Contestaţie la executare. Sentința nr. 3961/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3961/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 2035/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3961/2013
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
JUDECĂTOR: P. M. Garofița
GREFIER: R. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă formulată de contestatorul C. R., cu domiciliul declarat în Mun. Sibiu, . Dumbrăvii), nr. 5, ., Jud. Sibiu, și domiciliul ales la C.. Av. J. M., în Mun. B., .. 102, ., Jud. B., în contradictoriu cu intimata ANAF – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – pentru Serviciul Fiscal Municipal F., cu sediul în Mun. B., .. 7, jud. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare - legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din data de 21 noiembrie 2013, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 28 noiembrie 2013, din lipsă de timp pentru deliberare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 06.03.2013, sub nr._, contestatorul C. R., în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F. și C. Națională de Asigurări de Sănătate – C. de Asigurări de Sănătate B., a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 8/_ /_/20.12.2012 precum și a titlului executoriu nr. _/20.12.2012.
În ceea ce privește obligația plății sumei totale de 4.802,00 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, solicită instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se dispună repunerea contestatorului în termenul legal de formulare a prezentei contestații, din motivele pe care le va reda în conținutul prezentei;
- să se admită contestația formulată și pe cale de consecință anularea actelor de executare silită mai sus menționate;
- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
Mai solicită să se dispună și suspendarea executării silite începute în dosarul execuțional nr._/20.12.2012, până la soluționarea prezentei contestații, potrivit dispoz. art. 148 și urm. Cod fiscal, (OG nr. 92/2003 republicată).
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a intrat în posesia somației nr. 8/_ /_/20.12.2012 și a Titlului Executoriu nr._/20.12.2012, acte administrativ fiscale prin care se dispune în mod netemeinic și nelegal să fie obligat la achitarea sumei totale de 4.802,00 lei, contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Atât somația cât și titlul executoriu contestate prin prezenta, nu i-au fost comunicate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, situație care ar fi determinat faptul că era în imposibilitatea de a intra în posesia acestor acte administrativ fiscale.
Contestatorul mai arată că împreună cu familia (soția și copilul minor) au domiciliul începând cu anul 2007, în mun. Sibiu, . Dumbrăvii) nr. 5, .>.>jud. Sibiu, imobil proprietatea exclusivă a contestatorului. Contestatorul nu și-a schimbat actul de identitate, astfel încât să fie redată adresa actuală,dar soția sa, C. T., deține actul de identitate cu modificarea datelor de domiciliu actualizat, adresa de domiciliu fiind actualizată după data căsătoriei, respectiv la 04.06.2007.
Locul de muncă al contestatorului, începând cu data de 06.11.2007 și până în prezent, este . SRL Sibiu, unde desfășoară activitatea zilnic, cu normă întreagă de lucru.
Începând cu data angajării la . SRL Sibiu, 06.11.2007 și până în prezent, aceasta societate îi reține și virează la bugetul de stat contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Apreciază că întocmirea dosarului execuțional în care contestatorul are calitatea de debitor, și emiterea actelor administrativ fiscale contestate prin prezenta, reprezintă o gravă eroare, având în vedere Declarația model 260 ( Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit) înregistrata sub nr._/30.07.2010 si Declarația model 250 (Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate în România de persoane fizice, pentru anul 2010) înregistrata sub nr._/13.10.2011, din conținutul cărora rezulta ca încetarea activității (pentru care se solicită plata contribuției de asigurări sociale de sănătate) a încetat la data de 13,05.2010, astfel încât, obligarea sa la plata unei astfel de contribuții, pentru anul 2012 este abuzivă, netemeinică și nelegală, determinând evident, justificarea unei îmbogățiri fără just temei a pârâtelor, în prejudiciul contestatorului.
Somația si Titlul executoriu contestate nu poartă semnătura persoanei care a întocmit aceste acte și nici stampila unității emitente, reprezentând motiv de nulitate a acestor acte.
După o perioadă de peste un an de la data declarării de către contestator, a încetării activității independente, pârâta AFP F. a emis somația și titlul executoriu contestate, prin care a constatat că este obligat la plata sumei de 4.802,00 lei, în mod nelegal și netemeinic, dat fiind faptul că nu a primit nici un fel de notificare privind creanța datorată, deci nu a fost pus în întârziere. Nici până în prezent nu am primit vreo decizie de impunere.
Contestatorul apreciază că pârâta AFP F. a întocmit dosarul execuțional, Somația si Titlul executoriu contestate, cu încălcarea dispoz. expres prevăzute de Codul fiscal, dispoziții redate in continuare, astfel:
Cod fiscal ( OG nr. 92/2003 republicat)
art. 9 (1) potrivit căruia "înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire ta faptele si împrejurările relevante in luarea deciziei"
art. 12 " Relațiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe bună credință, în scopul realizării cerințelor legii"
art. 28 - Dispoziții speciale privind stabilirea răspunderii - (1), (2), (3) Ut. "e" art. 31 - Domiciliul fiscal -
(1) În cazul creanțelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înțelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu (situația contestatorului)
art. 48 - îndreptarea erorilor materiale din actele administrative fiscale -
(1) Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica actelor administrative fiscale pentru care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, iar soluția este definitivă.
(3) Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înțelege orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative fiscale, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
(4) în cazul în care după comunicarea actului administrativ fiscal organul fiscal constată, din oficiu, că exista erori materiale în cuprinsul sau, acesta comunică contribuabilului un act de îndreptare a erorii materiale.
(5) în situația în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de contribuabil, organul fiscal procedează astfel:
a)dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite și comunică contribuabilului actul de îndreptare a erorii materiale;
b)daca cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiata, respinge cererea printr-o decizie ce se comunica contribuabilului.
(6)Actul de îndreptare a erorii materiale si decizia de respingere a cererii de îndreptare a
erorii materiale urmează regimul juridic al actului inițial si pot fi contestate in condițiile
legii in care putea fi contestat actul inițial.
În drept își întemeiază cererea: pe dispozițiile articolelor Codului de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare (art.172 - 174), precum și pe dispozițiile Codul de proc.civ.
În dovedirea cererii contestatorul a depus: somația nr._/20.12.2012, titlul executoriu nr. _/ 20.12.2012, (filele 7-8), decizie de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2010, (fila 9), decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate în România de persoane fizice pe anul 2010, (fila 10), contestație trimisă la AFP F. (filele 11-12), extras de CF (fila 13), copie a CI a numitei C. T., (fila 14).
În termen legal intimata a formulat întâmpinare, (filele 21-25) la contestația la executare promovată de contestatorul C. R., pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Astfel, prin cererea introductivă de instanță, s-a formulat contestație împotriva actelor de executare pornite împotriva contestatorului, solicitând:
- suspendarea pana la soluționarea contestației a executării silite pornite in temeiul titlului executoriu nr._/20.12.2012 si a somației nr._/20.12.2012;
- anularea titlului executoriu nr._/20.12.2012 și a somației nr._/20.12.2012, considerând că actele de executare silită sunt lovite de nulitate.
Analizând motivele prezentate de contestator în susținerea acțiunii sale, formulează apărarea pe următoarele considerente:
1. Cu referire la petitul privind cererea de suspendare a executării silite învederează instanței faptul ca potrivit dispozițiilor alin.(l) ale art. 403 Cod procedură civilă:
" P. la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanța competenta poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul stabilit de către instanță, în afara de cazul în care legea dispune altfel."
Astfel, urmează ca instanța să stabilească, în conformitate cu prevederile alin.(2) ale art. 723 indice 1 din Codul de procedură civilă, în sarcina contestatorului cauțiunea, aceasta fiind raportată la cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului de către acesta.
În situația în care instanța va aprecia ca se impune suspendarea executării precizează că, în conformitate cu prevederile art. 723 indice 1 alin.(2) din Codul de procedură civilă: "dacă legea nu prevede altfel, cauțiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii...".
Rațiunea legiuitorului pentru care a stabilit plata unei cauțiuni în sarcina contribuabililor potrivit celor menționate mai sus rezidă în aceea că se urmărește garantarea unei părți din cuantumul obligațiilor fiscale, știut fiind faptul că până la soluționarea contestației la executare, acestea au un caracter cert, lichid si exigibil. În acest mod se asigura o protecție a obligațiilor fiscale ce se fac venit la bugetul consolidat al statului, dar în același timp și respectarea drepturilor contribuabililor în raporturile juridice de drept fiscal.
Din analiza cererii de suspendare formulate de contestator nu reiese dovada îndeplinirii în mod cumulativ a cerințelor legale stabilite de textele invocate în susținerea acesteia. Astfel, în opinia sa nu se află în prezența unei cereri temeinic justificate prin care să se prezinte instanței dovada vreunui prejudiciu nerecuperabil pe care l-ar putea avea, pagubele iminente ce s-ar produce prin executare silită, susțineri care în mod normal trebuie dovedite.
În lipsa îndeplinirii cerințelor stabilite de lege consideră că, instanța de judecată nu poate dispune suspendarea executării silite doar pe baza unei simple solicitări nedovedite și nesusținute de un ansamblu probatoriu specific acestor situații.
În consecință consideră ca aceste articole nu obliga sub nici o forma instanța de judecata, ci doar stabilește posibilitatea suspendării executării silite, în cazul în care se achita obligatoriu o cauțiune in cuantum de 20%.
2. Prin contestația la executare formulată, contestatorul consideră că actele de executare silită sunt lovite de nulitate.
Învederează instanței de judecată faptul că, în conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 46 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, act normativ special în materie fiscală, referitoare la nulitatea actului administrativ fiscal,
"Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu."
Față de aceasta prevedere legală, imperativă în materie fiscală, solicită să se aprecieze instanța de judecata ca numai in situațiile de mai sus se poate constata nulitatea actului de executare silită, contestatorul nefăcând dovada că acest act este lovit de nulitate în condițiile art. 46 din Codul de procedură fiscală.
3. Pe fondul cauzei.
Intimata solicită instanței de judecată să constate și să observe că decizia de impunere pentru obligațiile de plată neachitate pentru care s-a început executarea silită, respectiv decizia de impunere nr._/05.06.2012 a fost comunicată de către C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și confirmată, așa cum rezultă din confirmarea de primire.
Astfel, organul fiscal, a respectat întrutotul dispozițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Mai învederează instanței faptul că, în cauză sunt aplicabile prevederile legale speciale în materie fiscala, respectiv prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 172 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
" Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii."
În ceea ce privește conținutul și forma titlului executoriu și a somației de plată emise în data de 20.12.2012, învederează instanțe de judecată faptul că sub acest aspect actele de executare se afla la adăpost de orice critici.
Astfel, din analiza formelor de executare contestate, se observă faptul că acestea respectă cu strictețe elementele prevăzute Ia art. 141 si 145 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Actele de executare silită au fost emise cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală și ale Ordinului nr. 585 din 6 mai 2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale.
Pe cale de consecință solicită să se rețină temeinicia și legalitatea actelor de executare, neexistând nici o derogare de la textul de lege din partea organului fiscal.
De altfel, pe calea contestației la executare instanța este ținută să se pronunțe cu privire doar la legalitatea și temeinicia actului de executare contestat, fără a avea competente în a analiza susțineri referitoare la faptul că nu ar datora sumele înscrise în titlul executoriu sau să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia actelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu și somației de plată contestate în acțiune.
Instanța de fond solicită să retină realitatea ce demonstrează că în cauză contestatorul nu contestă legalitatea întocmirii actelor de executare silită, ci invocă motive care pun în discuție fondul drepturilor sale și a căror invocare este inadmisibilă în cadrul contestației la executare.
În ceea ce privește modul de declanșare a executării silite precizează că executarea silită s-a făcut cu respectarea întrutotul a dispozițiilor legale reglementate de O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Astfel, având în vedere obligațiile fiscale datorate bugetului consolidat al statului, organele fiscale au început procedura de executare silită împotriva contestatorului în temeiul OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, prin emiterea somației și a titlului executoriu contestate în acțiune.
Ori, instanța nu este investita să se pronunțe în prezenta cauza asupra existentei ori inexistentei creanțelor fiscale pentru care s-a început executarea silită fiind ținută să se pronunțe numai asupra legalității întocmirii formelor de executare contestate.
Așa cum a arătat mai sus, criticile contestatorului nu vizează aspecte care ar duce la concluzia că actele de executare au fost emise cu încălcarea prevederilor legale, ci vizează aspecte legate de modalitatea de calcul a sumei datorate.
Intimata precizează că obligațiile de plată neachitate pentru care s-a început executarea silită au fost anterior stabilite prin titlurile de creanță enumerate în cuprinsul titlului executoriu, pentru fiecare în parte fiind evidențiată natura actului, numărul sub care a fost emis și data emiterii.
Așa cum a fost formulată contestația rezultă că pe de o parte se contesta formele de executare, iar pe de alta parte, contestatorul a înțeles să formuleze critici chiar împotriva titlului executoriu în baza căruia a fost pornită executarea, ceea ce este inadmisibil.
Legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței contestate prin respectivul titlu executoriu.
Daca însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare.
Contestația la executare vizează doar împrejurări survenite după începerea executării silite și care sunt legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse într-un titlu executoriu. Nu pot fi invocate acte sau împrejurări de natură a diminua sau stinge datoria dacă asemenea acte sau împrejurări existau la data soluționării cauzei.
Așa cum s-a arătat și în doctrina și jurisprudența contestația la executare poate avea ca obiect orice neregularitate procedurală săvârșită cu prilejul activității de urmărire silită. Cu titlu de exemplu ele se pot referi la: nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului despre declanșarea urmăririi silite, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării, modul de realizare a publicității prevăzută de lege pentru realizarea licitației, timpul în care se putea face urmărirea silită, etc.
Pentru toate considerentele dezvoltate mai sus, solicită instanței să se rețină faptul că, formele de executare inițiate de intimata au respectat voința legiuitorului astfel cum a fost exprimată prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel că, susținerile contestatorului nu au suport real, neexistând o motivație pertinentă de natură să formeze convingerea instanței de judecată în sensul admiterii contestației și a anularii formelor de executare promovate de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F..
Intimata mai solicită să se aibă în vedere și decizia nr. 454/2003 a Curții Constituționale potrivit căreia, contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul executării silite sau să explice titlul executoriu ce urmează a fi valorificat și ca în cadrul soluționării contestației le executare instanța nu poate examina împrejurarea ce vizează fondul și care sunt de natură să repună în discuție hotărârea care emană de la organe ce au activitate jurisdicțională. A aduce în dezbatere probleme ce țin de creanța ce a stat la baza aplicării masurilor de executare exced cadrului procesual existent.
F. de starea de fapt și de drept prezentată, solicită instanței de judecată respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, pe cale de consecință urmând să se constate legalitatea formelor de executare întocmite de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F..
În drept au fost invocate: prevederile Codului procedură civilă, art. 141, 145 si art. 172-174 Cod procedură fiscală.
În dovedirea cererii intimata a depus: somația nr._/20.12.2012, titlul executoriu nr. _/ 20.12.2012, (filele 26-27), opis privind documentația debitorului, (fila 29), decizia de impunere nr._/05.06.2012, (filele 30-31), confirmare de primire (fila 32), anexă la actul colectiv nr._/23.07.2012, (fila 33).
Pentru termenul din 18.04.2013, intimata CASJ B. solicită respingerea cererii ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că actele de executare contestate de către contestator și a căror anulare se solicită nu sunt emise de către instituția sa, ci de Administrația Finanțelor Publice F..
Mai mult se impune precizarea că, potrivit prevederilor art.5 al.10 din OUG nr.125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal „pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la al 4, Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 01.07.2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, în speța de față AFP F. are calitate procesuală.
Tot pentru același termen de judecată contestatorul a depus note de ședință, (filele 42-44), OG nr.125/2011 fragment, (filele 45-46).
Instanța la același termen de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CASJ B. invocată de către intimata CASJ B. prin întâmpinare, întrucât atribuțiile acesteia au fost preluate de Administrația Finanțelor Publice F..
Pentru termenul din 16.05.2013 CASJ B. a depus note de ședință, (fila 53), proces verbal de predare primite, titluri de creanță pentru care nu s-a început executarea silită (filele 54-56), decizia de impunere nr.4122/05.06.2012 (filele 57-58), iar pentru termenul din 20.06.2013, contestatorul și intimata au depus note de ședință, intimata depunând adresa AFP F. nr._/03.06.2013 înregistrată la DGFP B. sub nr._/7.06.2013 (fila 75), decizia de impunere nr._/5.06.2012 (filele 76-77), anexă la anunțul colectiv nr._/23.07.2012 (fila 78), somația nr._/20.12.2012, titlul executoriu nr. _/ 20.12.2012, (filele 79-80).
Pentru termenul din 25.07.2013 intimata a depus completare la întâmpinare, (filele 87-88) invocând excepția tardivității formulării contestației la executare având în vedere următoarele aspecte:
Având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, contestatorului i-au fost comunicate somația nr._/20.12.2012 și titlul executoriu nr. _/ 20.12.2012 la data de 07.01.2013, astfel cum rezultă din formularul de confirmare de primire, iar contestația a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei F. la data de 06.03.2013, cu depășirea termenului legal de 15 zile.
Ținând contul de faptul că formele de executare silită contestate în prezenta cauză au fost comunicate cu confirmare de primire la data de 07.01.2013, iar contestația a fost depusă la Judecătoria F. la data de 06.03.2013, instanța urmează să admită excepția tardivității formulării contestației la executare.
Astfel potrivit art. 173 alin.1 lit.a din OG nr.92/_ privind Codul de procedură fiscală, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
După cum se poate observa, termenul legal de 15 zile a fost depășit, drept pentru care solicită instanței admiterea excepției tardivității invocate și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca tardiv formulată.
Chiar dacă contestatorul susține în acțiunea introductivă că locuiește în Sibiu și își desfășoară activitatea la o societate comercială din Sibiu, acesta avea obligația potrivit art.31 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și a HG nr.1050/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, de a depune cerere de modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.
Contestatorul nu a procedat conform legii speciale în materie, respectiv OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și astfel, orice susținere a acestuia urmează a fi respinsă de către instanță ca nedovedită.
Mai mult așa cum s-a arătat titlul executoriu nr. _/ 20.12.2012 și somația nr._/20.12.2012 au fost comunicate contestatorului cu confirmare de primire semnată la data de 07.01.2013.
În consecință, pentru motivele expuse solicită în principal admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare silită, iar pe fond respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, pe cale de consecință urmând să se constate legalitatea formelor de executare întocmite de AFP F..
În drept s-au invocat disp.art.248 și urm. Cod pr.civ., art.141, 145, 172-174 Cod pr.fiscală.
A depus la dosar confirmare de primire, (fila 89-91), anexă la anunțul colectiv nr._/23.07.2012 (fila 92).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr._ din 20.12.2012, intimata a emis titlul
executoriu nr._/20.12.2012 și somația nr. 8/_ /_, prin care contestatorul a fost înștiințat că datorează suma de 4802 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, cu precizarea că dacă în termen de 15 zile de la primirea respectivei somații nu va achita sumele menționate sau nu va face dovada stingerii acestora, se va proceda la continuarea măsurilor de executare silită.
La baza emiterii titlului executoriu stă Decizia de impunere nr._ din 05.06.2012 și Decizia de impunere nr._ din 05.06.2012, emise de către CNAS- CASJ B..
În legătură cu excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a intimatei invocată de către contestator, prin încheierea de ședință din data de 03.10.2013, a fost justificată calitatea acesteia, raportat la dispozițiile legale menționate.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 C.pr.civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu prioritate, excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de către intimată.
Potrivit dispozițiilor art. 173 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, ,,contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care îl contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod”.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că contestatorul a primit somația în data de 07.01.2013, semnând confirmarea de primire, (confirmare de primire – fila 89), acțiunea fiind înregistrată la instanță la data de 06.03.2013, deci după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale citate mai sus.
Instanța va respinge apărările contestatorului referitoare la faptul că el nu mai locuia la adresa la care s-a făcut comunicarea, respectiv în Mun. F., întrucât a fost semnată dovada de comunicare a somației la adresa respectivă, fără să se indice în cuprinsul acesteia vreo mențiune relativ la vreo schimbare a domiciliului. Faptul că un membru de familie sau chiar contestatorul ar avea locul de muncă în altă localitate, nu face dovada schimbării în fapt a domiciliului său. De altfel contestatorul a recunoscut că adresa înscrisă pe actul său de identitate este cea la care s-a făcut la data de 07.01.2013 comunicarea somației, (motivele contestației – fila 12). De asemenea, nu este exclusă existența unei reședințe la respectiva adresă din Mun. F., în condițiile în care sumele solicitate de către intimată au fost calculate pentru veniturile înregistrate de către contestator pentru activitățile comerciale desfășurate, (filele 9 – 10).
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de către intimată, și în consecință va respinge contestația la executare ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HO T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de către intimată, și în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorul C. R., cu domiciliul declarat în Mun. Sibiu, . Dumbrăvii), nr. 5, ., Jud. Sibiu, și domiciliul ales la C.. Av. J. M., în Mun. B., .. 102, ., Jud. B., în contradictoriu cu intimata ANAF – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – pentru Serviciul Fiscal Municipal F., cu sediul în Mun. B., .. 7, jud. B., ca tardiv formulată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică azi, 28 noiembrie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
P. M.-GAROFIȚA R. M.
Red.P.M.G.
18.12.2013
Tehnored.R.M.
18.12.2013
- 4 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Uzucapiune. Sentința nr. 3944/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
