Plângere contravenţională. Sentința nr. 704/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 704/2016 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 704/2016
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 704
Ședința publică de la 11 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. F.
Grefier ședință: E. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul SC V. I._ în contradictoriu cu intimatul I.P.J M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. L. pentru petentă, lipsă fiind reprezentanții intimatului I.P.J. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art.131 C.proc.civ., fiind primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate în fața instanței, instanța verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină, având ca obiect plângere contravențională în temeiul art.94 pct.3 C.proc.civ. rap. la art.32 din OG nr.2/2001.
Instanța, față de dispozițiile art. 238 din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, complexitatea acestuia și probele ce urmează a fi încuviințate, estimează durata necesară pentru soluționarea procesului, ca fiind de 30 zile.
Instanța dispune rectificarea în sistemul informatizat Ecris a denumirii intimatului ca fiind I.P.J M., având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost încheiat de către organe din cadrul acestei unități.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Avocat S. L. pentru petentă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile atașate plângerii. De asemenea, arată că nu se opune la proba cu înscrisuri solicitată de intimat prin întâmpinare.
Instanța, față de proba cu înscrisuri solicitată de petent prin acțiune, respectiv înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca fiind pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 și 255 din Noul Cod procedură civilă, o încuviințează.
Instanța, față de proba cu înscrisuri solicitate de intimat prin întâmpinare, respectiv înscrisurile depuse la dsoar, apreciind ca fiind pertinente, concludente și utile, în temeiul dispozițiilor art. 258 și 255 din Noul Cod procedură civilă, o încuviințează.
Avocat S. L. pentru petentă arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat S. L. pentru petentă solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție. Arată că acel control efectuat de către organele de poliție a fost realizat ca urmare a sesizării societății petente cu privire la furtul unor bunuri din locația în care își desfășoară activitatea în noaptea de 01/02.10.2015, aspect menționat în raportul întocmit de către organul constatator. Adaugă faptul că sediul în care societatea petentă își desfășoară activitatea este deținut în baza unui contract de închiriere, acest spațiu nefiind proprietatea societății petente. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Instanța, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 20.10.2015 sub nr._ petentul SC V. I._ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/05.10.2015 încheiat de reprezentantul intimatului.
În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat că în mod eronat s-a menționat în procesul verbal de contravenție faptul că la data de 05.10.2015, în urma unui control efectuat de către organele de poliție la punctul de lucru al societății petente situat în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 138, ., parter, jud. M., ca urmare a sesizării formulate de petentă cu privire la furtul unor bunuri din această locație în noaptea de 01/02.10.2015, s-a constatat că punctul de lucru nu era dotat cu sistem de alarmare antiefracție sau cu alte mijloace corespunzătoare necesare asigurării pazei și integrității bunurilor aflate în incinta punctului de lucru.
A menționat că aspectele consemnate în actul constatator nu reflectă realitatea.
A invocat ca motiv de nelegalitate faptul că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate ca urmare a faptului că nu a fost indicat numele unui martor asistent.
De asemenea, a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod nelegal întrucât nu i s-a adus la cunostință dreptul de a formula obiecțiuni.
A subliniat faptul că sediul în care își desfășoară activitatea este deținut în baza unui contract de închiriere, acest spațiu nefiind proprietatea societății petente.
A menționat că spațiul în care își desfășoară activitatea este dotat cu grilaje de fier.
În dovedirea acțiunii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
A atașat plângerii contravenționale următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție, certificat de înregistrare în registrul comerțului, act de identitate administrator, contract de locațiune nr. 1 din 21.02.2013, fișe balanțe de verificare.
La data de 17.11.2015 intimatul I.P.J. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 33), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate și menținerea procesului verbal.
În expunerea situației de fapt a arătat că la data de 05.10.2015, în urma unui control efectuat de către organele de poliție la punctul de lucru al societății petente situat în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 138, .. M., ca urmare a sesizării formulate de petentă cu privire la furtul unor bunuri din această locație în noaptea de 01/02.10.2015, s-a constatat că punctul de lucru nu era dotat cu sistem de alarmare antiefracție sau cu alte mijloace corespunzătoare necesare asigurării pazei și integrității bunurilor aflate în incinta punctului de lucru.
Petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 58 lit. a din Legea nr. 333/2003 rep., iar agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea amenzii în sumă de 2000 lei.
Intimatul a considerat căprocesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor expuse a solicitat proba cu înscrisuri .
Potrivit art. 411 din Legea 134/2010 C.proc.civ., s-a solicitat judecata în lipsă.
A atașat întâmpinării documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv: raportul agentului constatator, proces verbal de constatare a faptei, dovada comunicării procesului de contravenție, adrese emise către societatea petentă.
La data de 07.12.2015 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (file 46-47), prin care a reiterat aspectele expuse în cuprinsul acțiunii.
La termenul din 11.02.2016 instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ /05.10.2015 încheiat de către reprezentantul intimatului (fila 6), petenta SC V. I._ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 58 lit. a din Legea nr. 333/2003 rep.
S-a reținut în sarcina petentei faptul că la data de 05.10.2015, în urma unui control efectuat de către organele de poliție la punctul de lucru al societății petente situat în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 138, ., parter, jud. M., ca urmare a sesizării formulate de petentă cu privire la furtul unor bunuri din această locație în noaptea de 01/02.10.2015, s-a constatat că punctul de lucru nu era dotat cu sistem de alarmare antiefracție sau cu alte mijloace corespunzătoare necesare asigurării pazei și integrității bunurilor aflate în incinta punctului de lucru.
Procesul-verbal de contravenție contestat nu a fost semnat de către petenta persoană juridică, actul constatator al contraventiei fiind încheiat în lipsa reprezentantului legal la petentei, iar la rubrica „alte mențiuni” nu s-au consemnat obiecțiuni.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea fiind înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 20.10.2105, împotriva procesului verbal de contravenție întocmit la data de 05.10.2015.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitateaprocesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
1). Nu este întemeiat motivul de nelegalitate invocat de petentă în sensul că procesul verbal de contravenție ar fi lovit de nulitate ca urmare a faptului că nu a fost indicat numele unui martor asistent.
Instanța amintește că potrivit disp. art. 19 din OG nr. 2/2001 se prevăd următoarele:
“(1) procesul verbal de contraventie se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu este de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor.
(2) nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) in lipsa unui martor asistent agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului verbal in acest mod.”
Instanța reține că în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a consemnat că reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la momentul întocmirii procesului de contravenție, iar la acel moment nu au fost de față persoane care să semneze în calitate de martori asistenți. Acesta este motivul pentru care în actul constatator nu a fost menționat un martor.
F. de cerințele impuse de textul de lege mai sus amintit, instanța observă că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea disp. art. 19 din OG nr. 2/2001, întrucât în cuprinsul procesului verbal s-au consemnat motivele care au determinat întocmirea procesului verbal de contravenție în acest mod, mentionându-se faptul că la momentul constatării contravenției nu a fost de față nici un martor.
2). Nu poate fi primit motivul de nelegalitate invocat de petentă în sensul că procesul de contravenție ar fi lovit de nulitate întrucât nu i s-a adus la cunostință dreptul de a formula obiecțiuni.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, in momentul incheierii procesului verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul verbal la rubrica „alte mentiuni”, sub sanctiunea nulitatii procesului verbal.
Conform disp. art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.
Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, sfera cauzelor ce atrag nulitatea absolută a procesului-verbal este restrânsă la cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, pentru celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act intervenind nulitatea relativă, în condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 C.proc. civ. (art. 175 alin. 1 Noul C.proc. civ.) coroborat cu art. 47 din OG nr. 2/2001, si anume numai daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea actului.
Sub acest aspect, trebuie subliniat faptul ca, in situatia in care se invoca nerespectarea altor dispozitii decat cele reglementate de art. 17 din OG nr. 2/2001, in speta petenta invoca nerespectarea unei cerinte prevazute de art. 16 din OG nr. 2/2001, nu putem vorbi de sanctiunea nulitatii absolute a procesului-verbal astfel cum precizeaza petenta in plangerea contraventionala, ci dimpotriva suntem in prezenta unei nulitati relative, conditionata de producerea unei vatamari ce nu se poate inlatura decat prin anularea actului.
Neregularitatea invocata de societatea petenta (nerespectarea dreptului de a face obiectiuni) este sanctionata cu nulitatea relativa si anume numai daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea actului.
În cazul de fata, instanta apreciază că petenta nu a făcut dovada producerii vreunei astfel de vătămări, cu consecința încălcării dreptului la apărare, cu atât cu cât petenta a avut posibilitatea de a-și expune apărările nemijlocit, în fața instanței de judecată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, potrivit disp. art. 58 lit. a din Legea nr. 333/2003 rep., constituie contravenție neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. 1 și alin. 3, art. 5 alin. 1, art. 17 și la art. 18 alin. 2 și alin. 3 din același act normativ.
Conform disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 rep. se prevede că la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către intimatul I.P.J. M., respectiv raport agent constatator, proces verbal de constatare din 05.10.2015 (filele 34-39), coroborat cu mențiunile procesului verbal de contravenție (fila 6), rezultă că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator. Astfel, se reține că la data de 05.10.2015, în urma unui control efectuat de către organele de poliție la punctul de lucru al societății petente SC V. I._ situat în Drobeta Turnu Severin, .. 138, ., parter, jud. M., ca urmare a sesizării formulate de petentă cu privire la furtul unor bunuri din această locație în noaptea de 01/02.10.2015, s-a constatat că punctul de lucru nu era dotat cu sistem de alarmare antiefracție sau cu alte mijloace corespunzătoare necesare asigurării pazei și integrității bunurilor aflate în incinta punctului de lucru.
În acest sens, în procesul verbal de constatare din 05.10.2015 și în raportul agentului constatator (filele 34-35, fila 38) se arată că grilajele cu care era dotat punctul de lucru nu prezentau rezistență la efracție din cauza modului necorespunzător de sudare, fapt ce poate facilita dislocarea acestora, așa cum s-a întâmplat cu ocazia furtului reclamat de societatea petentă. Totodată, s-a mai arătat că grilajele nu prezintă rezistență la efracție și din cauza dispunerii la distanțe mari a barelor metalice din care sunt confecționate, aspect ce poate facilita îndoirea acestora și crearea unor spații prin care se poate pătrunde în interiorul punctului de lucru al societății petente. De asemenea, s-a menționat că la una dintre ferestrele punctului de lucru era fisurat geamul.
Instanța observă că starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție reprezintă constatarea personală a agentului de poliție, iar petenta nu a reușit să dovedească, prin probele propuse, existența unei alte stări de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Petenta a susținut ca nu este vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat întrucât sediul în care își desfășoară activitatea este deținut în baza unui contract de închiriere, acest spațiu nefiind proprietatea societății petente.
În acest sens instanta amintește că potrivit art. 47 din OUG nr. 2/2001 rep., dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În prezentul dosar se constată faptul că susținerea petentei în sensul că nu este vinovată de săvârșirea contraventiei reținută în sarcina sa este o simplă afirmație, fiind lipsită de suport probator.
Astfel, instanța reține că prin contractul de locațiune nr. 1 din 21.02.2013 încheiat între proprietarul imobilului apartament și societatea petentă SC V. I._ (filele 9-10), aceasta din urmă a închiriat de la proprietar imobilul apartament situat în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 138, .. M..
În cuprinsul art. 4.1 din contract s-a prevăzut că imobilul închiriat va fi folosit pentru desfășurarea activității de comerț produse.
Prin clauza inserată la art. 6.1 din contract s-a stabilit că societatea chiriașă (petenta SC V. I._ ) este responsabilă de a obține toate avizele și autorizațiile necesare pentru a desfășura activitatea de comerț cu produse cu privire la imobilul închiriat și va suferi singură consecințele pentru eventualele încălcări/nerespectări ale dispozițiilor legale în materie.
Ca atare, este lipsit de relevanță aspectul invocat de petentă în sensul că sediul în care își desfășoară activitatea este deținut în baza unui contract de închiriere, acest spațiu nefiind proprietatea societății petente, în condițiile în care în cuprinsul contractului de locațiune s-a prevăzut care va fi destinația ulterioară a imobilului apartament închiriat, fiind vorba despre desfășurarea de activități de comerț cu produse, iar societatea chiriașă și-a asumat obligația de a obține toate avizele și autorizațiile necesare pentru a desfășura activitatea de comerț cu produse cu privire la imobilul închiriat, asumându-și totodată și îndatorirea de a suporta singură consecințele pentru eventualele încălcări/nerespectări ale dispozițiilor legale în materie.
De asemenea, instanța apreciază că nu corespunde adevărului nici apărarea invocată de petentă în sensul că spațiul în care își desfășoară activitatea este dotat cu grilaje de fier, întrucât acest sistem de protecție antiefracție nu corespunde din punct de vedere tehnic normelor legale în vigoare.
Relevante în acest sens sunt aspectele consemnate în procesul verbal de constatare din 05.10.2015 și în raportul agentului constatator (filele 34-35, fila 38), în care se arată că grilajele cu care era dotat punctul de lucru nu prezentau rezistență la efracție din cauza modului necorespunzător de sudare, fapt ce poate facilita dislocarea acestora, așa cum s-a întâmplat cu ocazia furtului reclamat de societatea petentă. Totodată, s-a mai arătat că grilajele nu prezintă rezistență la efracție și din cauza dispunerii la distanțe mari a barelor metalice din care sunt confecționate, aspect ce poate facilita îndoirea acestora și crearea unor spații prin care se poate pătrunde în interiorul punctului de lucru al societății petente. De asemenea, s-a menționat că la una dintre ferestrele punctului de lucru era fisurat geamul.
Ca atare, instanța apreciază că, prin probele propuse de petentă și administrate în cauză, nu a fost răsturnată tripla prezumție relativă de care se bucură procesul-verbal, întrucât prin acestea nu s-a demonstrat contrariul celor reținute în procesul-verbal.
Instanța subliniază că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, câtă vreme petentul nu a reușit să dovedească prin probele propuse în plângerea contravențională că fapta consemnata în cuprinsul procesului verbal contestat, nu corespunde adevărului, procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate.
Pe cale de consecință se constata că starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Avand în vedere aspectele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat in cauza se concluzioneaza ca petenta nu a facut dovada existentei unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
În cazul de față, instanța apreciază că sancțiunea amenzii în sumă de 2000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 58 lit. a din Legea nr. 333/2003 rep., apare ca fiind disproporționată având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că acel control efectuat de către organele de poliție a fost realizat ca urmare a sesizării societății petente cu privire la furtul unor bunuri din acea locație de către persoane necunoscute în noaptea de 01/02.10.2015, astfel cum rezultă din raportul întocmit de către organul constatator (fila 34).
Totodată, instanța are în vedere și împrejurarea că punctul de lucru al societății petente este dotat cu grilaje, cu mențiunea că acest sistem de protecție antiefracție nu corespunde din punct de vedere tehnic normelor legale în vigoare.
Dispozitiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 statueaza faptul ca avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi realizat și prin înlocuirea amenzii contravenționale cu aplicate prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor legale în materie (Legea nr. 333/2003 rep.) și pentru a evita săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte de către contravenientă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petentă și să modifice procesul-verbal contestat . nr._ /05.10.2015 încheiat de către reprezentantul intimatului, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin acesta cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea pentru petentă de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC V. I._ cu sediul în Orșova, ., ., CUI –_, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 75, jud. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ /05.10.2015 încheiat de către reprezentantul intimatului.
Modifică procesul verbal contestat . nr._/05.10.2015, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin acesta cu sancțiunea avertismentului, cu recomandarea pentru petentă de a respecta pe viitor dispozițiile legale.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. E. N.
Red. - Tehn. – C.F.
4 ex./26.02.2016
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 804/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 370/2016. Judecătoria... → |
|---|
