Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 836/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 836/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 836/2015
Dosar nr._
- evacuare pe cale de ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
Sentința civilă nr. 836
Ședința publică din 2 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Grefier: B. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect evacuare pe cale de ordonanță președințială, privind reclamantul E. V., prin mandatar P. A., în contradictoriu cu pârâtul P. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. E. pentru reclamant, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 25 dosar, avocat Ș. A., substituind pe avocat Z. D. D., în baza delegației de substituire pe care o anexează la dosar și martorul P. I., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședința, care învederează că reclamantul, prin intermediul apărătorului, a depus la dosar, prin serviciul registratură, note cu privire la numele corect al martorului și copia cărții de identitate a acestuia (filele 44 și 45), răspuns la întâmpinare și alte înscrisuri (filele 48-64), după care, instanța înmânează reprezentantului convențional al pârâtului, duplicatele acestor înscrisuri pentru luare la cunoștință.
Se prezintă mandatarul reclamantului, P. A., în baza procurii speciale atașată la fila 50 dosar, care, la întrebarea instanței, arată că nu are asupra sa originalul procurii judiciare sau o copie legalizată de pe aceasta, așa cum i s-a pus în vedere la termenul anterior.
Instanța nu va lua în considerare procura judiciară prin care mandatarul reclamantului a fost împuternicit de acesta să-i reprezinte interesele, câtă vreme procura nu a fost depusă în original sau în copie legalizată, așa cum prevăd dispozițiile art. 151 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reprezentanta convențională a reclamantului, avocat A. E., depune la dosarul cauzei interogatoriul pârâtului și arată că, din eroare, la termenul anterior a indicat prenumele martorului ca fiind I. în loc de C.-P., conform cărții de identitate a acestuia atașată la fila 45 dosar. În atare situație, solicită fie înlocuirea martorului, fie rectificarea numelui acestuia și audierea la acest termen de judecată.
Reprezentantul convențional al pârâtului solicită respingerea cererii formulată de reprezentanta convențională a reclamantului.
Deosebit de aceasta, reprezentantul convențional al pârâtului arată că renunță la proba cu interogatoriul reclamantului, dat fiind faptul că acesta este plecat în străinătate.
Reprezentanta convențională a reclamantului susține că martorul P. C.-P. a fost avut în vedere de reclamant pentru a fi audiat în prezenta cauză și că la termenul anterior a fost doar o eroare de nume al acestuia. Este de acord cu cererea de renunțare la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului.
Instanța dispune rectificarea prenumelui martorului propus de reclamant, P. C.-P., după care, în conformitate cu prevederile art. 311 și 321 Cod procedură civilă, procedează la audierea acestuia, depoziția sa fiind consemnată în proces-verbal, separat atașat la fila 69 dosar.
După audierea martorului P. C.-P., s-a prezentat în instanță pârâtul.
În conformitate cu dispozițiile art. 352 și 354 Cod procedură civilă, s-a luat interogatoriu civil pârâtului P. G., răspunsurile la interogatoriu fiind trecute pe aceeași foaie cu întrebările (filele 66-68).
Reprezentanta convențională a reclamantului mai depune la dosar un set de înscrisuri, constând în contract de închiriere și planșe fotografice, arătând că nu are de formulat alte cereri.
Apărătorul pârâtului precizează că nu are de formulat alte cereri.
Instanța ia act de renunțarea pârâtului la proba cu interogatoriul reclamantului și, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul în acest sens.
Avocat A. E. pentru reclamant solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv evacuarea pârâtului din imobilul, constând în brutărie, precum și interzicerea ocupării și folosinței fără drept a imobilului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat Ș. A. pentru pârât solicită respingerea cererii formulată de reclamant pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, întrucât prin rezolvarea în fond a litigiului s-ar anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada notificării locatarului.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza pentru soluționare.
După deliberare,
INSTANTA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 04.03.2015 sub nr._, reclamantul E. V. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să se dispună evacuarea pârâtului P. G. din imobilul situat în orasul Dolhasca, jud. Suceava compus din clădirea construcție denumita "brutărie" cu mai multe încăperi, în suprafața de 127 m.p. edificată pe suprafața de 277 m.p. teren curți construcții situate în ., județul Suceava, între vecinii: Panzaru Ghorghe, A. I. pe două laturi teren primărie si drum comunal, imobil înscris în Cartea funciara sub numărul 340 H a Comunei cadastrale Dolhasca, identic cu . ocupării si folosinței fără drept a proprietății sale.
In motivare a arătat că este proprietarul de drept, conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 28.03.2003 a imobilului în suprafață de 277 m.p. teren curți construcții si a unei construcții denumita brutărie cu mai multe încăperi, în suprafață de 127 m.p. situate în ., județul Suceava, între vecinii: P. Ghorghe, A. I. pe doua laturi teren primăriei si drum Comunal, imobilul a fost înscris în Cartea funciară sub numărul 340 H a Comunei cadastrale Dolhasca identic cu .> In ceea ce îl privește pe paratul Panzaru G. susține că aceasta a ocupat abuziv clădirea în perioada 1.01.2013- 9.09.2014, depozitând în această clădire saci cu diferite produse, a locuit în clădire si în momentul în care a fost somat sa plece si sa elibereze clădirea acesta a procedat la devalizarea în totalitate a interiorului si a exteriorului clădirii.
A distrus în interior geamurile, ușile, a smuls firele de curent si instalația electrică, a spart tavanul, a distrus soba si chiuveta din interior. Din exterior a distrus gardul despărțitor între cele doua proprietăți.
Reclamantul susține că a formulat si plângere penală împotriva acestuia pentru distrugere si violare de domiciliu, dosar care este în cercetare.
Paratul, desi a fost de mai multe ori somat să nu mai intre abuziv în clădire si sa nu își depoziteze lucrurile acolo, nu înțelege si în continuare se folosește de clădirea proprietatea acesteia, nepermițând mandatarului său sa intre în clădire.
Menționează că dorește să-și renoveze clădirea dar din cauza pârâtului nimeni nu poate intra acolo, acesta exercitând în mod abuziv posesia asupra clădirii, ocupând abuziv clădirea.
Având în vedere atitudinea pârâtului P. G., reclamantul consideră că este în prezenta unei fapte ilicita cauzatoare de prejudiciu, ceea ce poate antrena răspunderea acestuia, în speță fiind dată vinovăția, raportul de cauzalitate între faptă si prejudiciu fiind evidentă intenția.
In drept a invocat disp. art. 996- 998 din Codul pr. civilă, art. 1033, 1040, 1041 Cod pr. civilă.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri si proba cu un martor.
Pârâtul P. G. a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.28-30) prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
In motivare a arătat că în ceea ce privește susținerea reclamantului că îi ocupă abuziv o clădire, arată că aceasta susținere nu este reală.
Terenul reclamantului în suprafață de 277 mp pe care acesta susține că îl ocupă abuziv împreună cu clădirea au fost achiziționate de la T. C. și T. I., în calitate de vânzători. Încă din momentul în care a cumpărat acest teren, a avut dispute cu T. C., persoana de la care reclamantul a cumpărat suprafața de 277 mp.
Prin sentința penală nr. 681 din 23 decembrie 1996, instanța a constatat că plângerea formulate de T. C. prin care a solicitat condamnarea mea pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie nu este întemeiată și a dispus în consecință achitarea sa.
In sentință se precizează faptul că nu a ocupat nicio porțiune din terenul aparținând lui T. C.. Relevant este și faptul că prin aceeași sentință inculpatul T. C. a fost condamnat pentru infracțiunea de amenințare întrucât acesta l-a amenințat cu moartea.
Prin contractual de vânzare cumpărare nr. 659 din 28.03.2003, încheiat la BNP D. N. A., vânzătorii T. C. și T. I. au vândut lui E. V. și E. M. suprafața de teren de 277 mp.
De asemenea, pârâtul precizează faptul că nu a distrus niciun bun aparținând reclamantului, nu a distrus interiorul sau exteriorul clădirii aparținând reclamantului.
Având în vedere cele precizare, deoarece nu ocupă niciun imobil proprietatea reclamantului, solicită respingerea capătului de cerere privind evacuarea sa pe calea ordonanței președințiale.
Potrivit disp. art. 996 Cod proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Dispozițiile legale prevăd pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a trei cerințe, respectiv să existe urgență, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul. Astfel, instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparență de drept.
In cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei. Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiție a ordonanței președințiale, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului.
Urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte și poate fi justificată de păstrarea unui drept ce s-ar pierde prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.
Cea de a doua condiție de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială este ca măsura ordonata de instanța să fie vremelnică. Altfel spus, pe calea unei ordonanțe președințiale nu pot fi luate masuri definitive care să rezolve fondul pricinii, măsurile luate pe calea ordonanței fiind limitate în timp, până la soluționarea în fond a litigiului de drept comun între părți.
Condiția neprejudecării fondului decurge din cea anterioară dar și din prevederea legală ca ordonanța poate fi dată și atunci când există judecată asupra fondului. Astfel, în procedura ordonanței președinți ale, instanța are obligația de a verifica aparența dreptului și nu fondul însuși al dreptului subiectiv, această competență revenind instanței de drept comun.
Atât practica judiciară, cât și doctrina au stabilit că există urgență ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări nu se pot realiza în mod eficient pe calea acțiunii de drept comun.
Pe de altă parte, s-a stabilit, în același mod, că și nerezolvarea litigiului în fond este o condiție esențială, deoarece, prin rezolvarea litigiului în fond, s-ar anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun.
Măsura evacuării pentru lipsă de titlu, solicitată în speță, vizează însuși fondul dreptului, nefiind o măsură vremelnică, și, ca atare, apreciază că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, respectiv urgența și nerezolvarea fondului cauzei.
Urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz in parte si poate fi justificata de păstrarea unui drept ce s-ar pierde prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.
Pentru dovedirea susținerilor sale pârâtul depune la dosar înscrisuri si deși a solicitat interogatoriul reclamantului, la acest termen de judecată a renunțat la administrarea acestei probe.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f.48-49 dosar) prin care arată ă ca nu este de acord cu susținerile paratului precum că nu ar ocupa abuziv clădirea că nu ar depozita diferitelor lucruri în clădire si ca nu s-ar opune oricărei persoane care dorește sa intre în clădire.
După cum si pârâtul cunoaște a procedat inclusiv la devalizarea interiorului clădirii, intrând în clădire si distrugând interioarele, lumina, geamurilor parchetului, ușile, chiuveta si oglinda, soba, etc., acest fapt face obiectul cercetărilor inițiate de Politia Dolhasca, paratul fiind si el cercetat în acest sens. Paratul a depozitat în clădirea căreia i-a smuls ușile, saci cu diferite semințe, porumb, grâu si alte produse agricole, pretinzând că este casa lui .
Precizează reclamantul că pentru a nu se putea folosi de bunul său, pârâtul chiar anterior inițierii prezentului proces s-a opus intrării în clădire a unor persoane trimise de el, să efectueze reparații, proferând cuvinte jignitoare la adresa acelor oameni care în final nu s-au mai apropiat de clădire pentru a efectua acele lucrări de reparații.
In dovedire a depus la dosar înscrisuri: declarație pe propria răspundere la Ambasada R. din America, declarație pe propria răspundere prin care dovedește faptul că pârâtul a ocupat casa abuziv si a exercitat acțiunea de distrugere asupra unor bunuri din clădire, acte dovedind proprietatea asupra clădirii si terenului.
La termenul de judecată din data de 18.03.2015 pârâtul a invocat exceptia inadmisibilității cererii de chemare în judecată motivat de faptul că prin prezenta cerere s-a pus în discuție valabilitatea titlurilor de proprietate ale părților, or, pe calea ordonanței președințiale nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Această excepție, ce a fost pusă în discuția părților, va fi respinsă de instanță, întrucât o asemenea cerere, formulată pe calea ordonanței președințiale, oricum va fi analizată din perspectiva prev. art. 996 Cod pr. civilă, privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, urmând ca în baza probelor administrate, să se stabilească dacă în favoarea reclamantului există sau nu aparența unui drept astfel încât să poată ordona măsuri vremelnice, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube ce nu s-ar putea repara.
Prin formularea unei asemenea cereri, reclamantul nu a urmărit soluționarea fondului dreptului, în sensul stabilirii de către instanță a valabilității titlurilor opuse de părți, ci a dorit doar luarea unei măsuri vremelnice, până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr._ având ca obiect „evacuare”, situație ce impune o examinare a aparenței dreptului, întrucât acesta simțindu-se amenințat de atitudinea pârâtului, solicită protecție urgentă din partea instanței de judecată.
Prin urmare, o asemenea cerere de evacuare și de interzicere a ocupării unui imobil poate fi adresată instanței de judecată, care, pe baza probatoriului va stabili îndeplinirea condițiilor specifice unei ordonanțe președințiale.
Din analiza disp. art. 996 Cod pr. civilă rezultă că pentru a putea recurge la procedura ordonanței președințiale trebuie îndeplinite cumulativ condițiile specifice exercitării acesteia, respectiv: urgența, vremelnicia si nerezolvarea fondului.
In speță, reclamantul invocă faptul că pârâtul i-a ocupat abuziv, în perioada 01.01.2013 – 09.09. 2014 clădirea reprezentând „brutărie” dobândită împreună cu suprafata de 277 mp. teren conform contractului de vânzare-cumpărare din 28.03.2003, depozitând diferite produse, distrugând din interior geamurile, instalația electrică, soba si chiuveta, dar si gardul ce împrejmuiește terenul și că în prezent nu permite mandatarului său să intre în clădire.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 659/28.03.2003 și a contractului de donație nr. 2331/20.06.2014 reclamantul a dobândit întregul drept de proprietate asupra suprafetei de 277 mp. teren curți-construcții împreună cu construcția - C1 – (brutărie) în suprafață de 127 mp. situată în satul Probota, .: pârâtul P. Ghe., A. I., pe două laturi, terenul primăriei si drum comunal.
La rândul său, pârâtul deține în proprietate o suprafață de 2.100 mp. teren arabil, în intravilanul satului Probota, dobândită prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/1994.
Deși prin răspunsul la interogatoriu pârâtul recunoaște că deține terenul si clădirea dobândite de reclamant prin cumpărare si donație, invocând la rândul său un drept de proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 1994, examinând sumar titlurile părților, instanța constată că doar reclamantul are dobândit dreptul de proprietate asupra clădirii din care se solicită evacuarea pârâtului, acesta din urmă neprezentând vreun act de proprietate cu care să-și justifice folosința acestei construcții.
Prin urmare, aparența dreptului asupra acestei construcții este justificată de reclamant, astfel că din acest punct de vedere, instanța constată că ocuparea clădirii de către pârât este fără drept.
In ceea ce priveste îndeplinirea condiției specifice ordonanței președințiale, respectiv urgența, instanța constată că aceasta nu este dată, motiv pentru care nu va admite solicitarea reclamantului.
Astfel, atât din susținerile reclamantului din cerere cât si din relatărilor martorului audiat, P. C. P., reiese că ocuparea clădirii si terenului aferent de către pârât a avut loc în urmă cu doi-trei ani, perioadă în care acesta și-a depozitat bunuri, ce ulterior au fost scoase din clădire ca urmare a intervenției organelor de poliție, în prezent clădirea fiind liberă.
Faptul că atunci când tatăl reclamantului sau mandatarul acestuia doresc să intre pe proprietatea respectivă se iscă scandal provocat de atitudinea pârâtului, nu constituie motiv de luare a măsurii urgente propusă prin prezenta cerere, neînțelegerile dintre părți urmând a fi soluționate pe calea dreptului comun în cauza ce face obiectul dosarului nr._ .
Textul de lege mai sus arătat prevede două situații în care instanța poate aprecia existența urgenței și anume păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere si prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.
Or, probatoriul administrat relevă faptul că acest imobil a fost ocupat de pârât de mai multă vreme (în urmă cu doi-trei ani), că în interiorul acestuia s-au produs deja stricăciuni prin distrugerea instalației electrice, a unei sobe, a tavanului, astfel că întârzierea până la soluționarea fondului cauzei nu ar cauza alte pagube iminente, ce nu ar mai putea fi reparate.
In cazul ordonanței președințiale urgența trebuie apreciată în raport de situația existentă la momentul judecării cauzei.
Or, așa cum s-a reținut mai sus, imobilul în litigiu a fost ocupat de pârât de mai multă vreme, între timp având loc o intervenție a poliției ce a determinat eliberarea clădirii, astfel că între momentul ocupării acestuia fără drept si momentul soluționării cererii situația de fapt s-a schimbat astfel încât nu poate avea loc o restabilire urgentă.
Chiar dacă măsura solicitată ar fi una vremelnică, până la soluționarea pe fond a litigiului, instanța apreciind că în cauza de față nu este îndeplinită condiția urgenței, pe considerentele mai sus arătate, va respinge această cerere ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii.
Respinge cererea reclamantul E. V. (CNP_), cu domiciliul în satul Probota, orasul Dolhasca, jud. Suceava, prin mandatar P. A., în contradictoriu cu pârâtul P. G. (CNP_), cu domiciliul în satul Probota, orasul Dolhasca, jud. Suceava, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.04.2015.
P., Grefier,
Red. PM
Tehnored.PM
Ex.4/Data: 03.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 871/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 826/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
