Obligaţie de a face. Sentința nr. 1085/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1085/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 708/227/2013
Dosar nr._
- obligatia de a face -
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
Sentinta civilă nr. 1085
Ședința publică din data de 12.06.2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. E. G.
Grefier: P. M.
La ordine, pronunțarea cauzei civile având ca obiect obligatia de a face formulată de reclamanta M. Râsca – reprezentată prin S. Arhimandrit B. M. în contradictoriu cu paratele R. Natională a Pădurilor ROMSILVA- Directia Silvică Suceava si C. de aplicare a Legilor Fondului Funciar Râsca.
Concluziile dezbaterilor în fond ale cauzei au fost consemnate in incheierea ședintei de judecată din data de 04.06.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de 11.06.2013, apoi pentru astăzi, 12.06.2013.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 04.03.2013, reclamanta M. Rîșca, reprezentată legal prin stareț Arhimandrit B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele R. Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică Suceava și C. de fond funciar Rîșca, prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea prim-pârâtei să predea secund-pârâtei, în vederea punerii în posesie a ei, reclamantei cu suprafața de 118 ha teren cu vegetație forestieră, situată în . Rîșca, identică cadastral cu unitățile amenajistice u.a. 84A, 84B, 84 C%, 85B, 85C, 86A, 86C, 86D, 86F, 86H, 87A, 87B, 87C, 88A%, 88C, 106A din UPII Moișa, precum și suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră situată în . Fălticeni, identică cadastral cu unitățile amenajistice u.a. 55%, 56%, 57V% din PU VII Slătioara; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, arată că prin sentința civilă nr. 1391/2009 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 243/2010 a Tribunalului Suceava, s-a reconstituit dreptul de proprietate al acesteia pentru suprafața de 128 ha teren forestier, situat pe raza . Rîșca, iar prin sentința civilă nr. 808/2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1329/2011 a Tribunalului Suceava, secund-pârâta a fost obligată să procedeze la punerea în posesie cu suprafețele de 118 ha teren în UPII Moișa și 10 ha teren situată în UP VII Slătioara, în unitățile amenajistice identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert P. O..
In temeiul acestor hotărâri, C. Județeană Suceava a procedat la validarea amplasamentelor pentru care, cu autoritate de lucru judecat a fost stabilită reconstituirea ei, a reclamantei astfel: prin hotărârea nr. 158/06.05.2011 a fost validat amplasamentul suprafeței de 118 ha teren cu vegetație forestieră, înscrisă la poz.1 din anexa 40-1, iar prin hotărârea nr. 159/06.05.2011 s-a validat amplasamentul suprafeței de 10 ha teren cu vegetație forestieră, înscrisă la poz.1 din anexa 40-2.
P. pârâta Direcția silvică Suceava a formulat plângere împotriva celor două hotărâri ale Comisiei Județene, suspinând că aceste amplasamente nu pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, pe considerentul că ele ar face parte din domeniul public al statului și că nu ar fi fost proprietatea reclamantei, anterior anului 1945.
Prin decizia 1809/2012 a Tribunalului Suceava, plângerea a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că problema suprafeței și amplasamentelor a fost rezolvată cu autoritate de lucru judecat, prin sentințele civile nr. 1391/2009 și 808/2011 ale Judecătoriei Fălticeni.
Consideră reclamanta că, refuzul prim pârâtei de a proceda la predarea amplasamentelor ce au fost obiectul reconstituirii dreptului de proprietate este nelegal.
In cauză, termenul prevăzut de art. 71 alin. 2 din HG 890/2005 de cel mult 30 de zile de la validarea cererilor de către C. județeană a expirat, fără ca prim-pârâta să-și fi îndeplinit obligația de predare a amplasamentelor validate.
Față de cele arătate, reclamanta arată că, fiind titulara dreptului de proprietate reconstituit pentru amplasamentele individualizate prin hotărârile nr. 158, 159/2011 ale Comisiei Județene, dar și creditoarea obligației de punere în posesie stabilite în sarcina secund-pârâtei, care la rândul său are dreptul de a prelua amplasamentele validate de la prim-pârâtă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării prim-pârâtei la predarea suprafeței totale de 128 ha teren cu vegetație forestieră, situată în . Rîșca și Ocolul Silvic Fălticeni, identică cadastral cu unitățile amenajistice u.a. 84A, 84B, 84 C%, 85B, 85C, 86A, 86C, 86D, 86F, 86H, 87A, 87B, 87C, 88A%, 88C, 106A din UPII Moișa, precum și suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră situată în . Fălticeni, identică cadastral cu unitățile amenajistice u.a. 55%, 56%, 57V% din PU VII Slătioara.
Totodată, dat fiind faptul că obligația ce incumbă prim-pârâtei cu privire la predarea amplasamentelor în discuție, este o obligație de a face, ce nu poate fi executată decât în natură, solicită ca în ipoteza neîndeplinirii ei benevole, să fie autorizați să facă a fi executată această obligație.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 24 alin.4 din Legea 1/2000, art. 71 alin. 2 din HG 890/2005, art. 1527-1528, art. 1560 N.Cod civil, art. 451-453 N.Cod proc.civ.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Pârâta, R. Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică Suceava prin întâmpinarea formulată (f.54-59 dosar), pe excepție, invocă lipsa calității procesuale active a reclamantei de a formula acțiuni în justiție, privind obligarea de a-i pune la dispoziție terenuri forestiere, iar pe fond, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
In fapt, potrivit art. 24 alin. 4 din Legea 1/2000 definește imperativ și precis între cine se leagă raporturi juridice și implicit drepturi și obligații corelative.
In cazul dedus judecății nu se pune în discuție existența unei identități între reclamantă și C. locală de fond funciar Rîșca, fiind două entități distincte și cu poziții procesuale complet diferite.
Atâta timp cât nu sunt în prezența vreunei transmisiuni a calității procesuale active a Comisiei locale Rîșca către Mânăstirea Rîșca pe cale legală sau convențională, cu titlu universal sau cu titlu particular, este evident că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Pe fond, arată că unica motivație pentru care structurile silvice sunt în imposibilitatea obiectivă de a pune la dispoziție suprafața de teren cu vegetație forestieră în litigiu, o constituie faptul că amplasamentele acesteia, identice amenajistic cu amenajistice u.a. 84A, 84B, 84 C%, 85B, 85C, 86A, 86C, 86D, 86F, 86H, 87A, 87B, 87C, 88A%, 88C, 106A din UPII Moișa, precum și suprafața de 10 ha teren cu vegetație forestieră situată în . Fălticeni, identică cadastral cu unitățile amenajistice u.a. 55%, 56%, 57V% din PU VII Slătioara, sunt greșit identificate amenajistic, în consens cu dorința reprezentanților unității de cult, afectând integritatea fondului forestier administrat anterior anului 1948 de către Casa Autonomă a Pădurilor Statului, fond ce nu a fost niciodată proprietatea privată a Mânăstirii Rîșca sau a oricărei alte persoane ci, istoric și juridic s-a constituit și a existat ca fond forestier, proprietate publică a Statului Român.
Arată că decizia nr. 1809/2+12 pronunțată în recurs de către tribunalul Suceava și invocată de către reclamantă, nu reține o altă stare de fapt sub aspectul falsității amplasamentului validat, ci doar împrejurarea că, în speță operează prezumția puterii lucrului judecat, care nu poate determina structurile silvice, să încalce legea și să comită fapte infracționale, prin punerea la dispoziția comisiei locale a unor terenuri cu vegetație forestieră, a căror amplasamente sunt fals stabilite.
Solicită valorificarea în cauză a concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert judiciar conferențiar universitar doctor inginer Clinovschi F., respectiv atașarea dosarului nr._, deoarece se bazează exclusiv pe documentele oficiale ale vremii, care atestă fără echivoc faptul că Mânăstirea Rîșca a fost într-adevăr juridic înzestrată cu suprafața de 158 ha teren cu vegetație forestieră, prin Decretul-regal nr. 134/1938, însă nu a fost niciodată pusă în posesie cu acea suprafață de teren cu vegetație forestieră, astfel încât nu a avut și nu are calitatea de proprietar deposedat a unităților amenajistice solicitate a fi puse la dispoziție.
Prin admiterea acțiunii, s-ar dispune în sarcina structurilor silvice, a obligației de a face imposibil de executat, tocmai datorită faptului că acestea ar fi în imposibilitatea de a pune la dispoziția comisiei locale, un asemenea amplasament ce afectează integritatea fondului forestier proprietate publică a Statului Român.
Față de temeiurile de fapt și de drept, solicită admiterea excepției invocate și în caz de neprimire, respingerea acțiunii ca nefondată.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare, C. de fond funciar Rîșca (f.62-63 dosar), a solicitat admiterea acțiunii reclamantei, așa cum a fost formulată.
In fapt, prin sentința civilă nr. 1391/2009 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 243/2010 a Tribunalului Suceava, i s-a reconstituit reclamantei, dreptul de proprietate pentru suprafața de 128 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza . Rîșca, respectiv suprafața de 118 ha teren în UPII Moișa și 10 ha teren în UPVII Slătioara, în unitățile amenajistice indicate în dispozitivul sentinței, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert P. O..
A fost întocmită documentația prin care au fost validate amplasamentele pentru aceste suprafețe, C. Județeană procedând la validarea amplasamentelor, pronunțându-se prin hotărârile nr. 158/06.05.2011 și nr. 159/06.05.2011.
Invocă disp. art. 71 alin. 2 din HG nr. 890/2005, din care reiese că deținătorul actual al terenului forestier, care face obiectul retrocedării, pune la dispoziție comisiilor locale sau județene, după caz, terenurile validate, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, în termen de cel mult 30 de zile de la validarea cererilor de către C. Județeană.
Precizează pârâta că de nenumărate ori a trimis și a revenit cu adrese către Direcția Silvică Suceava, în vederea predării amplasamentelor, pentru a se efectua punerea în posesie a reclamantei, însă aceasta a ridicat probleme și aspecte referitoare la existența și întinderea dreptului la reconstituire, dar și identitatea amplasamentelor validate, aspecte care au fost clarificate cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârile judecătorești irevocabile.
D. pentru care, arată că nu se opune la punerea în posesie pe amplasamentele validate și solicită admiterea acțiunii, cu precizarea obligării Direcției Silvice Suceava la predarea suprafeței totale de 128 ha teren cu vegetație forestieră, situată în . Rîșca și Ocolul Silvic Fălticeni.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâta R. Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava(f.67-71 dosar), reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active și înlăturarea apărărilor de fond, formulate prin întâmpinare.
In fapt, susținerile pârâtei sunt neîntemeiate, motivat de faptul că cererea dedusă judecății a fost întemeiată în drept și pe disp. art. 1560 N.Cod civil, având natura juridică a unei acțiuni oblice prin care aceasta, în calitate de creditoare a obligației de punere în posesie ce incumbă Comisiei locale Rîșca, a solicitat predarea suprafețelor de teren pe care pârâta Direcția silvică are obligația de a le pune la dispoziția debitoarei.
Raportat la disp. art. 29 Cod proc. civ. acțiunea civilă poate fi promovată în scopul protecției dreptului subiectiv, pretins de una din părți sau a unei alte situații juridice, ceea ce înseamnă că legitimarea procesuală activă aparține și acelor persoane care justifică un interes legitim legat de dreptul ori situația juridică dedusă judecății.
Arată că, având în vedere sentințele civile nr. 1391/2009, 808/2011 ale Judecătoriei Fălticeni și nr. 158, 169/2011 ale Comisiei Județene Suceava, confirmate prin decizia nr. 1809/2012 a Tribunalului Suceava, a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 128 ha teren cu vegetație forestieră pe amplasamentele identificate în dispozitivele acestor hotărâri, ori existența dreptului astfel validat cu privire la amplasamentele ce au fost individualizate în cadrul procedurii de validare, justifică existența unui interes legitim al său, în promovarea acțiunii ce are ca finalitate, predarea amplasamentelor validate, în vederea finalizării procedurii de reconstituire.
In ceea ce privește fondul cauzei, apărările pârâtei nu pot fi primite, întrucât ele sunt contrare prezumției absolute a puterii lucrului judecat.
In considerentele hotărârilor judecătorești sus menționate, s-a examinat și s-a lămurit cu putere de lucru judecat, problema amplasamentului terenului ce a aparținut ei, reclamantei, s-a reținut că acest amplasament este situat pe raza Ocolului Silvic Rîșca și că terenul supus reconstituirii, este cel identificat în procesul verbal de stabilire a vecinătăților din 09.01.2006, însușit de OS Rîșca, fiind limitrof amplasamentului de 30 ha, pentru care s-a emis anterior în favoarea sa, un titlu de proprietate.
Cât privește pretinsa imposibilitate a pârâtei de a proceda la predarea amplasamentelor validate, arată că și această susținere este motivată prin prisma faptului că terenul a cărui predare se solicită, ar aparține domeniului public al statului și ar fi inalienabil și din această perspectivă, apărările pârâtei sunt infirmate de prezumția absolută a lucrului judecat, în contextul în care respectivele apărări au fost verificate și înlăturate prin hotărârile judecătorești la care a făcut referire.
Față de cele de mai sus, reclamanta solicită respingerea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanta urmează a o respinge, motivat de faptul că în calitate de creditor al secund pârâtei pe calea acțiunii oblice,are posibilitatea să exercite acțiunile în condițiile art. 1560 Noul Cod Civil.
Analizând întregul material probator, pe fondul cauzei, instanța reține că prin Hotărârile nr. 158/2011 si 159/2011 emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-au validat amplasamentele pentru suprafetele de 118,00 ha respectiv 10,00 ha teren cu vegetatie forestieră pe raza comunei Râsca, Ocolul Silvic Fălticeni, având în vedere că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 128 ha, conform sentintei civile nr. 1391/2009 a Judecătoriei Fălticeni definitivă si irevocabilă prin decizia civilă nr. 243/2010 a Tribunalului Suceava.
Prin sentința civilă nr. 808/2011 a Judecătoriei Fălticeni, secund-pârâta a fost obligată la punerea în posesie a reclamantei pe suprafata de 128 ha însă, prim parata refuză să predea suprafata de teren menționată către secund-pârâtă în vederea îndeplinirii obligației de punere în posesie conform sentinței civile nr. 808/2011 a Judecătoriei Fălticeni.
Potrivit art. 1560 Noul Cod civil, creditorul a cărui creanță este certă si exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului, atunci când acesta în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite.
Pentru a se putea intenta acțiunea oblică, una dintre condiții impune ca debitorul să nu intenteze el însuși acțiunea pe care o poate intenta.
In condițiile în care, secund parata nu și-a îndeplinit această obligație, reclamanta este îndreptățită a solicita pe calea acțiunii oblice îndeplinirea întocmai a creanței sale ce constă în punerea în posesie cu suprafața de teren sus arătată.
Având în vedere si disp. art. 71 al. 2 din HG 890/2005, instanta va admite cererea si în consecintă, va obliga prim pârâta să predea secund pârâtei în vederea punerii în posesie a reclamantei, a suprafețelor de 118 ha teren cu vegetație forestieră, respectiv 10 ha teren cu vegetație forestieră situate pe raza Ocolului Silvic Râsca, conform amplasamentelor validate prin Hotărârea nr. 158/2011 si Hotărârea nr. 159/2011 emise de C. Județeană Suceava iar în caz contrar, va autoriza reclamanta să execute această obligație.
In temeiul art. 274 Cod pr. civilă obligă prim parata să plătească reclamantei 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamante, în cauza civilă având ca obiect obligatia de a face formulată de reclamanta M. Râsca – reprezentată prin S. Arhimandrit B. M. – cu sediul în ., în contradictoriu cu paratele R. Natională a Pădurilor ROMSILVA- Directia Silvică Suceava – cu sediul in mun. Suceava, jud. Suceava si C. de aplicare a Legilor Fondului Funciar Râsca – cu sediul in ..
Obligă prim pârâta să predea secund pârâtei în vederea punerii în posesie a reclamantei, a suprafețelor de 118 ha teren cu vegetație forestieră, respectiv 10 ha teren cu vegetație forestieră situate pe raza Ocolului Silvic Râsca, conform amplasamentelor validate prin Hotărârea nr. 158/2011 si Hotărârea nr. 159/2011 emise de C. Județeană Suceava iar în caz contrar, autorizează reclamanta să execute această obligație.
Obligă prim parata să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.06.2013.
P., Grefier,
Red.DEG
Tehnored.PM/Ex.5/Data: 12.07.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 647/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 260/2013.... → |
|---|
