Contestaţie la executare. Sentința nr. 912/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 912/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 4151/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dos. C nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 912/2013
Ședința publică din 22 februarie 2013
JUDECĂTOR: P. M. Garofița
GREFIER: J. M.-G.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă formulată de contestatorul R. S., cu domiciliul ales la C.. av. G. C., cu sediul în Mun. F., ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata U. ., cu sediul în Com. R., ., Jud. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Se constată de asemenea, că intimata a depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise.
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din 21 februarie 2013, conform încheierii de ședință ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
În urma deliberării, instanța a pronunțat sentința de mai jos:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.11.2012, cu nr._ /2013, contestatorul R. S., cu domiciliul ales la C.. av. G. C., cu sediul în Mun. F., ., ., jud. B., a solicitat în contradictoriu cu intimata U. ., cu sediul în Com. R., ., Jud. B., anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare nr. 642/30.10.2012, respectiv somația nr. 641/30.10.2012 și titlul executoriu nr. 642/30.10.2012, întocmite de către intimată pentru suma de 2003 lei, reprezentând impozit teren agricol, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea acesteia, contestatorul susține că, prin scrisoare recomandată, i-au fost comunicate somația și titlul executoriu emise de intimată pe numele său, în calitate de moștenitor al defunctului său bunic, R. O., pentru suma de 2003 lei, cu titlu de impozit pentru terenul agricol ce a fost reconstituit în proprietate acestuia din urmă. Apreciază că nu datorează această sumă întrucât nu a fost pus în posesie și nu i s-a eliberat titlul de proprietate pentru terenul agricol și, în plus, actele de executare contestate au fost întocmite pe numele unei persoane decedate, contrar prevederilor art.17, 25 și 29 din OG nr._. Astfel, nu poate avea calitatea de debitor și nu poate fi supusă executării silite o persoană fizică ce la data stabilirii obligației de plată și a întocmirii actelor de executare nu se mai afla în viață, întrucât aceasta este lipsită de capacitate de folosință în sensul art.35 din Noul Cod Civil.
Întrucât la data emiterii actelor de executare bunicul său era decedat, respectivele acte sunt nule, iar el ar fi putut fi executat silit numai pe baza unor acte de executare emise pe numele său, dacă în prealabil i s-ar recunoaște calitatea de debitor în raportul juridic fiscal, ca urmare a acceptării succesiunii persoanei căreia îi revenea obligația de plată.
Mai susține că somația și titlul executoriu nu au fost emise în baza unei decizii de impunere, astfel că nu a avut la dispoziție o altă cale pentru contestarea titlului de creanță.
În drept, s-au invocat art.172, 17, 25 și 29 din OG nr._ privind Codul de procedură fiscală.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri: nr. 641/30.10.2012 și titlul executoriu nr. 642/30.10.2012, întocmite de către intimată (filele 6,7)
La termenul din data de 21.02.2013, contestatorul a depus la dosar acte de stare civilă, iar intimata a depus la dosar înscrisuri constând în titluri de proprietate, adeverință, (filele 27 – 32).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr. 642/30.10.2012, a fost emis, de către intimata U. . nr. 642/30.10.2012, pentru suma de 2003 lei, reprezentând impozit teren agricol extravilan pentru anii 2010 și 2011 cu penalitățile aferente, precum și somația nr. 641/30.10.2012, pentru suma totală de 2003 lei, din care 1073 lei reprezintă debit restant, iar 930 lei reprezintă penalități calculate până la data de 30.10.2012. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că impozitul a fost calculat pentru terenul agricol extravilan, care a aparținut defunctului R. O..
Analizând somația și titlul executoriu, instanța constată că acestea au fost emise indicându-se ca și debitori ai obligației de plată ,,moștenitorii lui R. O.”, fără ca aceștia să fie identificați prin date de stare civilă, fiind menționată adresa din satul Berivoi, nr. 254. Cu toate acestea, somația și titlul executoriu au fost comunicate contestatorului R. S., la adresa acestuia din Mun. F., pe plic menționându-se ,,pentru Berivoi, nr. 254”.
Din înscrisurile depuse de către intimată la dosar, (filele 29 – 31), rezultă că au fost emise titlurile de proprietate nr._/02.06.2004 și nr._/02.02.2012 pe numele lui R. V., ca moștenitor al defunctului R. O., pentru suprafața de 4 ha și 7600 mp, și respectiv 3000 mp, fără să se depună la dosar procesele verbale de punere în posesie, deși s-a solicitat în mod expres intimatei, odată cu înregistrarea acțiunii, să depună la dosar toate înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor de executare.
De asemenea, din actele de stare civilă depuse la dosar de către contestator, (fila 32), rezultă că numitul R. V., fiul lui R. O., este decedat din data de 28.09.1993, fiind necontestat faptul că R. S., contestatorul din prezenta cauză, este descendentul lui R. V., (în calitate de fiu).
Instanța reține, în acest sens, că este subiect al raportului juridic fiscal, în conformitate cu art.17 din OG nr.92/2003, contribuabilul persoană fizică ce datorează, în condițiile legii, impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, iar potrivit dispozițiilor art. 25 și 29 din OG nr.92/2003, calitatea de debitor în raportul juridic fiscal o poate avea și moștenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului, respectiv persoanei căreia îi revenea obligația de plată.
Astfel, nu poate avea calitatea de debitor și nu poate fi supusă executării silite o persoană fizică care la data stabilirii obligației de plată și a întocmirii actelor de executare nu se mai află în viață, întrucât aceasta este lipsită de capacitate de folosință. Potrivit art. 34 din Noul cod civil capacitatea de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, ,,capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia”, conform art. 35 din Noul Cod Civil.
Întrucât la data emiterii somației și titlului executoriu, numitul R. V., care este indicat în titlurile de proprietate ca și moștenitor al lui R. O., era decedat, actele menționate sunt nule, fiind evident că executarea silită nu poate fi pornită împotriva unei persoane decedate.
Instanța reține că alți moștenitori ai numitului R. O., printre care s-ar putea afla și contestatorul, ar putea fi executați silit, numai în baza unor acte de executare emise pe numele acestora, dacă în prealabil li se recunoaște calitatea de debitori în raportul juridic fiscal, ca urmare a acceptării succesiunii persoanei căreia îi revenea obligația de plată, în speță a numitului R. O., precum și a numitului R. V., în cazul contestatorului.
Instanța constată, că în prezenta cauză, intimata nu a făcut dovada faptului că contestatorul ar fi singurul moștenitor acceptant al lui R. V., nici a faptului că R. V. este singurul moștenitor acceptant al lui R. O..
De asemenea, instanța reține că titlul executoriu nr. 642/30.10.2012 și somația nr. 641/30.10.2012 au fost emise pentru suma totală de 2003 lei, reprezentând impozit teren agricol extravilan pentru anii 2010 și 2011, fără să se emită o decizie de impunere, contestatorul neavând astfel la dispoziție o altă cale pentru contestarea titlului de creanță.
Prin Normele metodologice adoptate prin HG nr. 44/2004, cu modificările ulterioare, în aplicarea art. 256 din Codul fiscal, pct.73, 74, în forma aplicabilă datelor speței, s-a stabilit că sunt contribuabili, în cazul impozitului pe teren, proprietarii terenurilor, oriunde ar fi situate acestea în România și indiferent de categoria de folosință a acestora, atât pentru cele din intravilan cât și pentru cele din extravilan. Se consideră proprietari de terenuri și acei contribuabili cărora în condițiile Legii fondului funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, li s-a constituit ori reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, după caz, de la data punerii în posesie constatată prin procese-verbale, fișe sau orice alte documente de punere în posesie întocmite de comisiile locale potrivit dispozițiilor legale în vigoare, chiar dacă nu este emis titlul de proprietate.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, rezultă că pentru stabilirea impozitului pe terenul agricol, este necesar să se facă dovada acceptării succesiunii persoanei pe numele căreia au fost emise titlurile de proprietate, și să existe, pentru terenurile pentru care nu s-au emis titluri de proprietate, documente care să ateste punerea în posesie cu terenul agricol constituit sau reconstituit în proprietate în baza legilor de mai sus, însă în speță nu s-a făcut dovada faptului că ar fi fost pus în posesie, cu terenul pentru care s-a stabilit obligația de plată a impozitului, contestatorul sau autorul acestuia R. V..
De altfel, intimata nu a făcut nici măcar dovada faptului că s-a procedat la punerea în posesie pentru terenul indicat în titlurile de proprietate depuse la dosar, neprecizând căruia dintre moștenitorii lui R. V. i-au fost înmânate titlurile de proprietate, în condițiile în care R. V. era decedat la data emiterii acestora.
În acest sens, adeverința depusă de către intimată la dosar, (fila 17), referitoare la înscrierea contestatorului în registrul agricol aferent anului 2012, nu face dovada punerii în posesie a contestatorului, fiind un înscris emis de către intimată, care nu este semnat de către contestator. De asemenea, nici susținerile intimatei referitoare la faptul că contestatorul ar fi obținut subvenții de la APIA pentru terenul pentru care s-a stabilit obligația de plată nu au fost dovedite, însă nici aceste înscrisuri nu ar putea face dovada punerii în posesie, în condițiile în care nu sunt întocmite de către Comisia Locală potrivit dispozițiilor legale referitoare la punerea în posesie.
În consecință, în lipsa unor documente care să ateste punerea în posesie a contestatorului cu terenul pentru care s-a stabilit obligația de plată, și în lipsa dovezilor că R. S., contestatorul din prezenta cauză, este moștenitor acceptant al defunctului R. V., având în vedere și considerentele ce preced, instanța va admite acțiunea formulată de către contestator și în consecință va anula actele de executare silită din dosarul de executare nr. 642/30.10.2012, respectiv somația nr. 641/30.10.2012 și titlul executoriu nr. 642/30.10.2012, întocmite de către intimată pentru suma de 2003 lei, reprezentând impozit teren agricol.
Față de soluția de admitere a cererii, în temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată, în cuantum de 174 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, și va respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatei de obligarea a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul R. S., cu domiciliul ales la C.. av. G. C., cu sediul în Mun. F., ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata U. ., cu sediul în Com. R., ., Jud. B..
Anulează actele de executare silită din dosarul de executare nr. 642/30.10.2012, respectiv somația nr. 641/30.10.2012 și titlul executoriu nr. 642/30.10.2012, întocmite de către intimată pentru suma de 2003 lei, reprezentând impozit teren agricol.
Obligă intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată, în cuantum de 174 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Respinge cererea intimatei de obligarea a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
P. M.-GAROFIȚA J. M.-G.
Red.P.M.G.
18.03.2013
Tehnored.J.M.G..
18.03.2013
4 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1384/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
