Contestaţie la executare. Sentința nr. 2091/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2091/2016 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 31-05-2016 în dosarul nr. 2091/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDDTS:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
..
Sentința civilă nr. 2091
Ședința publică de la 31 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. T.
Grefier ședință A. - M. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de contestatorul T. V. în contradictoriu cu intimata C. N. DE P. P. - C. J. DE P. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic C. I., pentru intimată, lipsă fiind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul reprezentantei intimatei asupra excepția necompetenței materiale a instanței invocată de aceasta prin întâmpinare.
Consilier juridic C. I., pentru intimată,solicită admiterea excepției invocate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a instanței invocată de intimată prin întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-T. S. la data de 08.03.2016, sub nr._, contestatorul T. V. în contradictoriu cu intimata C. N. de P. P. - C. J. de P. M., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită ce fac obiectul dosarului de executare nr. 79/2016, înregistrat la C. Județeană de P. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actelor de executare indicate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că prin somația nr. R1039/15.02.2016, la care a fost atașată decizia nr. 5/24.02.2009 emisă de CNPAS - C. Județeană de P. M., a fost somat sa plătească suma de 3.999 lei reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit pe perioada 01.04._08.
Prin decizia nr. 5 din 24.02.2009 contestatorul a fost obligat să plătească suma de_ lei ce reprezintă pensie necuvenită pentru perioada 01.04._08. Mai exact, în luna ianuarie 2009, în urma recalculării pensiei, din eroarea creată de un angajat al Casei Județene de P. M., în loc de o pensie de 1507 lei a primit o pensie de_ lei. La acel moment contestatorul a considerat că această sumă se compune din pensia majorată și diferențele de pensie calculate pe ultimele 9 luni, perioada de când primea pensie.
A precizat contestatorul că în 24.02.2009 a primit decizia nr. 5 și a returnat suma de 4249 lei în data 09.06.2009, conform chitanței nr. 255 și suma de 4000 lei în data de 16.04.2010, conform chitanței nr. 1076, ulterior, suferind câteva intervenții chirurgicale, nu am mai putut achita suma restantă.
Consideră actele de executare ca fiind netemeinice și nelegale pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din legea 125 /2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 700 din 24 septembrie 2014 și art. 4 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii și procedura de efectuare a restituirilor din 29.10.2014, consideră ca nu mai datorează și a fost scutit de la plata acestui debit în valoare de 3999 lei.
Mai mult, la data întocmirii actelor de executare, dreptul Casei Județene de P. M. de a executa silit a fost prescris, iar aceștia nu mai trebuiau sa emită acesta somație.
În acest sens, contestatorul a invocat termenul de 3 ani prevăzut de art. 179 alin. 1 din legea 263/2010. Potrivit art. 179 alin 1 din Legea nr. 263, sumele încasate necuvenit cu titlul de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani, iar, întrucât de la data efectuării ultimei plăți, respectiv 16.04.2010, până la data comunicării somației din dosarul de executare nr. 79/2016 au trecut mai mult de 3 ani, consideră contestatorul că s-a prescris dreptul de a mai efectua executarea silită.
Chiar dacă ar fi vorba de un debit asimilat unei creanțe fiscale, ce ar avea un termen de prescripție de 5 ani și acest termen a fost împlinit la data de 31.12.2015.
A mai precizat contestatorul că actele de executare sunt nelegale și pentru că sunt emise în baza noilor prevederi ale procedurii fiscale, respectiv Legea nr. 270/2015, în condițiile în care titlul executoriu, respectiv decizia nr. 5 a fost emisă în perioada de aplicabilitate a vechiului cod de procedură fiscală, respectiv O.G. nr. 92/2003.
De asemenea, contestatorul apreciază ca somația trebuia însoțită de titlul executoriu emis în conformitate cu dispozițiile art. 141 din OG 92/2003, iar executarea nu poate fi făcută de către C. Județeană de pensii, întrucât, potrivit art. 141 alin 10 din O.G. 92/2003 (art. preluat și de art. 226 pct. 10 din Legea nr. 207/2015, titlurile executorii privind veniturile la bugetul general consolidat, se transmit spre executare ANAF.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, chitanța nr. 255/09.06.2009, chitanța nr. 1076/16.04.2010, decizia nr. 5/24.02.2009 emisă de intimată, somația nr. R.1039/15.02.2016.
Intimata a depus întâmpinare (filele 17-20).
A invocat excepția necompetenței materiale a instanței, invocând prevederile art. 152 coroborat cu art. 153 lit. i din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, conform cărora jurisdicția asigurărilor se realizează prin tribunale și curți de apel în contestațiile împotriva măsurilor de executare silite dispuse în baza Legii nr. 263/2010.
Ca atare, orice acțiune îndreptată împotriva casei de pensii având ca obiect un drept de pensie se judecă în primă instanță de tribunal prin secția specializată în litigii de asigurări sociale.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
A arătat că prin decizia C.J.P. M. nr._/08.12.2008, contestatorului i s-a comunicat că plata drepturilor va avea loc începând cu data de 01.01.2009, iar, din cauza unei erori produse la punerea în plată a drepturilor de pensie, acestea au fost achitate retroactiv începând cu data de 01.04.2008, în mod necuvenit, data corectă a plății fiind cu 01.01.2009.
Observând eroarea produsă privind data acordării dreptului de pensie, intimata a emis decizia nr. 5/24.02.2009 prin care, având în vedere prevederile art. 89 și art. 187 din Legea nr. 19/2000, se constată că contestatorul a primit pe data de 23.01.2009 în mod necuvenit suma de_ lei, reprezentând pensie necuvenită încasată pe perioada 01.04._08, constituindu-se astfel, în sarcina beneficiarului de pensie, debitul de_ lei.
Așadar, contestatorul, în momentul primirii unei asemenea diferențe de pensie avea posibilitatea de a returna poștașului suma ce nu i se cuvenea.
A precizat intimata că susținerea contestatorului în sensul că în momentul primirii sumei de 12.249 lei a considerat că această sumă se compune din pensia majorată și diferențele de pensie pe ultimele 9 luni, perioada de când primea pensie, nu poate fi primită.
Contestatorul, beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă cu nr._ s-a prezentat la sediul intimatei, ocazie cu care a recunoscut debitul și și-a exprimat acordul privind restituirea sumei de 12.249 lei, menționând că va restitui această sumă la data de 15.05.2009.
A mai arătat intimata că, contestatorul nu se află nici în situația privind scutirea de la plata debitului restant de 3.999 lei, întrucât acesta se află în culpă primind necuvenit pensii pe perioada 01.04._08, atât la C. Județeană de P. D., cât și la C. Județeană de P. M., recunoscând debitul prin angajamentul din data de 06.03.2009.
A atașat întâmpinării, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, angajamentul asumat de contestator, cerere înregistrată la data de 26.02.2009 privind recalcularea dreptului de pensie, decizia nr. 5/24.02.2009, decizia nr._/08.12.2008, cerere de transfer către C. de pensii M., decizia nr._/18.06.2008.
Contestatorul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepția necompetentei materiale a instanței, invocată de pârât prin întâmpinare, excepție care are prioritate sub aspectul soluționării față de fondul cauzei, instanța constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 al. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe noi ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Competența materială presupune o delimitare între instanțe de grad diferit, astfel că având în vedere felul atribuțiilor funcționale, iar sub aspect procesual, obiectul, valoarea sau natura cererii, așa cum sunt stabilite prin Codul de procedură civilă, Legea de organizare judiciară și diferite acte normative speciale, se poate stabili competența de soluționare a unor cauze de către o anumită categorie de instanțe judecătorești. Importanța deosebită pe care o are această competență face ca normele ce o reglementează să fie de ordine publică, având deci caracter absolut, astfel că părțile nu pot deroga de la acestea.
În cauza dedusă judecății, contestatorul T. V. în contradictoriu cu intimata C. Națională de P. P. - C. Județeana de P. M., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită ce fac obiectul dosarului de executare nr. 79/2016, înregistrat la C. Județeană de P. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actelor de executare indicate.
Potrivit dispozițiilor art. 152 coroborat cu art. 153 lit. i din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, jurisdicția asigurărilor se realizează prin tribunale și curți de apel în contestațiile împotriva măsurilor de executare silite dispuse în baza Legii nr. 263/2010.
Ca atare, orice acțiune îndreptată împotriva casei de pensii având ca obiect un drept de pensie se judecă în primă instanță de tribunal prin secția specializată în litigii de asigurări sociale.
Față de aceste aspectele reținute de instanță și norma legală imperativă menționată, văzând și dispozițiile art. 129 alineat pct. 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de alt grad și părțile nu o pot înlătura, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
În consecință, instanța apreciază întemeiată excepția de necompetență materială invocată de intimată prin întâmpinare, urmând să o admită și, în temeiul art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Conform dispozițiilor art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă, prezenta sentință nu este supusă nici unei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Dr.Tr.S., invocată de intimată.
Declină competența de soluționare a cauzei formulate de contestatorul T. V., C.N.P._, domiciliat în Drobeta Tr. S., ., ., ., județul M. în contradictoriu cu intimata C. N. DE P. P. - C. J. DE P. M., cu sediul în Drobeta Tr. S., .. 3, județul M., în favoarea Tribunalului M. Secția Conflicte de Muncă și asigurări Sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 31.05.2016.
Președinte, T. T. | ||
Grefier ședință, A. - M. M. |
Red. T.T./tehnored. A.M.M.
4 ex./4 pag./13.06.2016
Cod op. 6497
| ← Accesiune. Sentința nr. 2019/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Pretenţii. Sentința nr. 2037/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
