Plângere contravenţională. Sentința nr. 678/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 678/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 155/227/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 678
Ședința publică din data de 21 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. M.
Grefier: Ș. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petent M. P. S., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care:
Instanța constată că petentul nu a depus la dosar dovada angajării unui apărător, deși a solicitat și i s-a acordat un termen de judecată în acest sens.
Instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 17.01.2013 pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, petentul M. P. S. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 07.01.2013 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni, solicitând anularea acestuia.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la acea dată a fost depistat de aparatul radar pe raza localității Boroaia circulând cu o viteză de 88 km/h, faptă pentru care a fost sancționat cu amendă în valoarea de 420 lei. Petentul a contestat procesul verbal arătând că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa întrucât pe acel sector de drum a circulat cu viteză regulamentară. A mai învederat instanței că în procesul verbal nu sunt menționate datele de identificare ale aparatului radar folosit. De asemenea, a mai invocat art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Petentul a solicitat ca instanța să rețină circumstanțele sale personale și a arătat că nu a mai fost sancționat contravențional pentru depășirea vitezei legale.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea pedepsei amenzii cu avertisment.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 1391/2006, O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat și copia cărții de identitate.
Legal citat, intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicate, considerând că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
Intimatul a mai arătat la data de 7.01.2013, petentul a fost depistat conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15C, în localitatea Boroaia, cu viteza de 88 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 50 km/h, fiind înregistrat cu cinemometrul de control rutier, tip radar Autovision, montat pe autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ . Intimatul a mai arătat că fapta săvârșită de petent reprezintă un pericol grav pentru circulația rutieră, iar agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege, ținând cont de mijloacele de individualizare a pedepsei.
Intimatul a depus copie după procesul verbal de contravenție, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul de operator a lucrătorului de poliție precum și suportul optic tip CD nr. 348/5 din 5.02.2013 ce conține înregistrarea abaterii comise.
În conformitate cu prev. art. 242 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
La data de 07.01.2013, petentul M. P. S. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceavacu amendă în cuantum de 420,00 lei și 4 puncte de penalizare întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ din 07.01.2013, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționate de art.101 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. c, pct. 3 din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 07.01.2013, orele 09.51, a condus autoturismul marca Toyota cu nr._, locul DN 15C Boroaia, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto cu nr._, conducând cu viteza de 88 km/h în localitate cu limita de viteză 50 km/h.
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
1. Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din nr. O.G. nr.2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecieze ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.2. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 07.01.2013, petentul M. P. S. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceavacu amendă în cuantum de 420,00 lei și 4 puncte de penalizare întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ din 07.01.2013, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționate de art.101 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. c, pct. 3 din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 07.01.2013, orele 09.51, a condus autoturismul marca Toyota cu nr._, locul DN 15C Boroaia, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto, conducând cu viteza de 88 km/h în localitate cu limita de viteză 50 km/h.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.108 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni:. depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
2.3. Probațiunea administrată în cauză:
Instanța constată că petentul contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, însă nu a făcut nicio probă în sprijinul afirmației sale.
Instanța nu poate primi această susținere a petentului, pentru toate argumentele ce succed.
Instanța constată că au fost depuse de intimat la dosarul cauzei următoarele probe și, din conținutul lor, reține următoarele:
(1). Proba înregistrare video din care să reiasă viteza înregistrată (depusă la fila nr.13, din dosar) – prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu că a condus auto marca Toyota cu nr._, locul DN 15C Boroaia, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto, conducând cu viteza de 88 km/h în localitate cu limita de viteză 50 km/h..
Din analiza probei video instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba video face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.15, din dosar)
Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de_ s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip Autovision fabricație TSS Anglia, compus din antenă emisie-recepție, . 451, modul de prelucrare-afișare . 451,cameră video ROM 451, montat pe Dacia L. nr. _ , cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (07.01.2013), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.15, din dosar)
Cât privește încadrarea juridică, instanța constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu art.101 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. c, pct. 3 din același act normativ..
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, urmează a menține ca temeinic Procesul verbal de Contravenție CP nr._ din 07.01.2013
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Instanța constată că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege, agentul constatator aplicând minimul prevăzut de lege pentru o asemenea contravenție, iar față de împrejurarea că așa cum recunoaște chiar petentul,contravenția a fost săvârșită în condiții meteo nefavorabile, respectiv ninsoare din abundență, ploi și o vizibilitatea redusă,ceea ce impunea în sarcina petentului o atitudine de prudență și de adaptare a vitezei la condițiile meteo, astfel că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001 .
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează respinge plângerea ca neîntemeiată și a menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la Decizia Curții Constituționale nr.500/15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispozițiile art.118 alin.3¹ din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale, prezenta hotărâre este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. P. S., domiciliat în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.03.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex./02.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 264/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 700/2013.... → |
|---|
