Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 156/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 156/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 4623/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.156/2013
Ședința publică din 15 ianuarie 2013
JUDECATOR: M.-M. T.
GREFIER: M.-G. J.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de debitorul S. L., cu domiciliul procesual ales în mun. București, ., .. 2, ., în contradictoriu cu creditoarea cu .., cu sediul în mun. F., .. 12, jud. B., pentru anularea somației de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată atașat dosarul civil nr._ al acestei instanțe.
De asemenea, se constată că debitorul a depus la dosar cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, anexând chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei, instanța constatând legal timbrată cererea și reține cauza spre soluționare pe baza actelor aflate la dosar.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată la această instanță la data de 17.12.2012, sub numărul de mai sus, debitorul S. L. a solicitat în contradictoriu cu creditoarea .., anularea somației de plată conținută în sentința civilă nr.2287/2012 a Judecătoriei F..
În motivarea cererii, debitorul a arătat că pentru admiterea unei cereri de emiterea somației de plată trebuiau îndeplinite cumulativ următoarele condiții: există o creanță certă, lichidă și exigibilă; creanța reprezintă obligați de plată a unor sume de bani; obligațiile sunt asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris; să ateste drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
A arătat că o creanță este certă atunci când existența ei rezultă din chiar înscrisul constatator al creanței,conform art.379 al.3 C.pr.civ., deci când existența creanței este neîndoielnică, însă instanța de fond opune factura emisă de creditoare, deși a contestat caracterul exigibil al creanței sub forma aplicării pretențiilor (cu titlu de daune interese moratorii invocate de debitor în favoarea sa) derivate din contractul nr.32/2010, exhibat de creditoare, contract prin care a fost stabilit în mod clar termenul de livrare și montare, scadent în 30.09.2010. Astfel, deși instanța de fond face recunoaștere acestui fapt precum și posibilității sale de a obține daune interese moratorii, arată că acestea nu se pot face prin compensare în cadrul prezentei proceduri, fapt întemeiat dar aplicabil „per a contrario” și solicitării creditoarei.
De asemenea debitorul a arătat că în cauză a solicitat instanței de fond să aibă în vedere prevederile art.1073 Cod civil, potrivit cărora nu doar creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației asumate de către debitor, ci și acesta din urmă a devenit obligat față de el.
Dacă potrivit art.3 din contractul nr.32/2010 creditoarea avea obligația montării tâmplăriei termopan, inclusiv glaf-uri, în termen de 30 de zile de la data plății avansului, avans în cuantum de 2000 euro plătit la data de 30.08.2010, la data de 30.09.2010 lucrarea trebuia predată beneficiarului, fapt care s-a petrecut abia la data de 18.11.2010, ceea ce determină 48 de zile întârziere x 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la suma de 14.338,70 lei = 3.441,28 lei datorați de creditoare debitorului.
Astfel, instanța poate stabili cuantumul cert al sumei datorată de debitor, dar nu poate acorda aceste sume în condițiile în care creditoarea datorează bani cu titlu de penalități de întârziere, conform art.7 paragraf 2 din contract, cuantumul penalităților fiind determinabil față de clauzele contractului și față de perioada de neexecutare a obligației de livrare a produselor contractate de debitor.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
P. sentința civilă nr.2287/2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, a fost admisă cererea creditoarei ., formulată în contradictoriu cu debitorul S. L., care a fost somat ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să plătească creditoarei suma de suma de 1.480 lei, reprezentând rest de plată din contravaloarea facturii nr.474/18.11.2010, precum și penalități întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi, calculate de la data de 18.11.2010 și până la momentul plății integrale.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că la data de 28.08.2010 între creditoarea . și debitorul S. L. a fost încheiat contractul nr.32/2010 pentru confecționare și montaj tâmplărie aluminiu, contract în baza căruia creditoarea s-a obligat să confecționeze, să livreze și să monteze tâmplărie aluminiu pentru debitor, valoarea totală a contractului fiind de 4.140 euro sau 17.780 lei, la momentul emiterii facturii, iar în baza acestui contract a fost emisă factura fiscală nr. FLA_ din data de 18.11.2010, în valoare totală de 17.780 lei, cu TVA, sumă din care s-a efectuat o plată parțială de 16.300 lei, conform chitanței nr. FLA 516 din 18 noiembrie 2010, aflată la dosar la fila 12.
De asemenea s-a reținut că factura a fost semnată de primire de către debitor, astfel că aceasta se consideră acceptată și însușită de acesta, iar conform art.1 din OG nr.5/2001, factura face dovada, în condițiile art.1169-1170 C.civ. și ale art.46 C.. de prestare servicii dintre creditoare și debitor, în baza cărora au fost confecționate, livrate și montate tâmplărie aluminiu.
Instanța a mai reținut că, în temeiul art. 1361 C.civ., debitorul avea obligația pozitivă de a achita în integralitate prețul mărfurilor și serviciilor achiziționate de la creditoare. Întrucât creditoarea a invocat faptul neachitării sumei de 1.480 lei din contravaloarea facturii fiscale nr. FLA_ emisă la data de 18.11.2010 în valoare de 17.780, iar debitorul nu a răsturnat prezumția de neexecutare culpabilă a obligației, astfel că acesta datorează creditoarei suma pretinsă în cauză cu titlu de diferență contravaloare factură acceptată la plată.
În consecință, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din OG nr. 5/2001 cu privire la emiterea somației de plată, creditoarea invocând o creanță bănească, reprezentând contravaloare marfă vândută și prestări servicii, creanță care este certă, lichidă și exigibilă, așa cum reiese din factura emisă de către creditoare, factură acceptată la plată, precum și din plata parțială a acesteia.
Instanța apreciază că această hotărâre este legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile emiterii somației de plată.
Astfel, se reține că prin contractul nr. 32/28.08.2010, creditoarea s-a obligat să confecționeze și să monteze la imobilul debitorului situat în loc. M., nr. 294, tâmplărie PVC, valoarea materialului și a manoperei fiind de 4.140 Euro. La pct. 7 din contract, părțile au prevăzut că beneficiarul va plăti penalități de întârziere de 0,5% de la data întocmirii procesului-verbal de recepție, odată cu factura fiscală corespunzătoare lucrărilor efectuate.
La data de 18.11.2010, conform procesului-verbal de recepție și punere în funcțiune, semnat atât de reprezentantul creditoarei cât și de debitor, a avut loc recepția lucrărilor efectuate de creditoare, fără obiecții din partea debitorului, astfel că în 5 zile de la emiterea facturii, așa cum rezultă din mențiunea făcută în cuprinsul acesteia, beneficiarul lucrărilor trebuia să efectueze plata integrală a prețului.
Susținerea debitorului, în sensul că pentru neexecutarea la termen a lucrărilor societatea creditoare îi datorează la rândul său penalități de întârziere, concordă cu cele stabilite în contract, unde la pct. 3 părțile au prevăzut că termenul de executare a lucrărilor este de 30 de zile de la plata avansului, iar la pct. 7 alin. 1 au stabilit că executantul va plăti penalități de întârziere de 0,5% din valoarea lucrărilor neexecutate la termen, însă posibilitatea ca debitorul să obțină despăgubiri ca urmare a executării cu întârziere a lucrărilor de către creditoare trebuie, eventual, valorificată pe calea unei acțiuni în justiție, fără ca acesta să afecteze creanța pe care în mod cert debitorul o are la acest moment față de creditoare, atâta timp cât lucrările au fost efectuate de creditoare în totalitate și recepționate de debitor.
Așa fiind, instanța reține că suma pentru care s-a emis somația de plată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 5/2001, fiind certă, lichidă și exigibilă, dar și constatată prin înscris însușit de părți prin semnătură care atestă drepturi și obligații privind executarea unor prestații, și apreciindu-se că argumentele debitorului nu pot duce la desființarea sentinței contestate, instanța urmează să respingă cererea de anulare a acestuia.
Creditoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de debitorul S. L., cu domiciliul procesual ales în mun. București, ., .. 2, ., în contradictoriu cu creditoarea cu .., cu sediul în mun. F., .. 12, jud. B., pentru anularea somației de plată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M.-M. T. M.-G. J.
Red.MMT.
23.01.2013
tehnored.JMG-4 ex
23.01.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3926/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Pretenţii. Sentința nr. 663/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
