost sesizată instanța.
La același termen de judecată, sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, analizând probele solicitate, considerând concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 258 alineat 1 și art.255 alin.1 cod procedură civilă, a încuviințat pentru reclamanta U. L. proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii U. M. și P. L., și având în vedere că, în cuprinsul întâmpinării formulate în cauză, pârâtul Boboruță L. nu a înțeles să solicite probe în apărare, în temeiul art. 254 alineat 1 și art. 205 Cod procedură civilă, a decăzut pârâtul din dreptul de a formula probatorii.
La datele de 16.09.2015, 17.09.2015, 21.09.2015, 23.09.2015, 25.09.2015, 29.09.2015, 30.0.2015, 14.10.2015, 19.10.2015, 20.10.2015 și 21.10.2015, pârâtul Boboruță L. a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, cereri și note scrise, iar la data de 09.10.2015 s-au depus de către reclamanta U. L., fotocopii înscrisuri respectiv: Ordonanța din data de 10.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. de clasare a plângerii formulate de pârâtul Boboruță L., sesizarea pârâtului Boboruță L. adresată Ministerului Justiției și comunicată Casei de Pensii M. în septembrie_ și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Boboruță L. în contradictoriu cu pârâta U. L., ce face obiectul dosarului nr._ .
De asemenea la data de 15.10.2015 s-a depus la dosarul cauzei de către C. Județeană de Pensii M., prin Serviciul Registratură, cerere de intervenție voluntară accesorie.
La termenul de judecată din data de 21.10.2015 au fost audiați martorii U. M. și P. L.( filele 177-178).
La același termen de judecată, instanța, cu privire la admisibilitatea în principiu a de intervenție accesorie formulată de C. Județeană de Pensii M., constatând că cererea de intervenție fost formulată în termen legal, în forma prevăzută de art. 63 Cod procedură civilă, intervenientul accesoriu justificând interes în prezenta cauză, în temeiul art.61 alineat 3 coroborat cu art.148 alineat 1 și art.64 Cod procedură civilă, a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientul accesoriu C. Județeană de Pensii M. și a dispus introducerea acesteia în cauză în această calitate.
Totodată, având în vedere că prin cererile și notele scrise depuse la dosarul cauzei de către pârâtul Boboruță L., acesta a formulat cerere de amânare a cauzei și conexare a dosarului nr._ privind pe aceleași părți și având același obiect, instanța a constatat că, raportat la dispozițiile art. 139 Cod procedură civilă, excepția de conexitate se discută și se dispune în dosarul ulterior cu care a fost sesizată instanța., iar față de faptul că prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 19.10 .2015, pârâtul Boboruță L. a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată pârâtul Boboruță L. în cuprinsul notelor scrise depuse la dosarul cauzei la data de 19.10.2015, având în vedere obiectul prezentei cauze respectiv pretenții reprezentând daune morale solicitate de reclamanta U. L. și dispozițiile art. 94 punct 1 litera k Cod procedură civilă, Judecătoria Drobeta T. S. fiind competentă să soluționeze prezenta cauză.
De asemenea la termenul de judecată din data de 25.11.2015, instanța, pentru egalitate de tratament și ținând seama de principiul egalității armelor în procesul civil, a încuviințat pentru pârâtul Boboruță L. proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii L. G. și B. S..
La datele de 02.11.2015, 03.11.2015, 04.11.2015, 05.11.2015, 06.11.2015, 18.11.2015, 20.11.2015, 24.11.2015, 19.10.2015, 20.10.2015 și 21.10.2015 pârâtul Boboruță L. a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, cereri și note scrise însoțite de fotocopii înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 25.11._ a depus la dosarul cauzei cereri și note scrise însoțite de fotocopie sentință civilă pronunțată de Tribunalul București- Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
La termenul de judecată din data de 25.11.2015 a fost audiat martorul L. M.- G.( fila 246).
La data de 11.12.2015, pârâtul Boboruță L., a depus la dosarul cauzei note scrise, iar la termenul de judecată din data de 16.12.2015 a fost audiat martorul B. S..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta U. L. în contradictoriu cu pârâtul Boboruță L., a solicitat ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând daune morale ca urmare a suferinței psihice produse în urma insultei și defăimării la adresa sa din data de 24 martie 2015, faptă ce s-a produs la parterul Tribunalului M..
Prejudiciul ca element esential al raspunderii delictuale consta în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmarea faptei ilicite savârsite de o alta persoana. Despagubirea care se acorda în cazul raspunderii civile delictuale este întotdeauna patrimoniala, fie ca aceasta despagubire consta în repararea în natura a pagubei suferite, fie ca ea consta în echivalentul banesc al acestei pagube. Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare baneasca, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial), precum atingerea adusa onoarei si demnitatii unei persoane.
Pentru obligarea la plata despagubirilor este necesar ca prejudiciul sa fi fost produs printr-o fapta ilicita.Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv depoziția martorului U. M. (f. 178), instanța reține că, în luna martie 2015, în incinta Tribunalului M., martorul fiind consilier juridic la I.T.M. M. a întâlnit-o pe reclamantă, aceasta reprezentând C. Județeană de Pensii M. în alte litigii. Martorul a arătat că a coborât împreună cu reclamanta în holul mare al Tribunalului M., aceasta fiind urmărită de către pârât care îi aducea reproșuri pe un ton ridicat, iar la parterul Tribunalului M., pârâtul a prins-o de mână pe reclamantă și i-a spus „ești dementă”, în prezența mai multor avocați și justițiabili.
Martorul U. M. a relatat faptul că, jandarmul ce asigura ordinea în incinta instituției a însoțit-o pe reclamantă după ce a aceasta a părăsit incinta Tribunalului M., precizând că reclamanta a fost afectată de acest incident.
Martorul P. L. (f. 177) a arătat că, în luna martie 2015, se afla în incinta Tribunalului M. împreună cu colega sa U. M. și cu reclamanta, îndreptându-se la un moment dat spre Arhivă, iar ulterior a auzit de la colega sa U. M. și de la reclamantă că pârâtul i-ar fi spus reclamantei că este dementă. Martorul P. L. a precizat că reclamanta era foarte speriată, astfel încât jandarmul a condus-o pe acesta până la mașină. Martorul a precizat că, de-a lungul anilor, a observat că pârâtul tot timpul venea după reclamantă, îi aducea reproșuri în legătură cu dosarele în care reclamanta reprezenta C. Județeană de Pensii M..
În ceea ce privește depoziția martorului L. M.- G.( fila 246), instanța constată că acesta nu a avut calitatea de martor ocular, nu a fost prezent în luna martie 2015 în incinta Tribunalului M. la incidentul în cauză, acesta relatând ceea ce pârâtul i-ar fi povestit, respectiv faptul că a avut o discuție cu reclamanta în luna martie 2015 în incinta Tribunalului M.,astfel încât acesta nu a perceput în mod direct și nemijlocit faptele relatate, ci a expus aspecte cunoscut de la pârât.
Cu privire la depoziția martorului B. S., instanța, analizând depoziția acestuia în integralitatea sa, constată că are un caracter subiectiv și părtinitor, relatările martorului fiind contradictorii. Astfel, în primul rând martorul a precizat că până în data de 24 martie 2015 nu l-a cunoscut pe pârât, martorul menționând că pârâtul i-ar fi solicitat să îi dea domiciliul acestuia pentru evenimentele care s-au produs. Or, dacă discuțiile între părți s-ar fi purtat în parametri normali, este evident că pârâtul nu ar fi avut nevoie de adresa unei persoane pe care nu o cunoscuse până atunci.
Pe de altă parte, martorul B. S. a arătat că după discuția purtată, pârâtul a urcat la etajul Tribunalului M., pe când martorii U. M. și P. L. au precizat că după incident, pârâtul a părăsit incinta Tribunalului M..
Cu privire la vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, trebuie avut în vedere faptul că în materie de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului este obligat să răspundă și pentru culpa cea mai ușoară, fără a se face distincție între formele vinovăției, așa cum rezultă și din disp. 1357 N.C. civ, potrivit cărora “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”, pârâtul asumându-și consecințele faptelor sale.
Principiul general al răspunderii civile delictuale constă în repararea integrală a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, autorul prejudiciului fiind obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans).
Potrivit art. 1385 N.C. civ, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar potrivit art. 1386 repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.
În speță, fapta ilicită a pârâtului de a o numi pe reclamantă „dementă”, în public, în prezența mai mulți avocați și justițiabili, raportat și la calitatea reclamantei de consilier juridic, la reputația și probitatea morală a acesteia, este de natură a leza valori precum demnitatea, onoarea și reputația reclamantei.
Conform dispozițiilor art.72 Cod Civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale.Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
De asemenea, potrivit art.252 Cod Civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.
Instanța reține că stabilirea despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză de aproximare, instanța trebuind să aibe în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute, măsura în care i-au fost afectate situația profesională, socială și familială și altele asemenea.
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezuma la determinarea pretului suferintelor psihice, care sunt inestimabile, ci despagubirea pentru a reprezinta o reparatie trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitatea si consecintele acestuia pentru persoana respectiva.De asemenea, instanta trebuie sa aiba in vedere si criteriul echitatii, in sensul ca despagubirea trebuie sa fie justa, rationala, echitabila, repectiv cuantumul ei sa asigure efectiv o compensare suficienta, iar nu exagerata a prejudiciului moral cauzat.
În ceea ce privește despăgubirile acordate ca daune morale, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret care să asigure o reparare deplină a acestora și, prin urmare, principiul reparării integrale a unui astfel de prejudiciu nu poate avea decât un caracter estimativ, în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. În acest sens, pentru a putea fi cuantificat prejudiciul moral este nevoie de un criteriu sigur de referință, de un reper față de care judecătorul să poată aprecia mărimea daunelor morale pe care le poate acorda reclamantului.
Referitor la cuantumul prejudiciului moral, instanța va reține că acesta nu se probează ci se constată, fiind supus prezumției simple a judecătorului, dedus din cauzalitate, acesta fiind chemat să evalueze datele personale ale celui care aspiră la remedierea situației sale injuste, componentele personalității sale. Prin urmare, instanța apreciază că suma de 3000 lei reprezentând daune morale, cu valoare simbolică, este proporțională cu fapta săvârșită de pârât și consecințele acesteia, demnitatea, onoarea, reputația fiind valori ce nu pot fi cuantificate.
În consecință, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 3000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art.67 alin. 1 C.proc.civ., față de soluția pronunțată cu privire la cererea principală, raportata la natura cererii de intervenție voluntară accesorie care constituie o simplă apărare în interesul părții în favoarea căreia s-a intervenit, reclamanta aflându-se în incinta Tribunalului M. în calitatea acesteia de consilier juridic al Casei Județene de Pensii M., va admite în parte cererea de intervenție voluntară accesorie în favoarea reclamantei formulată de intervenientul accesoriu C. Județeană de Pensii M..
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 C.proc.civ., va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru achitată potrivit chitanței . nr._(83) din 24.04.2015 (f.16).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta U. L., având CNP_, și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Drobeta T. S., ..3, județul M. (C. Județeană de Pensii M.) în contradictoriu cu pârâtul Boboruță L. cu domiciliul în Drobeta Tr. S., .. 225, ., . și intervenientul accesoriu C. Județeană de Pensii M. cu sediul în Drobeta T. S., ..3, județul M..
Admite în parte cererea de intervenție voluntară accesorie în favoarea reclamantei formulată de intervenientul accesoriu C. Județeană de Pensii M..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 3000 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S...
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A-M.S./Tehn. C.C.
4ex./15.01.2016
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3963/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3845/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
