Pretenţii. Sentința nr. 1229/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1229/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 2284/227/2011
Dosar nr._
- Daune -
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1229
Ședința publică din 02 iulie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: R. M.
Grefier: P. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. D. D., în contradictoriu cu pârâta B. L..
Concluziile dezbaterilor în fond ale cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 14.07.2011, reclamantul S. D. D., în contradictoriu cu pârâta B. L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâtei la plata sumei de 86.310 lei (echivalentul a 21.000 Euro) cu titlu de daune și a cheltuielilor de judecată.
In fapt, arată că împreună cu numitul S. D. A., este moștenitorul defunctului T. S., care prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6014/1923 a dobândit în indiviziune cu defunctul T. Z.(autorul pârâtei), fosta moșie Baia care cuprindea printre altele, suprafața de 2500 mp. teren arabil, izlaz, coastă și pădure.
Prin sentința civilă nr. 83/1932 a fostului Tribunal Baia, s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la terenul ce a format obiectul contractului menționat, sens în care moștenitorii defunctului T. Z., le-a fost atribuit lotul A, iar autorului său lotul B, identificat conform expertizei efectuate în cauză.
In temeiul Legii 18/1991, lui, reclamantului și S. D. A. i s-a reconstituit în indiviziune dreptul de proprietate pentru suprafața de 644,10 ha teren forestier pe raza ., jud. Suceava, suprafață evidențiată în titlurile de proprietate nr. 1946/2008 și 219/2008, iar prin actul de partaj autentificat sub nr. 625/2010 a devenit proprietarul exclusiv a terenului individualizat mai sus.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25.08.2009, reclamantul arată că, în calitate de vânzător promitent, s-a obligat să înstrăineze, către . GMBH cota indiviză de 1/2 din suprafața de 644,10 ha teren forestier, cu prețul de 1.050.000 Euro, însă această vânzare-cumpărare nu a mai fost posibilă, datorită faptului că pârâta B. L. a solicitat notarea în CF_,_,_ ale UAT Baia și Rîșca, în care figura înscrisă suprafața de 644,10 ha, a litigiului ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
Notarea în aceste Cărți funciare a litigiului promovat de către pârâtă, având ca obiect anularea titlurilor de proprietate nr. 1946/2008 și 219/2008, l-au pus în imposibilitatea pe reclamant, de a-și îndeplini obligațiile asumate prin antecontract și de a încasa prețul convenit cu promitenta cumpărătoare.
Față de cele arătate, consideră că pârâta și-a exercitat în mod abuziv drepturile conferite de Legea nr. 7/1996 și că, prin fapta sa ilicită, l-a pus în imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate pentru suprafața de 644,10 ha teren, între fapta sa ilicită și prejudiciul menționat, existând legătură de cauzalitate.
In cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtei la plata daunelor în sumă de 21.000 Euro (86.310 lei), precum și a cheltuielilor de judecată.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 998 Cod civil, art. 723 Cod proc.civ. art. 274 Cod proc.civ.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare (f.58-60 dosar), pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
In fapt, arată că fapta de a fi cerut notarea litigiului în cartea funciară, reprezintă o faptă ilicită de vreme ce este prev. în Legea 7/1996, iar acuzația comiterii unui abuz de drept, este nedovedită.
A cerut notarea litigiului în Cartea funciară, cu scopul de a-și proteja drepturile ce i se cuvin ca moștenitoare după defunctul Z. T., drepturi fiind în faza procedurii de reconstituire.
Reclamantul, pentru a evita surprize în legătură cu suprafețele de teren forestier care au revenit unora sau altora din coindivizari, a hotărât înstrăinarea terenului forestier reconstituit, pentru a scăpa de consecință, situație în care solicitarea notării în cartea funciară a litigiului, a fost absolut justificată și nu poate fi considerată ca un abuz.
In cazul în care reclamantul ar fi considerat că cererea de notare a litigiului în cartea funciară încalcă legea, fiind rezultatul unui abuz sau că ar fi trebuit să ceară notarea numai pentru 6 ha teren forestier, acesta era în drept să conteste notarea și să ceară radierea acesteia, fapt ce explică lipsa de temei legal al susținerilor acestuia.
Precizează că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii delictuale prev. de art. 998 Cod Civil, în primul rând nefiind dată o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, iar abuzul de drept care constă în exercitarea unui drept subiectiv prin deturnarea sa de la scopul pentru care este recunoscut, nu poate fi doar presupus, ci trebuie dovedit.
De asemenea, consideră cu nu se poate vorbi despre un prejudiciu cert a cărui existență este sigură, neîndoielnică, în speță, producerea prejudiciului fiind legată de posibilitatea validării promisiunii de vânzare-cumpărare, apoi de înființarea unui depozit cu prețul care s-ar fi încasat și care ar produce dobânzi.
Prejudiciul este incert și motivat de faptul că bunul fiind în posesia reclamantului, acesta a cules sau va culege fructele acestuia, încât nu poate să se considere prejudiciat cu echivalentul fructelor civile ale prețului, care eventual l-ar fi încasată, dacă promitentul cumpărător ar mai fi interesat de cumpărarea bunului, deoarece acesta nu poate pretinde atât dobânzile pentru preț, cât și fructele bunului promis a fi vândut.
In dovedirea celor susținute prin întâmpinare, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Față de cele de mai sus, solicită respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul are calitatea de moștenitor al defunctului T. S., cel care împreună cu defunctul T. Z. (autorul pârâtei), a dobândit în indiviziune fosta moșie Baia, care cuprindea și suprafața de 2500 ha teren arabil, izlaz, coastă și pădure.
Odată deschisă succesiunea defunctului T. Z., prin sentința nr. 83/1932, Tribunalul Baia a procedat la atribuirea loturilor de teren între proprietarii indivizari, moștenitorilor defunctului T. Z. fiindu-le atribuit lotul A, iar autorului reclamantului, lotul B.
După apariția Legii 18/1991 reclamantului și celuilalt moștenitor al defunctului, T. S., numitul Schileriu D. A., după autorul deposedat le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune, cu privire la suprafața de 644,10 ha teren forestier, pe raza .. Râșca, jud. Suceava, conform titlurilor de proprietate nr. 1194/2008 și 219/2008.
Intre moștenitorii defunctului T. S. a avut loc un partaj, consfințit prin actul autentificat sub nr. 623/2010, în baza căruia reclamantul a devenit proprietar exclusiv asupra terenului forestier mai sus menționat.
In această calitate, reclamantul a încheiat la data de 25.08.2009, cu . GMBH, un antecontract de vânzare-cumpărare prin care s-a obligat să înstrăineze cota sa de 1/2 din terenul forestier deținut în acel moment, cu prețul de 1.050.000 Euro.
Societatea cumpărătoare și-a rezervat dreptul și a demarat investigații cu privire la situația juridică a terenului ce forma obiectul antecontractului, investigații care au necesitat timp, astfel încât părțile de comun acord, au prorogat termenul inițial stabilit pentru inițierea contractului.
Incheierea contractului la termenul stabilit ulterior, nu s-a mai realizat în circumstanțele în care pârâta a solicitat notarea în CF_,_,_,_ ale UAT Baia și Rîșca a litigiilor ce formau obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni.
Notarea acestui litigiu având ca obiect anularea titlurilor de proprietate 1946/2008 și 219/2008, respectiv situația juridică a suprafeței de 644,10 ha teren forestier, l-a împiedicat pe reclamant să-și îndeplinească obligațiile stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat și, în final, să primească prețul stabilit.
Astfel, prin fapta sa pârâta l-a prejudiciat pe reclamant de beneficiul pe care l-ar fi obținut, în circumstanțele în care ar fi constituit un depozit bancar, cu suma primită ca și preț, respectiv 1.050.000 Euro.
Raportul de expertiză efectuat în cauză, a stabilit că pârâta prin fapta sa ilicită, de exercitare în mod abuziv a acțiunii de notare în CF a litigiului, i-a cauzat reclamantului un prejudiciu în sumă de 439.309,82 lei, reprezentând echivalentul sumei de 100.821,57 Euro calculată ca și dobândă pentru un depozit bancar în sumă de 1.050.000 Euro, pentru perioada 01.01._13, în funcție de dobânda practicată de . (f. 449 dosar).
Urmare a raportului de expertiză, reclamantul prin apărător ales și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei să-i plătească suma de 439.309,82 lei stabilită prin raportul de expertiză( f. 433-451, 459 dosar).
Obiecțiunile formulate de către pârâtă la raportul de expertiză, au fost lămurite de expertul desemnat în cauză, prin suplimentul întocmit la raport (f. 457-458 și 465-470 dosar).
A arătat experta că la întocmirea lucrării, a avut în vedere posibilitatea reclamantului de a constitui depozitul bancar, astfel încât a calculat prejudiciul la nivelul dobânzii practicate de băncile comerciale, data la care suma a devenit exigibilă, fiind funcție de data la care părțile ar fi perfectat contractul, respectiv 01.01.2010, dacă nu ar fi intervenit fapta pârâtei de a nota litigiul în CF.
Este fără putință de tăgadă faptul că, pârâta a cauzat un prejudiciu reclamantului, în circumstanțele art. 1532 Cod Civil, cu atât mai mult cu cât, acțiunea sa ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Suceava, reînregistrat pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă 2627/2011, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 108/17.05.2012 a Tribunalului Suceava (f. 290-301 dosar).
Reclamantul, la solicitarea instanței a depus diferența de taxă judiciară de timbru, în sumă de 6.633,00 lei, funcție de precizările aduse acțiunii după depunerea raportului de expertiză (f.492 dosar).
Date fiind toate cele de mai sus, urmează ca în tem. art. 998 și urm. cod civil să admită acțiunea astfel cum a fost precizată și să oblige pârâta să plătească reclamantului suma de 439.309,82 lei daune.
Văzând și disp. art. 274 Cod proc.civ. va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 9.703 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (f.7 și 492 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată, având ca obiect „daune” formulată de reclamantul S. D.-D., domiciliat în București, sector 2, .. 8, . cu pârâta B. L., domiciliată în mun. Ploiești, .. 43, jud. Prahova și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 439.309,82 lei, reprezentând daune și suma de 9703 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.07.2013.
Președinte, Grefier,
Red. R.M.
Tehnored. G.V. Ex. 4/ 19.07.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1228/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 324/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
