Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1228/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1228/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 1733/86/2013
Dosar nr._ contestatie în anulare
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
Sentinta civilă nr. 1228
Sedinta publică din 2 iulie 2013
Instanta constituită din:
P.: R. M.
Grefier: P. D.
Pe rol judecarea contestatiei în anulare formulată de contestatorul L. T.T. în contradictoriu cu intimatul N. M. împotriva sentintei civile nr. 465/05.03.2012 a Judecătoriei Fălticeni pronuntată în dosar nr._ .
Concluziile dezbaterilor în fond ale cauzei au fost consemnate în încheierea de sedintă din 25 iunie 2013 care face parte integrantă din prezenta și când pentru a da posibilitatea contestatorului să complete probatoriul administrat în cauză si cu alte înscrisuri doveditoare, pronuntarea a fost amânată pentru astăzi 2 iulie 2013.
După deliberare,
I N S T A N T A
Asupra cauzei de fată constată:
Prin cererea adresată initial acestei instante si înregistrată sub nr. 419/14.02.2011 reclamantul L. T.T. a chemat în judecată si personal la interogatoriu pe pârâtul N. M. pentru ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor ce se vor administra să se dispună:
-constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 310/ 15. 05.1998.
-obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt reclamantul arată că este fiul defunctei L. Stefănica, decedată la data de 25 iunie 1951.
Tatăl său, L. T. in prezent decedat, s-a recăsătorit la nivelul anului 1951 cu N. M., devenită L. M..Ambii au convietuit in averea mamei sale, L. S..
Mama sa a fost fiica lui Tapoi A. si nepoata defunctilor G. E. B. si P. B..Prin testament, L. S. a dobândit toate bunurile ce au apartinut bunicilor săi:
-45 de prajini teren arabil și constructii situat in vatra satului Suha, ..
-28 de prajini teren loc de casa situat in satul Suha, .
-27 de prăjini teren arabil situat in T., . Suceava.
-30 de prăjini situat la locul numit Plosnita, ., judetul Suceava.
Testamentul prin care L. S. a dobândit aceste bunuri de la bunicii săi, G. E. B. si P. B., a fost autentificat sub nr. 80/1949. Mama sa a decedat insă, inaintea bunicilor astfel incat testamentul a devenit caduc.
La scurt timp după moartea mamei sale, moare si bunica acesteia B. P..
De mentionat faptul că cea mai mare parte a terenurilor au apartinut strabunicii sale, B. P., aceasta dobândindu-le fie prin acte de vânzare-cumpărare, fie prin mostenire de la parintii săi.
Sunt dovadă in acest sens, următoarele acte:
-actul de vânzare-cumpărare incheiat la data de 09 decembrie l924, prin care B. P. dobândește suprafața de 30 de prajini, teren vatră . B..
-actul de vânzare-cumpărare din care B. P. dobândeste teren de 32 de prajini de la P. B..
La scurt timp după moartea lui B. P., G. E. B. incheie in favoarea tatalui său L. T., testamentul nr. 68/1952, fără ca anterior să se dezbată mostenirea dupa strabunica sa, B. P.. Prin acest testament se incalcă rezerva succesorală a sa intrucât el avea calitate de strănepot, fată de defuncta B. P. si B. E. G., in timp ce tatal său nu avea nici o calitate față de acestia (fiind doar sotul supravietuitor al nepoatei decedate).
In baza testamentului, tatal său L. T. si sotia sa L. M., vând numitului N. M., casa de locuit si anexele, precum si suprafata de 9450 mp, suprafată situată in intravilanul comunei Malini, judetul Suceava, la locul numit" "Vatra .> In fata notarului se declara in fals că L. T. a primit terenul prin mostenire de la parintii săi, iar constructiile le-a edificat in timpul căsătoriei cu L. M..
Aceste declaratii sunt nereale, L. T. dobândind asa cum a arătat anterior toate bunurile prin testamentul autentificat sub nr. 68/1952, testament incheiat in favoarea sa de către strabunicul său, B. E. G..
Intrucat acest testament le-a incălcat rezerva succesorala, si intrucât după B. P. (proprietara exclusivă a unor suprafete de teren) nu s-a dezbătut succesiunea, a solicitat aducerea tuturor bunurilor la masa de impărtit.
Cu acel prilej a aflat despre existenta testamentului nr. 68/1952 si ulterior despre incheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 310/15.05.1998.
Acest contract a fost incheiat in baza unor declaratii false, tatal său, vânzătorul L. T. cunoscând exact provenienta bunurilor vândute.
Intrucât contractul are la bază o declaratie falsă si cumpărătorul, nepot de fiică al vânzătorilor cunostea acest lucru, consideră că actul este afectat in totalitatea sa, fiind nul absolut.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 948 C.civil solicită admiterea acțiunii si să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire a anexat în copie înscrisuri respectiv contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 310/1998, testament autentificat sub nr. 68/1952 de Fostul notariat de stat la Raionului Fălticeni.
Pârâtul N. M. prin apărătoarea sa depune la dosar întâmpinare (f.16-18 dosar) prin care prin care solicită respingerea ca nefondată a actiunii promovată de reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata, pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare in judecată, reclamantul a cerut constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 310/15.05.1998 la BNP I. Liută.
Prin acest contract vânzatorul L. T. (tatăl reclamantului) și L. M., i-au vândut, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, imobilele proprietatea acestora constand in 1 una casă de locuit, in suprafata de 98 mp și anexe gospodarești (un grajd in suprafata de 36 mpși una șură-fânar, in suprafata de 49 mp), construite din chirpici, impreună cu suprafata de
9450 mp, teren curti constructii și arabil, situate in intravilanul satului Suha, ., la locul numit "V.-.: B. G., I. P., Ștefanoaia G., drum judetean 209 B, B. G.. Pentru aceste bunuri a achitat pretul de 28.500.000 lei, apoi după cumpărare a făcut numeroase imbunătătiri la constructii.
Precizează că a stăpânit aceste bunuri, impreună cu bunicii săi vânzătorii, de la data cumpărării și le stapânește in prezent, astfel că intelege să invoce ca mijloc de apărare uzucapiunea scurtă de 10-20 de ani în temeiul art1895„și următoarele Cod civil.
Reclamantul a invocat nulitatea contractului susmentionat in temeiul art 948 Cod civil, fără însă a preciza care dintre cauzele de nulitate prevăzute de acest text sunt incidente in
02.
cauza. Potrivit art 948 cod civil condițiile esențiale pentru validitatea unei conventii sunt, capacitatea de a contracta, consimtământul valabil al părtii ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită". Toate aceste conditii sunt indeplinite in ceea ce privește contractul incheiat intre el și vânzătorii L. T. și L. M..
Fiecare dintre parti au avut capacitatea de a contracta, a existat un consimtământ valabil, un obiect determinat, respectiv bunurile in integralitatea lor, iar cauza a existat, fiind reală, licită și morala.
Reclamantul a pretins că vânzătorul ar fi dat o declaratie falsă cu privire la provenienta bunurilor, respectiv că acestea ar proveni de la părintii săi de peste 40 de ani, insă la dosar nu s-a depus nici o declaratie a defunctului L. T. (bunicul său), nici o sentinta penală prin care să se constate existenta infractiimii de fals in declaratii prev. și ped. de art 292 Cod penal
In realitate, părtile contractante, au fost de bună – credintă .
Astfel, L. T. (vânzatorul ) a dobândit suprafata de 35 prajini teren de la G. E. B. prin testamentul autentificat de fostul Notariat de Stat al Raionului Falticeni sub nr. 68/16 februarie 1952, diferenta până la 9540 mp a dobândit-o prin uzucapiune, stăpânind din 1952 acest teren și până la data când i 1-a instrainat, apoi, impreună cu el până la data decesului său din 3.03.2010.
Casa și anexele gospodarești au fost transmise bunicului său prin același testament, insa au fost refăcute in totalitate de vânzători in perioada de după 1952. Așa fiind vânzatorul nu a facut nici o declaratie falsă cu ocazia intocmirii contractului de vânzare - cumpărare, deoarece constructiile au fost edificate in timpul căsătoriei acestuia cu L. M., iar terenul provenea de la socrul său B. G. E., care este afinul vânzătorului.
În ceea ce îl privește este cumpărător de bună credință, a plătit pretul bunurilor dobândite prin contract, a respectat toate clauzele contractuale, a făcut imbunătatiri la imobile, astfel că nu poate fi deposedat de bunurile cumpărate. A fost incredintat că aceste bunuri apartin vânzatorilor, care sunt bunicii săi și de când s-a născut aceștia au stăpânit bunurile vândute lui fără ca reclamantul sa fi pretins că ar avea vreun drept de proprietatea asupra acestora.
Pentru motivele arătate solicită respingerea actiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a invocat cu caracter reconventional uzucapiunea asupra bunurilor în litigiu.
Ulterior, pârâtul prin apărătoarea sa anexează note de sedintă(f.36-38) prin care face precizări la întâmpinarea formulată in cauza, arătând că nu există motive de nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare aut. sub nr. 310/15.05.1998.
În raport de argumentele cererii de chemare in judecata, potrivit cu care reclamantul pretinde un drept de proprietate asupra imobilelor care au format obiectul contractului in discutie, sustinând că ar fi fost dobandit pe cale succesorala de la G. E. B. și P. B., bunicii săi materni (ca efect al caducitatii testamentului aut. sub nr. 80/1949 și al unei pretinse reductiuni a testamentului aut. sub nr. 68/1952), rezulta că problema pe care o invocat-o reclamantul in speta de față vizează drepturile proprietarului in ipoteza in care lucrul său este instrăinat de o altă persoană, către un tert.
In literatura de specialitate s-a arătat că în cazul vânzării bunului altuia, proprietarul lucrului vândut poate recurge fie la introducerea unei actiuni în revendicare (dacă nu are posesia), fie la introducerea unei actiuni in constatarea nulitatii absolute a contractului prin care s-a vândut bunul său, dacă vânzarea-cumpărarea s-a făcut in frauda drepturilor sale de către vânzator, cu complicitatea sau pe riscul cumpărătorului (motivul nulitatii fiind ilicitatea cauzei).
Or, in spetă, este exclusă reaua-credintă a vânzătorilor și a sa, in calitate de cumpărător.
Inainte de a analiza, insă, problema bunei-credinte, trebuie amintit că nu există nici o hotărâre judecatorească sau vreun alt „titlu" care să consfintească retroactiv calitatea reclamantului de proprietar exclusiv al bunurilor in litigiu. Drepturile ipotetice pe care acesta le invocă nu il indreptătesc a reclama nulitatea contractului, pentru cauza ilicita. Legiuitorul ocroteste nu drepturi eventuale, ipotetice, ci drepturi actuale. În spetă, proprietatea asupra bunurilor instrăinate a fost a vânzătorilor.
Legat de pozitia subiectivă a părtilor la incheierea contractului de vânzare-cumpărare, precizează că L. T. T. a fost beneficiar al unui legat cu titlu particular instituit in favoarea sa prin testamentul aut. sub nr. 68/1952 (care până in prezent nu a fost revocat, anulat, redus sau desfiintat in altă modalitate), prin care a dobândit in proprietate suprafata de 35 prajini (6.300 mp) cu constructive aferente. Constructiile au fost demolate ulterior intocmirii testamentului si edificate altele in timpul casatoriei cu L. M., fără a fi fost refolosite materiale provenind din demolare, incât au dobândit calitatea de bun comun al bunicilor săi, fiind valabil transmise către el în virtutea dreptului de dispozitie al acestora.
Legat de teren, suprafata de 35 prajini (6.300 mp) era la data instrăinării proprietatea exclusivă a bunicului său, potrivit art. 31 lit. b C.fam., iar pentru diferenta până la 9.450 mp (adică 3.150 mp) a inteles să o invoce pe cale de cerere reconventionala, dobândirea de către L. T. a dreptului de proprietate in modalitatea originară a uzucapiunii de lungă durată.
În actuala configuratie, terenul a fost detinut de bunicul său din anul 1952, fără a fi fost tulburat sau stingherit de vreo persoană, in mod public și sub nume de proprietar, incât în anul 1982 acesta a devenit proprietar prin efectul prescriptiei achizitive de lungă durată pentru diferenta de 3.150 mp (pentru care nu avea „titlu").
Prin urmare, la data incheierii contractului autentic, acesta justifica pe deplin dreptul de proprietate asupra intregii suprafete instrăinate.
Nu are nici un fel de relevantă imprejurarea că vânzatorul nu era intabulat in cartea funciară cu dreptul de proprietate asupra terenului de 3.150 mp, deoarece art. 26 L. 7/1996 reglementează opozabilitatea dreptului de proprietate fată de terti fără inscriere în cartea
funciară când provine din uzucapiune. In plus, pentru a fi consolidat titlul vânzatorului, a inteles pe cale incidentală reconventională să solicite a se constata că L. T. a dobândit prin uzucapiunea de 30 ani, in conditiile Codului civil, art. 1890 și următoarele., dreptul de proprietate asupra terenului de 3.150 mp.
Pentru 6.300 mp, „titlul" vânzatorului este reprezentat de legatul cu titlul particular instituit prin testamentul 68/1952, si in privinta acestui teren dreptul de proprietate fiind opozabil fată de terti fără inscriere in cartea funciară deoarece provine din succesiune.
Așa fiind, calitatea lui L. T. de proprietar asupra terenului instrăinat exclude ipoteza nevalabilitătii vânzarii pentru cauza ilicită, acesta fiind de bună-credintă, dupa cum și el am fost de bună-credintă. Posesia exercitata de vânzator asupra terenului instrăinat, faptul inscrierii acestuia in evidentele agricole cu terenul in litigiu, existenta testamentului aut. sub nr. 68/1952, sunt argumente de natură a demonstra ca s-a intemeiat cu bună-credintă pe aparenta calitătii de proprietar a vânzătorului, cu atât mai mult cu cât este nepotul transmitătorilor, cunoaște configuratia terenului instrăinat de aceștia, faptul că acest teren a fost și este imprejmuit și nu a avut natură litigioasă, cunoaște situatia constructiilor.
Urmează să demonstreze cu martori situatia constructiilor (faptul că au fost edificate in timpul căsătoriei vânzătorilor) și a terenului de 3.150 mp (posesia utila exercitata de L. T. asupra acestei suprafete).
Pentru cele expuse, solicită respingerea actiunii si admiterea cererii reconventionale.
În cauză au fost administrate probele cu interogatoriu civil al pârâtului-reclamant, probe testimoniale.
Pentru termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2012 pârâtul-reclamant depune precizări la cererea reconventională (f.62-64) prin care prin care solicită ca, in contradictoriu cu reclamantul-parat L. T. T., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate in
03.
modalitatea originară a uzucapiunii de lungă durată asupra terenului de 3.150 mp, prin unirea posesiei utile exercitate de autorul său, L. T., cu posesia utilă exercitată de el ulterior datei de 15.05.1998.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 310/15.05.1998 a dobandit dreptul de proprietate, printre altele, pentru suprafata de 9.450 mp teren. Pentru suprafata de 6.300 mp vânzătorul justifică la data perfectării contractului dreptul de proprietate in baza legatului cu titlu particular instituit in favoarea sa prin testamentul aut. sub nr. 68/1952 (care pana in prezent nu a fost revocat, anulat, redus sau desfiintat in alta modalitate).
Cât priveste diferenta de 3.150 mp teren, pentru această suprafată sunt incidente dispozitiile legale care reglementează uzucapiunea de lungă durată, precum si cele care reglementează jonctiunea posesiilor.
Initial, pe cale de cerere reconventională, a cerut să se constate dobândirea de către L. T. a dreptului de proprietate asupra suprafetei de 3.159 mp in modalitatea originară a uzucapiunii de lungă durată.
Teoretic, o asemenea cerere ar fi perfect admisibilă, cât timp interesul promovarii acesteia era legat de consolidarea titlului vânzatorului, care i-a vândut terenul de 3.150 mp (parte din suprafata de 9.450 mp care formează obiect al contractului aut. sub nr. 310/1998).
Pentru că reclamantul a ridicat problema dacă se poate cere constatarea dreptului de proprietate in patrimoniul unei persoane decedate si pentru a nu mai fi nici un fel de discutii privitor la obiectul si cauza cererii reconventionale, văzând si practica judiciara in materie, la care va face imediat referire, intelege să-și precizeze cererea incidentală, in sensul că rog sa constatati ca subsemnatul am dobandit dreptul de proprietate in modalitatea originara a uzucapiunii de lunga durata asupra terenului de 3.150 mp, prin unirea posesiei utile exercitate de autorul meu, L. T., cu posesia utila exercitata de subsemnatul ulterior datei de 15.05.1998.
Asa cum precizează si in cererea initială, in actuala configuratie, terenul de 9.450 mp, care include si cei 3.150 mp in litigiu, a fost detinut de bunicul său din anul 1952, fără a fi fost tulburat sau stingherit de vreo persoană, in mod public si sub nume de proprietar, incât posesia utilă asupra terenului de 3.150 mp exercitata de acesta, unită cu posesia utilă exercitată de el după data de 15.05.1998, a condus la dobândirea de către el a dreptului de proprietate in modalitatea originară a uzucapiunii de lungă durată (de 30 de ani), in conditiile Codului civil, art. 1846 si urm. art. 1890 si urm., rap. la art. 1860 C.civ.
În practica judiciara s-a arătat că pentru a se transmite in mod valabil dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărator, printre alte conditii trebuie indeplinită si cea referitoare la calitatea de proprietar a celui care instrăinează, in caz contrar, pretinsul titlu de proprietate al celui care cumpără de la un neproprietar fiind supus contestării si incertitudinii juridice. Mai exact, efectele vânzării-cumpărării, astfel cum sunt prevăzute in art. 1295 C.civ., nu se produc.
De aceea, cumpărătorul justifică interesul de a invoca dobândirea dreptului de proprietate prin intermediul unui alt mod prevăzut de lege, in spetă, uzucapiunea, decât cel care provine din incheierea unui act juridic nevalabil. In aceste conditii, existenta unui contract de vânzare-cumpărare asupra unui bun privitor la care vânzătorul nu avea calitatea de proprietar nu exclude aplicarea institutiei uzucapiunii, ca mod originar de dobândire a unui asemenea drept.
În cauză reclamantul-pârât prin apărătoarea sa a invocat exceptia inadmisibilității capătului de cerere privind uzucapiunea solicitat de pârâtul-reclamant prin cererea reconventională, exceptie pe care instanta a unit-o cu fondul cauzei.
Prin sentinta civilă nr.465/5.03.2012 Judecătoria Fălticeni a respins acțiunea având ca obiect constatare nulitate act juridic formulată de reclamantul-pârât L. T. T., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant N. M. din . ,ca nefondată.
A respins ca nefondată si cererea reconvențională precizată .
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul L. T.T. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, prin decizia nr. 152/21.01.2013 Tribunalul Suceava a respins recursul declarat de L. T.T. ca nefondat.
Ulterior, la data de 29.01.2013 L. T.T. a formulat contestatie în anulare împotriva sentintei civile nr. 465/05.03.2012 pronuntată în dosar nr._ în motivarea căreia a arătat că în esență este nemultumit deoarece instanta nu a dezbătut realitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 310/15.05.1998 de BNP I. L. –Fălticeni și nici a testamentului autentificat la data de 16.02.1952 de către G. E. B. în favoarea ginerelui său T. Th.L..
La termenul de judecată din 16 aprilie 2013 Tribunalul Suceava a pus în discutia părtilor exceptia de necompetentă materială a instantei în solutionarea contestatiei în anulare rămânând în pronuntare cu privire la această exceptie.
Potrivit art.319 alin.1 Cpciv contestatia în anulare se introduce la instanta a cărei hotărâre se atacă, astfel încât prin decizia nr. 1060/16.04.2013 Tribunalul Suceava a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instante sub nr._ /22.05.2013.
Contestatorul L. T.T. a completat probatoriul administrat cu noi înscrisuri doveditoare.
Legal citat intimatul N. M. nu a formulat întâmpinare si nici nu s-a prezentat în instantă pentru a-și exprima punctul de vedere fată de contestatia în anulare formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 465/05.03.2012, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea având ca obiect ,, constatare nulitate act”, precum și cererea reconvențională, ca nefondate.
Tribunalul Suceava, în urma judecării recursului declarat de reclamantul L. T.T. prin decizia civilă nr. 152/21.01.2013, a menținut soluția instanței de fond, respingând recursul ca nefondat.
Cu prezenta cauză, a fost inițial investită instanța de control, care, potrivit deciziei civile nr.1060/16.04.2013, s-a dezinvestit, trimițând-o, pentru competentă soluționare, primei instanțe, reținâdu-se incidența dispozițiilor art. 319 alin.1 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac( de retractare), este deschisă exclusiv pentru situațiile reglementate prin art. 317 din Codul de procedură civilă( necompetență sau vicii vizând procedura citării), aspecte care nu pot fi reținute, având în vedere că acesta( contestatorul), a fost prezent pe tot parcursul soluționării cauzei ce formează obiectul dosarului_ ( atașat), respectiv art. 318: greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, de competența instanței de recurs, conform art. 319 alin.1, ambele texte din Codul de procedură civilă.
Din motivarea scrisă a contestației în anulare și susținută în fața instanței, de către contestatorul L. T. T., rezultă că, nemulțumirile acestuia vizează aspecte de natura fondului, care au fost supuse analizei în primă instanță( s.c. 465/2012), respectiv cenzurii instanței de control( d.c. 152/2013), fiind intrate în puterea lucrului judecat.
Așadar, greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a unei hotărâri și posibilă doar în recurs, nu poate fi solicitată pe această cale, a contestației în anulare( În acest sens, C.S.J., secția contencios administrativ, decizia nr. 1182/2002).
Așa fiind, cu argumentația mai sus expusă, față de dispozițiile art. 317, 318 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul L. T. T. in contradictoriu cu intimatul N. M. împotriva sentinței civile nr. 465/05.03.2012, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, județul Suceava, în dosarul nr._ .
04.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestatia în anulare formulată de contestatorul L. T.T. domiciliat în . jud.Suceava, în contradictoriu cu intimatul N. M. din ..Suceava împotriva sentintei civile nr. 465/05.03.2012 pronuntată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ .
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntată în sedintă publică azi 2 iulie 2013.
P., Grefier,
Pt. judecător plecat în CO
semnează înlocuitorul președintelui instantei,
Red.RM
Tehn.PD/4ex/
Data:25.07.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 1229/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
