Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 1854/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1854/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 1854/2015
Dosar nr._
Suplinire consimțământ
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
Sentinta civilă nr. 1854
Ședința publică din data de 2.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. I. M.
Grefier :P. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect suplinire consimțământ formulată de reclamanta A. L., în contradictoriu cu pârâtul Ț. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta asistată de avocat F. I. R., și martora B. M., lipsă fiind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu prev. art.311 al.1 Cod pr.civilă a fost audiat martora, sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată în proces-verbal, separat atașat la dosar.
În conformitate cu prev. art.264 și 486 cod civil rap.la art.226 Cod pr.civilă, s-a procedat la ascultarea în camera de consiliu a minorului Ț. A. E., declarația fiind consemnată în proces-verbal, separat atașat la dosar.
Apărătoarea reclamantei arată că nu mai are de formulat cereri și de solicitat probe în cauză.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată după care, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fond și acordă cuvântul apărătoarei reclamantului.
Avocat F. I. R. pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 25.06.2015 și înregistrată sub nr._ reclamanta A. L.. A formulat în contradictoriu cu pârâtul TIBULCA M. cerere pentru suplinire consimțământ, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suplinirea consimțământului paratului Tibulca M. pentru eliberarea pașaportului și acceptul de a călători în străinătate pentru minora Tibulca A. E., născuta la dată 11.10.2011.
În fapt, prin Sentința civila nr. 2601/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, s-a desfăcut căsătoria încheiata intre ea si parat, s-a dispus ca autoritatea părinteasă față de minora Tibuica A. E., născuta la data de 11.10.2011, să fie exercitată în comun de ambii părinți, iar domiciliul acesteia a fost stabilit la reclamantă.
Arată că în prezent, paratul este plecat la munca in străinătate de mai mult timp, din cate sconoaște în Finlanda, nu stie unde locuiește, nu reușește să ia legătura cu acesta si nici cu fetita nu tine legătura. Menționează că urmează sa plece în străinătate la munca și dorește ca minora sa locuiască împreuna cu ea in această tară, întrucat dispune de toate condițiile morale si materiale si dorește sa crească alături de ea.
Deoarece paratul nu îsi dă acordul pentru ca minorei să i se elibereze pașaport individual și să călătorească în străinătate însoțita de către ea, este nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Precizează că în concordanta cu jurisprudenta C.E.D.O., dar si cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului, superior al copilului va prevala în toate demersurile
si deciziile care privesc copiii, inclusiv in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Consideră reclamanta că în măsura în care exista neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct si minorul, iar instanța judecătoreasca este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior la copilului, astfel încat măsura dispusă să asigure bunăstarea materiala si spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării si întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cat mai apropiat de cel in care a fost crescut.
Mai arată că interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrina si jurisprudenta. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, atașamentul față de minor si al minorului față de părinte, precum și grija manifestata de părinți în timpul conviețuirii si după despărțirea lor.
Potrivit art. 25 din Constituția României, dreptul la libera circulatie este garantat: „1) Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept. 2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară.
Cu privire la condițiile în care un minor poate călători în străinătate Legea nr. 248/2005 privind libera circulație a romanilor în străinătate, stipulează la art. 30 condițiile în care un minor, cetățean roman, poate calatori în străinătate:
2) Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:
a) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz al
unei cărți de identitate și călătorește în străinătate însoțit de ambii părinți i se permite ieșirea în aceleleași condiții și împreună cu aceștia;
b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;
c) minorului care este titular al unui document de călătorie îndividual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta, fără a mai fi necesara declarația celuilalt părinte, numai dacă părintele însoțitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă;
d) minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește însoțit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceasta numai dacă persoana însoțitoare prezintă o declarație a ambilor părinți sau, după caz a părintelui căruia minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui supraviețuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinație, la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria, precum și datele de identitate ale însoțitorului respectiv.
Mai arată că potrivit art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 248/2005 minorilor cetățeni roman li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple electronice în următoarele condiții:
"(1) Minorilor cetățeni romani care nu se afla în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate li se eliberează pașapoarte simple electronice in următoarele condiții:
a) în căzui minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătoreasca rămasa definitiva si irevocabila, a părintelui care exercita singur autoritatea părinteasca in temeiul unei hotărâri judecătorești ramase definitiva si irevocabila ori in temeiul unei hotărâri judecătorești ramase definitiva pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, dupa caz, a reprezentăntului legal;
(2) Emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care exista neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți șe află în imposibilitatea de a-si exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art 171 alin. (l) lit. e), se efectuează numai după solutionarea acestor situații de către instanța de judecata, care se pronunța în condițiile legii."
În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 175/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 148/2005.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru ca acesta să formuleze întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere.
Pârâtul Ț. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca la pronunțarea sentinței să se țină cont de următoarele:
În acest sens a arată că susținerile reclamantei potrivit cărora, a plecat în străinătate și ea nu știe unde a plecat sau că nu poate să-l găsească, nu sunt reale. Arată că în prezent este la lucru în Finlanda, unde a fost și în timpul divorțului, fapt cunoscut de reclamantă, chiar din momentul plecării.
Arată că după plecare a vorbit cu ea la telefon, recent i-a trimis 150 euro reprezentând cheltuieli de întreținere pentru minora A.-E., nefiind adevărată susținerea acesteia că nu are grijă de ferită.
Menționează că reclamanta este cea care refuză să-i permită să vorbească cu fetița la telefon sau prin alte mijloace (camera video, facebook); pentru a nu avea dovadă că trimite bani pentru fetiță a închis conturile de la bănci, motivând că plătește comisioane.Ambele acțiuni, întreruperea comunicării sale cu fetița și desființarea conturilor, sunt în măsură să lezeze vădit interesul fetiței, din punct de vedere afectiv și material.
Mai arată pârâtul că reclamanta nu are un loc de muncă, rude apropiate în străinătate care să o ajute sau să o îndrume și nici o locuință. Reclamanta i-a solicitat consimțământul pentru a pleca cu fetița în străinătate înainte de a pleca el în Finlanda, însă țpentru motivele invocate mai sus, nu a putut fi de acord cu propunerea ei.
Arată că au fost împreună în străinătate, în Italia, unde intenționează să meargă reclamanta acum, dar au fost nevoiți să plece de acolo, tocmai pentru că fetița nu era în siguranță, datorită unei propuneri de adopție de către o persoană din Italia. Propunerea de a da fata în adopție a venit de la reclamantă, acesta constituind momentul în care s-au accentuat neînțelegerile dintre ei, el nefiind de acord cu adopția și nici cu relațiile dintre persoana care dorea să adopte fetița și reclamantă.
Precizează pârâtul că la momentul actual, când în străinătate este greu pentru un adult sau pentru ambii părinți, plecarea unui minor, doar cu mama, în lipsa unui loc de muncă, a unei locuințe sau a unor rude apropiate, este în măsură să pună minorul în pericol, starea de pericol fiind mai previzibilă decât interesul invocat de reclamantă (libera circulație). F. este mică, are nevoie de supravegherea bunicii și a autorității tutelare, când este cazul. Nu există nicio garanție că reclamanta își va găsi de lucru în străinătate, că-i va asigura condiții mai bune ca în țară sau că va mai menține relațiile cu el sau cu bunicii și că va asigura fetiței posibilitatea de a merge la grădiniță și apoi la școală, că se va mai întoarce în țară.
Pentru aceste considerentele a sfătuit reclamantă să nu plece cu fetița în străinătate, nefiind vorba de un refuz nejustificat de a-și da consimțământul sau de un abandon.
Față de cele arătate pârâtul consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de chemare în judecată, urmând a fi analizată această situție și în ineresul real al minorei.
Solicită pârâtul ca în situația în care se va pronunța o hotărâre care să înlocuiască consimțământul său, să i se pună în vedere reclamantei să mențină și să faciliteze relațiile sale cu minora A. E., conform sentinței date de judecătorie în dosarul de divorț, astfel încât să aibă posibilitatea să-și exercite drepturile și obligațiile față de ea.
In plus, solicită să i se pună în vedere să-i indice un cont unde să vireze cheltuielile de întreținere lunar, iar pentru perioada care sunt plecat la lucru în străinătate, să-i permită fetiței să vorbească cu el la telefon și prin video, pentru a menține relațiile personale.
Având în vedere că este în străinătate și nu se poate prezenta la proces, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Sentința civila nr. 2601/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, modificată prin Decizia nr. 573/29.04.2015 a Tribunalului Suceava s-a desfăcut căsătoria încheiata intre reclamantă si parat, s-a dispus ca autoritatea părinteasă față de minora Tibuica A. E., născuta la data de 11.10.2011, să fie exercitată în comun de ambii părinți, iar domiciliul acesteia a fost stabilit la reclamantă. De asemenea s-a stabilit în favoarea pârâtului dreptul de a avea legături personale cu minora în sensul de a o vizita la locuința reclamantei în prima și a treia săptămână din lună, în zilele de vineri, sâmbătă sau duminică, în perioada sărbătorilor de iarnă și de Paști.
Întrucât autoritatea părintească asupra minorei se exercită în continuare în comun de ambii părinți, potrivit hotărârii amintite, la eliberarea pașaportului minorei este necesar și acordul pârâtului, în calitate de tată.
Refuzul pârâtului de a-și exprima un astfel de consimțământ rezultă cu certitudine din neprezentarea acestuia in fața instanței, dar și din întâmpinarea depusă la dosar.
Potrivit art.17 alin.2 din Legea 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români in străinătate, emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului electronic pentru minor, in situația inc are există neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acordului., se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
De asemenea potrivit art.18 alin.2 din legea 272/2004 deplasarea copiilor in țară și in străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească.
Analizând interesul minorei in efectuarea acestei deplasări in Italia, alături de mama sa, instanța reține că o astfel de deplasare este benefică pentru copil, aceasta având posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni in contact cu alte culturi, de a vedea locuri noi și de a participa la evenimente care ar avea o înrâurire benefica asupra dezvoltării ei intelectuale și sociale. În cauză din declarațiile celor două martore dar și în urma audierii minorei în Camera de consiliu a rezultat că reclamanta nu are un loc de muncă și nu își poate găsi în țară, atâta timp cât minora este foarte atașată de ea și nu poate lipsi de lângă minoră decât pe parcursul celor 4 ore cât aceasta de la grădiniță. Reclamanta a demonstrat că a mai lucrat în Italia ca menajeră la aceeași familie la care intenționează să plece și acum și din declarațiile martorelor rezultă că programul de lucru de acolo i-ar permite în continuare să fie aproape de minoră.
Pe de altă parte în prezenta cauză pârâtul nu s-a prezentat, iar cele susținute în întâmpinarea depusă la dosar în mare parte nu se confirmă. Astfel, pârâtul a arătat că reclamanta refuză să îi permită să vorbească cu fetița la telefon sau prin alte mijloace, afirmație ce este infirmată de desfășurătorul convorbirilor pe facebook depus de reclamantă la dosar și rezultă și din audierea minorei, care, deși la o vârstă fragedă, a putut să arate cu claritate că mai vorbește cu tatăl său pe care îl iubește și că îl așteaptă de răciun. Tot minora a arătat că tatăl său nu a venit în vizită la casa ei, dar când era în țară, o ducea mama să îl întâlnească pe pârât în oraș. De altfel, aceste aspecte au fost relatate și de cele două martore.
Pârâtul a mai susținut și că intenția reclamantei ar fi să își dea fiica spre adopție. Instanța, raportat la probele din dosar, constată că nici aceste afirmații nu se confirmă. În speță minora este extrem de atașată de mamă, așa cum rezultă din audierea ei în Camera de consiliu, iar atașamentul mamei de fetiță rezultă atât din spusele minorei cât și din declarațiile celor două martore audiate care au confirmat că de multe ori, reclamanta stă cu fetița la grădiniță pentru a o ajuta să se acomodeze.
De asemenea, din înscrisurile depuse de pârât la dosar rezultă că acesta a trimis bani reclamantei dar din extrasul convorbirilor depus la dosar de reclamantă reiese că parte din acești bani erau destinați achitării unor datorii ale pârâtului din țară. Relevantă este convorbirea din aceste extrase, în care reclamanta solicită pârâtului să îi trimită bani pentru a duce fata la doctor, iar acesta arată că nu are de unde, iar ulterior arată că „nu se leagă nimic” – raportat la bani.
Din fotografiile depuse la dosar rezultă că pârâtul și-a refăcut viața cu o altă femeie, iar refuzul său ca reclamanta să poată pleca împreună cu minora pentru a-și găsi de lucru în Italia, apare ca nefondat, atâta timp cât el nu le asigură o resursă materială constantă. Reclamanta este perfect conștientă că minora este atașată de tatăl ei și a arătat că emersul său nu este de a-l îndepărta pe tată de minoră ci de a lucra pentru a oferi o viață fără lipsuri fetiței. În ceea ce privește programul de vizitare stabilit prin Decizia nr. 573/29.04.2015 a Tribunalului Suceava, instanța constată că acesta nu a fost respectat de către pârât, care este și în prezent în Finlanda, iar în perioadele când a fost acasă fetița i-a fost adusă de reclamantă în centrul orașului pentru a o întâlni.
Având în vedere cele arătate mai sus, reținând în speță interesul superior al minorului, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost precizată. Acest fapt însă nu îl va împiedica pe pârât să aibă legături personale cu minora, dispozițiile Deciziei nr. 573/29.04.2015 a Tribunalului Suceava privind dreptul pârâtului de a avea aceste legături urmând a fi respectate de către reclamantă.
În temeiul art. 453 C. proc. civ. va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 40 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect suplinire consimțământ formulată de reclamanta A. L., CNP_, domiciliată în mun. Fălticeni, .. 29, jud. Suceava, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „Z. G.”, din Fălticeni, ., ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Ț. M., CNP_, domiciliat în ..
În temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 dispune suplinirea consimțământului pârâtului la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple Suceava pentru efectuarea pașaportului minorei Ț. A. E. născută la data de 11.10.2011.
În temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 dispune suplinirea consimțământului pârâtului pentru ca minora Ț. A. E. născută la data de 11.10.2011 să poată călători în Italia.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2015.
Președinte, Grefier,
Pentru grefierul plecat în C.M.
semnează grefierul șef,
Red.G.I./Tehnored.I.M./5 ex/02.11.2015
OPERATOR DATE CU CARACTER PERSONAL 4304
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1789/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2191/2015.... → |
|---|
