Plângere contravenţională. Sentința nr. 543/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 543/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 53/227/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 543
Ședința publică din data de 6 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. M.
Grefier: Ș. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petent O. M. F., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care:
Instanța constată că petentul a depus o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător.
Instanța, având în vedere că dosarul este înregistrat la 10.01.2013 iar acesta este al treilea termen de judecată, apreciază că petentul a avut timp suficient pentru a-și angaja apărător, drept pentru care va respinge cererea formulată de acesta și va proceda la judecarea cauzei.
Instanța, în baza art. 1591 Cod procedură civilă, procedează la verificarea competenței, iar în baza art. 118 din OUG nr. 195/2002 se declară competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial exclusiv.
Conform prevederilor art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată cercetarea judecătorească încheiată și, în baza art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 10.01.2013 pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, petentul O. M. F. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 25.12.2012 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni, solicitând anularea acestuia.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la acea dată, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, a fost implicat într-un eveniment rutier produs din culpa conducătorului autoturismului cu numărul de înmatriculare_, în urma căruia au rezultat unele avarii. După producerea coliziunii, celălalt conducător auto s-a deplasat către municipiul Fălticeni și a prezentat organelor de poliție o descriere a evenimentelor neconformă cu realitatea, iar agentul constatator a luat în considerare doar această variantă.
Petentul a mai arătat că procesul verbal contestat a fost întocmit de un agent constatator din cadrul Poliției Fălticeni, competent fiind Biroul de Drumuri Naționale și Europene din cadrul IPJ Suceava, motiv ce atrage în opinia petentului nulitatea absolută a procesului verbal.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei planșe foto, schița producerii evenimentului, declarația dată de petent agentului constatator și copie a procesului verbal contestat.
În baza art. 242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal citat, intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicată, considerând că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
Intimatul a mai arătat că petentul nu a păstrat o distanță suficientă în trafic față de conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ care se deplasa în același sens.
A fost depusă la dosar de către intimat copie după procesul-verbal de constatare a contravenției și declarațiile celor doi participanți la trafic implicați în accident.
În conformitate cu prev. art.242 Cod procedură civilă intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
La data de 25.12.2012, petentul O. M. F.a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceavacu avertisment, 3 puncte de penalizare întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ din 25.12.2012, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.51 alin. 1 O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. b, pct. 4 din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 25.12.2012, orele 12.00, a condus autoturismul marca Skoda cu nr._, pe DN 2 km 406 + 100 m și ca urmare a faptului că nu a respectat o distanță suficientă în timpul mersului față de auto Renault cu nr._ care se deplasa în fața sa în aceeași direcție de mers cu consecința producerii coliziunii între cele două autoturisme.
1. Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din nr. O.G. nr.2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Petentul invocă faptul că contravenția a fost constatată de un agent de poliție din cadrul Poliței Fălticeni, iar în opinia petentului contravenția putea fi constatată doar de Biroul de Drumuri Naționale și europene din cadrul IPJ Suceava, apărare pe care instanța o va respinge ca neîntemeiată, față de dispozițiile art. 109 (1) din OUG 195/2002, Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră, iar art.. 177 din HG 1391/2006 prevede că îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. Față de aceste împrejurări, instanța constată că agentul constatator, respectiv C. V. era competent să constate și să aplice sancțiuni pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. Ca act administrativ jurisdictional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.2. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, La data de 25.12.2012, petentul O. M. F.a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceavacu avertisment, 3 puncte de penalizare întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ din 25.12.2012, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.51 alin. 1 O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. b, pct. 4 din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 25.12.2012, orele 12.00, a condus autoturismul marca Skoda cu nr._, pe DN 2 km 406 + 100 m și ca urmare a faptului că nu a respectat o distanță suficientă în timpul mersului față de auto Renault cu nr._ care se deplasa în fața sa în aceeași direcție de mers cu consecința producerii coliziunii între cele două autoturisme.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.51 alin. 1 O.U.G. nr.195/2002, care prevede: Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.108 alin. 1 lit. b, pct 4 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede: Constituie contravenție și se sancționează cu: 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: nepăstrarea unei distanțe corespunzătoare față de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;
2.3. Probațiunea administrată în cauză:
Instanța constată că petentul contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, susținând că nu el este cel vinovat de producerea accidentului ci celălalt conducător auto, deoarece acesta a încercat să efectueze manevra de întoarcere în sens invers, iar petentul aflându-se în efectuarea manevrei de depășire încercând să evite impactul a virat dreapta, iar coliziunea s-a petrecut într-un unghi de aproximativ 100 grade între axul celor două mașini.
Instanța nu poate primi această susținere a petentului, pentru toate argumentele ce succed.
Astfel, instanța analizând imaginile foto depuse la dosarul cauzei, constată o situație de fapt diferită față de cele susținute de petent, respectiv că mecanismul coliziunii între cele două vehicule a fost față spate, iar autoturismele au fost avariate așa cum urmează: autoturismul cu nr._ în partea din stânga față, iar cel cu nr._ în partea din spate, cu preponderență în partea dreapta. În cazul în care situația de fapt ar fi fost așa cum susține petentul, autoturismul din față, ar fi trebuit să fi suferit avarii în partea stângă spate, iar auto cu nr._ în partea stângă față. Astfel, față de toate acestea nu se dovedește împrejurarea că celălalt conducător ar fi încercat să efectueze manevra de întoarcere.
Această situație de fapt este confirmată în parte și de celălalt conducător, care susține că se deplasa în direcția Spătărești – Vadu Moldovei, și că nu a înțeles ce a vrut să facă celălalt conducător auto.
De asemenea, din analiza schiței efectuate de petent (fig.2 și 3) se poate observa că este imposibil ca mașinile să fi fost poziționate așa, deoarece în acest caz petentul ar fi lovit celalalt autoturism în partea stângă spate, și nu partea dreaptă spate așa cum s-a întâmplat.
Astfel, din probele admisnitrate în prezenta cauză se confirmă situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal, petentul nereușind să facă dovada contrară de natură să ducă la răsturnarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Cât privește încadrarea juridică, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.51 alin. 1 O.U.G. nr.195/2002 și sancționată de art. 108 alin. 1 lit. b, pct. 4 din același act normativ, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, urmează a menține ca temeinic Procesul verbal de Contravenție . nr._ din 25.12.2012
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Instanța constată că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege, agentul constatator aplicând minimul prevăzut de lege pentru această contravenție, respectiv sancțiunea avertismentului, dând dovadă de indulgența la stabilirea sancțiunii aplicate.
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001 .
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează respinge plângerea ca neîntemeiată și a menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal
Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la Decizia Curții Constituționale nr.500/15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispozițiile art.118 alin.3¹ din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale, prezenta hotărâre este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, O. M. F., domiciliat în mun. R., .. 14, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA – prin Structura Juridică, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex./27.03.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 559/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Fond funciar. Sentința nr. 219/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
