Fond funciar. Sentința nr. 2053/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2053/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 1795/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2053/2013
Complet specializat în judecarea cauzelor de litigii fond funciar
Ședința publică din 25 aprilie 2013
JUDECĂTOR: P. M. - Garofița
GREFIER: R. M.
Pe rol se află amânarea pronunțării cauzei civile privind pe reclamanta R. O. (fostă S.), cu domiciliul în Com. Ucea, ., nr. 252, jud. B., în contradictoriu cu pârâții C. L. UCEA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin primar, cu sediul în Com. L., ., Jud. B., C. JUDEȚEANĂ B. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin prefect, cu sediul în Mun. B., .-5, Jud. B., și F. O., cu domiciliul în ., nr. 104, Jud. B., având ca obiect litigiu de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare - legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din data de 18 aprilie 2013, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 25 aprilie 2013 pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 18.06.2012, sub nr._, reclamanta R. O. (fostă S.), cu domiciliul în Com. Ucea, ., nr. 252, jud. B., în contradictoriu cu pârâții C. L. UCEA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin primar, cu sediul în Com. L., ., Jud. B., C. JUDEȚEANĂ B. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin prefect, cu sediul în Mun. B., .-5, Jud. B., și F. O., cu domiciliul în Com. Ucea, ., nr. 104, Jud. B., a solicitat:
- Să se constatate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. _ din 01.09.2010, emis în condițiile Legii nr. 18/1991 de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., la propunerea Comisiei Locale pentru aplicarealegii fondului funciar Ucea, cu privire la menționarea pârâtei F. O. casuccesor legal a defunctului S. N..
- Obligarea pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., la emiterea unui nou titlu de proprietate la numele reclamantei, în calitate de unică moștenitoare a defunctului S. N., potrivit sentinței ce se va pronunța, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr._ din 01.09.2010, emis în condițiile Legii nr. 18/1991 de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., la propunerea Comisiei Locale pentru aplicarea legii fondului funciar Ucea, s-areconstituit, alături de reclamantă, un drept de proprietate asupra terenului agricol în suprafață de 1 ha și 1900 mp, pârâtei F. O., în calitate de succesor legal a defunctului S. N..
Această reconstituire este nelegală întrucât, pârâta F. O. este străină de moștenirea după defunctul S.N. și, totodată, nici nu a fost validată de C. locală pentru aplicarea legii fondului funciarUcea ca fiind o persoană îndreptățită lareconstituirea dreptului de proprietate după S. N., fiind inexplicabil cum a putut fi înscrisă pârâta cu un asemenea drept în documentația pentru eliberarea titlurilor de proprietate întocmită de pârâta C. locală Ucea. Astfel, persoana îndreptățită, defunctul proprietar S. N., decedat la data de 17.12.1980, căsătorit cu S. Verșavia, decedată la data de 03.07.1976, a fost bunicul reclamantei și a avut un singur fiu, pe tatăl său, S. O., decedat la data de 18.05.1984, căsătorit cu S. A., decedată.
Reclamantă. S. O., căsătorită R., este singura fiică a lui S. O. și S. A..
Prin cererea de înscriere în CAP din anul 1962, bunicul S. N., cu ultim domiciliu în Ucea de Sus nr. 252, s-a înscris în CAP cu tot terenul agricol deținut, arabil și fânaț.
În calitate de unică moștenitoare a antecesorului său, în termen legal, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, asupra terenului agricol deținut de bunicul său S. N. iar prin Hotărârea comisiei județene pentru aplicarea legii fondului funciar nr. 50 din 04.09.1991, i-a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregului teren agricol în suprafață de 4, 94 ha, conform Anexei nr. 3 - poziția 99/199, cu care a figurat în evidențele din registrul agricol bunicul său S. N.. Din acest teren în suprafață de 4,94 ha, face parte și suprafața de 1 ha și 1900 mp pentru care s-a emis Titlul de proprietate din litigiu.
Față de cele mai sus arătate, pârâta F. O. nu are nici un drept legal asupra terenului înscris în Titlul de proprietate nr._, fosta proprietate a bunicului meu defunctul S. O..
Potrivit dispoziției art. 8 rap. la art. 13 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată la numele celui îndreptățit, pe numele moștenitorilor legali ai persoanei îndreptățite.
Ca urmare, emiterea titlului de proprietate din litigiu nu se putea face decât numai pe numele reclamantei, conform adeverinței de proprietate eliberată în anul 1991, deoarece, adeverința este un act administrativ irevocabil, în baza căruia se creează raporturi juridice vizând dreptul de proprietate și ea reprezintă un real titlu de proprietate temporar care are valabilitatea absolută până la eliberarea titlurilor de proprietate, fiind o dovadă a dreptului de proprietate care trebuie să se regăsească și în titlul de proprietate emis.
De asemenea, prin art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 s-a stabilit că „ drepturile dobândite cu respectarea legii fondului funciar pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate ..rămân valabile fără nicio altă confirmare,, rezultând din aceasta că, legiuitorul a asimilat adeverința de proprietate titlului de proprietate, astfel încât, titlul de proprietate trebuie să fie conform cu adeverința de proprietate emisă în anul 1991.
Reclamantă arată că este singura persoană nominalizată în adeverința de proprietate din anul 1991, ca persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile legii fondului funciar după defunctul S. N. ca unică moștenitoare legală și în titlul de proprietate din litigiu trebuie să figurează doar ea ca unică moștenitoare.
S-au invocat dispozițiile art. Itl alin. 1 lit. a/ din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate sunt lovite de nulitate absolută atunci când sunt date în favoarea unor persoane fizice care nu sunt îndreptățite, potrivit legii, ta astfel de reconstituiri sau constituiri.
În dovedirea cererii, anexează: copie titlu de proprietate, copie adeverință de proprietare, copie cereri ale reclamantei pentru reconstituirea dreptului de proprietate, copie cerere de înscriere în CAP S. N., copii acte de stare civilă.
Pentru termenul din 16.07.2012, pârâtele C. locală Ucea de aplicare a legilor fondului funciar și F. O. au depus întâmpinare, (filele 29-30), solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca fiind netemeinica si nelegala, având in vedere următoarele:
Reclamanta susține ca prin titlul de proprietate nr._/2010 emis de C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor i s-a reconstituit un drept de proprietate pentru terenul In suprafața de 1 ha si 1900 mp dar, că în acest titlu a fost înscrisa ilegal și pârâta F. O. în calitate de succesoare legală a defunctului S. N..
Reconstituirea este considerata nelegală întrucât pârâta Flciu O. ar fi străină de moștenire după defunctul S. N., reclamanta afirmând ca fiind inexplicabil cum a putut fi înscrisă pârâta cu un asemenea drept în documentația pentru eliberarea titlului de proprietate deoarece S. N. căsătorit cu S. Versavia (d.1976) a avut un singur fiu (S. O. - decedat) iar ea este unica fiică a lui S. O. și, în această calitate a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate după bunicul său.
Pârâta mai arată că situația de fapt prezentata este incompletă, atunci când vorbim despre persoanele cu vocația succesorala în aceasta speță și, nereală, atunci când vorbim despre procedura urmată de comisia locala de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate.
Actele de stare civilă depuse de reclamantă atestă că este nepoata soților decedați (S. N. si S. Versavia ~ n. G.), fapt pe care nu-l contestă. Reclamanta însă, având cunoștința despre faptul ca bunica sa S. Versavia a mai avut un fiu - F. A. - (din afara căsătoriei), trece sub tăcere acest fapt. În aceasta cauză vorbim despre drepturile succesorale ale moștenitorului după soții S. N. si S. Versavia, repuși în termen pentru acceptarea succesiunii.
Este motivul pentru care depune arborele genealogic, (atestat cu acte de stare civilă), pentru a pune în evidență persoanele cu vocație succesorala.
Mai învederează că S. Versavla (n.G.) s-a aflat la a doua căsătorie (cu S. N.), S. Versavia era persoana rămasă pe curte la nr. 252 Ucea de Sus iar soțul sau S. N. a venit arin căsătorie pe aceasta curte In anul 1934, după care s-au gospodărit împreună. Din căsătorie a rezultat un singur copil - S. O. d.1984 care, la rândul sau a avut o singura fiica - reclamanta S. O..
S. Versavia, ta momentul căsătoriei (1934) avea un fiu - F. A. (n.1930 - d. 1981) care s-a căsătorit cu pârâta F. O..
După cum se cunoaște, în perioada anterioară anului 1989 terenurile extravilane erau scoase din circuitul civil fiind cooperativizate dar, după această dată, prin Legea nr. 18.1981, art. 13 alin. 1-3, moștenitorii celor care au avut în proprietate respectivele terenuri au fost repuși in termen cu privire la drepturile succesorale după autorii lor.
După defuncții soți S. N. si S. Versavia au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate atât reclamanta (nepoata de fiu) cât și pârâta F. O., deoarece, pârâta împreună cu copii săi (F. G. si F. M.-E.) l-au moștenit pe soțul meu F. A. - fiul lui S. Versavia din prima căsătorie. Cererea de reconstituire a fost depusă numai de pârâtă.
Cu privire la adeverința de proprietate eliberată în anul 199 despre care face vorbire reclamanta (fără nr. și data de înregistrare) solicită să se ia act că pârâta comisia locala de fond funciar nu o recunoaște. Adevărata adeverința este cea înregistrata sub nr. 50/15.09.1991 (pe care o depune) în care au fost înscrise atât reclamanta cât și pârâta. Adeverința depusa de reclamantă nu datează din anul 1991, este eliberată cu puțin timp în urmă (este numai scrisa pe un formular folosit în acel an 1991). Dar și în această adeverință au fost înscrise atât S. O. cât âi F. O.. Solicită să se observe cu atenție că numele F. O. a fost șters, după care, pe adeverință a fost lipit un bilețel primit de reclamanta în anul 1998 (care confirmă că a depus cerere și la Legea nr. 169/1998) după care s-a făcut o copie xerox pe care s-a scris ca este conformă cu originalul.
Mai arată că aceasta adeverință (falsificată) a fost eliberată (de curând) pe baza înscrierilor făcute în Anexa 3 la Legea nr. 18/1991 supusă validării Comisiei județene unde au fost înscrise atât reclamanta cât și pârâta, deoarece, în arhivă nu există alte înscrisuri decât anexa 3. Titlu de proprietate atacat este pe deplin temeinic si legal.
În dovedirea cererii, pârâtele au depus: arbore genealogic; certificat de naștere - F. A., certificat de căsătorie - F. A. cu B. O., certificat de naștere B. O. cas. F.; extras din registru de naștere - F. G.; certificat de naștere F. M. E.; adeverința de proprietate nr. 50/15.09.1991 si Anexa 3 la Legea nr. 18/1881; cerere reconstituire drept de proprietate de către F. O. (nr. 200/490/14.03.1991;
Pentru termenul din 13.09.2013, pârâta C. Județeană B. a depus întâmpinare (filele 46-47) arătând că prin cererea introductivă, reclamanta solicită constatarea nulității TP nr._/2010, emis în temeiul L18/1991, pe numele său și ai copârâtei F. O., pe motivul că acesta din urmă este străină de moștenire, nefiind validată de C. L. Ucea.
Verificarea HCJ 50/1991 - de validare a persoanelor îndreptățite de pe raza administrativă a . decât susține petenta și anume că, la anexa 3. poz.99 au fost validate atât S. O., cât si F. O., ca moștenitoare ale cooperatorului S. N..
Propunerile de validare ale comisiei locale au fost afișate, astfel încât petenta, care are domiciliul în comună, a avut - sau ar fi trebuit să aibă - cunoștință despre modul de reconstituire a dreptului după autorul său, față de care avea posibilitatea de a depune contestație în termenul legal de 5 zile, potrivit art.2 din HG 131/1991.
Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, in termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresata comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat sa o înregistreze si sa o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei județene, in termen de 3 zile.
Comisiile comunale, orășenești sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentația comisiilor județene.
C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii in legătura cu stabilirea dreptului de proprietate, precum si contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunala, orășeneasca sau municipală.
După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile și va valida sau invalida propunerile și le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul primăriei si vor comunica, sub semnătura, persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene.
De la data comunicării sub semnătura, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie in termen de 30 de zile.
Nerespectarea procedurii și termenelor de mai sus conduce, în mod evident, la decăderea din dreptul de a mai contesta validarea.
Faptul că petenta a primit adeverința de proprietate numai pe numele său nu are nicio relevanță asupra situației de drept- e posibil să fie vorba despre o simplă eroare materială a Primăriei Ucea, iar procedura mai suscitată nu este legată de adeverința de proprietate, ci de tabelele afișate.
Mai precizează că titlul fiind emis în anul 2010, el a fost completat numai după ce s-a verificat. în mod riguros, concordanța dintre întinderea dreptului și beneficiari) din anexa validată .pe de o parte și persoana/persoanele care urmează a fi înscrise în formularul TP din documentația prezentată de comisia locală, pe de altă parte. Dacă ambele persoane au fost înscrise în titlul emis în anul 2010, înseamnă că aceasta este validarea valabilă și că nu au intervenit alte modificări.
Solicită, respingerea petitului referitor la cheltuielile de judecată în sarcina Comisiei Județene, având în vedere lipsa oricărei culpe a acesteia.
În drept, ne întemeiem pe dispozițiile art.113C.proc.civ., HG131/1991; în temeiul art.242 al.2 solicitând judecarea și în lipsă.
Pentru termenul din 20 septembrie 2012, pârâta C. locală Ucea de aplicare a legii fondului funciar a depus în copii: proces verbal de punere în posesie nr.844/17.03.2010, copii file din registrul agricol din anii 1959-1963.
Tot pentru același termen de judecată reclamanta a depus precizare de acțiune solicitând:
1.să se constate că antecesorul reclamantei numitul silea N. este titularul dreptului deproprietate a terenului agricol în suprafață totală de 4,94 ha teren agricol situat pe raza loc. Ucea, din care face parte și terenul în suprafață de 1 ha și 1900 mp înscris în titlul de proprietate nr._/2010, teren cu care antecesorul său s-a înscris în fopst CAP Ucea de Sus și care teren i se cuvine, în calitate de unică moștenitoare a defunctului și să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în anexa 3 poziția 99/1999 a Comisiei locale Ucea;
2.să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr._/01.09.2010 cu privire la menționarea pârâtei F. O. ca succesor legal a defunctului S. N.;
3.obligarea pârâtei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. la emiterea unui nou titlu de proprietate la numele reclamantei S. O. (căsăt. R.) în calitate unic moștenitoare a defunctului S. N., potrivit sentinței ce se va pronunța, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a depus o adeverință în care se certifică de către comisia locală că este din dos. nr.184, copii după chitanțele privind plata impozitului, (filele 60-67).
Pentru termenul din 18.10.2012, pârâtele C. locală de aplicare a legii fondului funciar și F. O. au depus note de ședință, tabel cu nr. adm. vechi și noi, copii registru agricol din anul 1963 pentru nr. adm.197, 104, 254 (filele 76-85), cereri formulate de reclamantă (filele 87-88), extrase de CF (filele 89-90), acte stare civilă (filele 91-92), reclamanta a depus adeverință de proprietate, adresa nr.1345/11.11.1999 eliberată de către Primăria Ucea (filele 93-95).
Pentru termenul din 8.11.2012 . în copii Hotărârea nr.50/1991 cu anexa 3 (filele 100-101), pentru termenul din 13.12.2012 a depus anexa 39 (filele122-130), iar pentru termenul din 7.02.2013 a depus copii din registrul agricol (filele 139-147).
Au fost audiați martorii C. I. N., (filele 148 și 159) și B. N., (fila 132), și s-a administrat proba cu interogatoriul pârâților (filele 121 și 131).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din actele de stare civilă depuse la dosar, (filele 10-16), rezultă că reclamanta R. (S.) O. este nepoata defunctului S. N., decedat la data de 15.12.1980, cel care a făcut cererea de înscriere în CAP de la fila 7, care a fost căsătorit cu S. Versavia, decedată la data de 03.07.1976.
De asemenea, din actele de stare civilă de la filele 34- 38, rezultă că pârâta F. O. este soția lui F. A., decedat în 1981, fiul dintr-o altă căsătorie al lui S. Versavia.
Potrivit înscrisurilor de la filele 8 și 87, reclamanta S. O. a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după bunicul său S. N., din Ucea de Sus, nr. 252, pentru suprafața de 4,94 ha, iar pârâta a făcut cerere de reconstituire după soțul său F. A., dar și după mama acestuia S. Versavia, din Ucea de Sus, nr. 252, pentru suprafața de 5,92 ha, (fila 41).
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 50/04.09.1991, anexa 3, poziția 99/199, s-a reconstituit dreptul de proprietate după defunctul S. N., pentru suprafața de 4,94 ha, moștenitorilor S. O. și F. O., (filele 100 - 102), iar la data de 01.09.2010, a fost eliberat Titlul de Proprietate nr._, pe numele moștenitorilor S. O. și F. O., după defunctul S. N., pentru suprafața de 1 ha și 1900 mp.
Instanța reține că prin prezenta acțiune reclamanta solicită anularea parțială a titlului, relativ la menționarea pârâtei F. O., ca succesor legal al defunctului S. N., și eliberarea unui alt titlu de proprietate pe numele reclamantei, în calitate de unică moștenitoare a defunctului, iar prin precizarea de acțiune mai solicită să se constate că S. N. este titularului dreptului de proprietate a terenului agricol în suprafață de 4,94 ha, din care face parte și terenul din titlu, teren care i se cuvine în calitate de unică moștenitoare, urmând în consecință a se face cuvenitele mențiuni în anexa 3, poziția 99/199.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat adeverința depusă la dosar în copie la fila 6, în care nu este menționată ca moștenitoare decât reclamanta. Aceeași adeverință, depusă de către pârâta C. L. UCEA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR la fila 39, îi menționează ca moștenitori pe S. O. și F. O..
Din declarația martorului B. N. de la fila 132, angajat al Primăriei, rezultă că la cererea reclamantei a fost eliberată o adeverință la solicitarea acesteia, în urmă cu 3-4 luni, acesta auzind discuțiile dintre cei doi colegi din birou, relativ la faptul că pe anexă erau indicate două persoane ca și moștenitoare, fapte confirmate și de către martorul C. I. N..
De asemenea, din declarația martorului C. I. N., (fila 159), rezultă faptul că titlul care s-a eliberat moștenitorilor se referă la o parte din terenul cuprins în anexa 3, menționându-se că nu se mai păstrează în arhiva Primăriei originalul adeverinței.
În acest sens, instanța reține că nu sunt întemeiate susținerile reclamantei relativ la faptul că pe adeverința eliberată era înscrisă doar ea în calitate de unică moștenitoare, înscrisul de la fila 6, urmând în consecință a fi înlăturat, întrucât orice adeverință este eliberată în temeiul anexei hotărârii comisiei județene prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate, la dosar existând o copie certificată a acesteia, fiind prezentat și originalul. De fapt, exemplarul pe care reclamanta l-a depus la dosar a fost obținut înainte de formularea prezentei acțiuni, nefiind astfel exemplarul ,,original” eliberat după comunicarea hotărârii comisiei județene.
Potrivit punctului 5 al notelor de ședință de la fila 99, depuse la dosar de către pârâta C. L., cu privire la respectiva reconstituire nu s-a înregistrat nici o contestație.
În drept, instanța reține că drepturile invocate de părți în prezenta cauză fac obiectul unei reglementări speciale, respectiv al legilor fondului funciar, și în consecință orice cauză de nulitate trebuie să se circumscrie celor prevăzute de actele normative speciale care reglementează această materie, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Astfel, instanța reține că Hotărârea nr. 50/04.09.1991 a Comisiei Județene nu poate fi atacată decât în condițiile și termenele prevăzute de legea specială, fiind incidente în acest sens prevederile art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Referitor la temeiul juridic invocat de către reclamant, respectiv art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, instanța reține că pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute pot fi atacate actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în special titlurile de proprietate și procesele verbale de punere în posesie, iar prin excepție și hotărârile comisiei județene prin care s-au validat cererile de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în cazul în care acțiunea în constatarea nulității absolute este formulată de către o terță persoană, care justifică un interes legitim, întrucât persoanele care au formulat cererile de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate și care sunt nemulțumite de hotărârile comisiilor de fond funciar, în ceea ce privește modul de soluționare, trebuie să uzeze de calea plângerii.
Întrucât legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului aveau obligația să respecte întocmai succesiunea etapelor ei, orice nemulțumire trebuind a fi adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, contestația urmând a se face astfel în condițiile precis determinate de lege.
Din coroborarea textelor cuprinse în Cap. IV intitulat ,,Dispoziții procedurale” din Legea nr. 18/1991, rezultă că această procedură specială nu este facultativă, ci obligatorie. De asemenea, nici din analiza prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 nu rezultă că ar exista un drept de opțiune între procedura specială și cea de drept comun a acțiunii în constatare, legiuitorul stabilind calea de atac obligatorie a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, într-un termen legal imperativ, între cele două căi de atac prevăzute de lege, respectiv plângerea și acțiunea în constatarea nulității absolute, deosebirea fiind determinată pe de o parte de persoanele care o pot formula, iar pe de altă parte de procedura și termenul în care pot fi exercitate.
Întrucât reclamanta R. O. (fostă S.), este beneficiara reconstituirii dreptului de proprietate, având domiciliul în localitatea respectivă, nu se poate susține că nu a avut cunoștință de respectiva hotărâre, iar faptul că ar fi cerut eliberarea unei alte adeverințe în anul 2012, nu poate să conducă la altă soluție, cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat că adeverința a fost eliberată în baza anexei 3, astfel că se menționau în cuprinsul acesteia doi moștenitori.
Faptul că reclamanta nu a contestat respectiva hotărâre în termenul prevăzut de lege, conduce la prezumția achiesării sale la reconstituirea dreptului de proprietate și în favoarea pârâtei F. O., nemaiavând posibilitatea, ca după aproximativ 22 de ani, să solicite modificarea anexei hotărârii, prin anularea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtei.
În tot acest interval de timp, de la emiterea hotărârii, respectiv din septembrie 1991 și până în prezent, actul administrativ cu caracter individual al Comisiei Județene a intrat în circuitul civil, producând efecte în sensul nașterii dreptului de proprietate în favoarea ambilor solicitanți, fiind emis Titlul de Proprietate nr._/01.09.2010, pe numele moștenitorilor S. O. și F. O., după defunctul S. N., pentru suprafața de 1 ha și 1900 mp. În aceste condiții, solicitarea reclamantei, intervenită la 22 ani de la emiterea hotărârii, este de natură să aducă atingere principiului stabilității raporturilor de drept civil.
Chiar dacă s-ar lua în calcul faptul că reclamanta nu ar avut cunoștință de respectiva reconstituire în anul 1991, având în vedere cererea pe care a formulat-o în anul 1998, din răspunsul de la fila 94, rezultă că reclamanta urma să se prezinte la comisie la data de 16.11.1999, în vederea clarificării situației, astfel că cel mai târziu la acea dată reclamanta ar fi luat cunoștință de reconstituire, iar ulterior nu a fost înregistrată nici o contestație la comisia locală, după cum rezultă din răspunsul acesteia, (fila 99).
De asemenea, instanța reține că reclamanta nu este un terț față de actul a cărui nulitate o solicită, (anexa hotărârii), fiind tocmai persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin actul contestat.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca inadmisibilă acțiunea reclamantei având ca obiect modificarea anexei 3 a Hotărârii nr. 50/04.09.1991 a Comisiei Județene B. de aplicare a legilor fondului funciar, în sensul anulării reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtei F. O., acțiune formulată cu eludarea dispozițiilor art. 51-59 din Legea nr. 18/1991, în consecință cererea reclamantei prin care solicită să se constate că S. N. este titularului dreptului de proprietate a terenului agricol în suprafață de 4,94 ha, din care face parte și terenul din titlu, teren care i se cuvine în calitate de unică moștenitoare, rămânând fără obiect.
Referitor la cererea reclamantei de constatare a nulității Titlului de proprietate nr._/01.09.2010, instanța o va respinge, în primul rând pentru faptul că titlul de proprietate a fost emis în baza hotărârii de validare nr. 50/04.09.1991, fără ca reclamanta să fi formulat plângere împotriva acesteia, având în vedere considerentele ce preced.
De altfel, instanța reține și faptul că atât reclamanta R. O. (fostă S.), cât și pârâta F. O. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, după defuncții S. N. și respectiv S. Versavia, soți, (filele 8, 87 și 41), iar cererea de înscriere în CAP a fost formulată de către capul familiei S. N., fiind însă semnată și de S. Versavia, (fila 7), iar din registrele agricole de la filele 83- 84, rezultă că S. N. este venit la nr. 252, (prin căsătorie), astfel că terenul cu care s-a înscris provine de la soția Versavia, pe numele anterior, G..
Astfel, raportat și la temeiul juridic invocat de către reclamantă, respectiv art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, conform cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, instanța va respinge cererea reclamantei având ca obiect anularea parțială a Titlului de Proprietate nr._/01.09.2010.
Prin urmare, față de soluția de respingere a cererii, în temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va respinge și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, și va obliga totodată reclamanta la plata către pârâta F. O. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar la ultimul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta R. O. (fostă S.), cu domiciliul în Com. Ucea, ., nr. 252, jud. B., în contradictoriu cu pârâții C. L. UCEA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin primar, cu sediul în Com. L., ., Jud. B., C. JUDEȚEANĂ B. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, prin prefect, cu sediul în Mun. B., .-5, Jud. B., și F. O., cu domiciliul în Com. Ucea, ., nr. 104, Jud. B..
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta F. O. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 aprilie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
P. M.-GAROFIȚA R. M.
Red. PMG
26.04.2013
Tehnored. RM
29.04.2013
6.ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2766/2013. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 1683/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
