Plângere contravenţională. Sentința nr. 2695/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2695/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 4104/229/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI, JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2695
Ședința publică din data de 05 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. M. V.
GREFIER - D. A. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. J. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că petenta a depus la dosar înscrisuri în susținerea plângerii, iar intimata actele care au stat la baza emiterii actului contraventional contestat.
Instanța în temeiul art. 159 indice 1 alin.4 din Cod procedură civilă se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. civ raportat la art. 32 alin.2 OG nr. 2/2001 și ia act că intimata a depus actele ce au stat la baza procesului-verbal contestat.
Apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța, întrucât nu mai sunt cereri noi de formulat și nici probe de administrat, constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanță constată următoarele
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetesti la data de 14.05.2012 sub nr._, petenta . a chemat în judecată pe intimata CNADNR SA-C. cu sediul în București, .. 401A, sector 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, anularea procesului-verbal de contraventie . nr._ încheiat la data de 10.04.2012.
În motivarea plângerii, petenta a aratat ca prin procesul verbal contestat s-a aplicat amenda contraventionala pentru faptul ca a circulat fara rovinieta valabila.
Considera ca procesul verbal este nul deoarece a fost trecut un alt sediu al societatii.
Precizeaza ca procesului verbal ii lipseste semnatura agentului constatator.
Mentioneaza ca autoturismul a fost vândut.
Cererea a fost motivata in drept pe dispozitiile OG nr.2/2002 si OG nr.15/2002 si a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Petenta a depus, in copie urmatoarele acte: cerificat inregistrare Registrul Comertului (, proces verbal de contraventie ,carte identitate vehicul (fila 7), fisa inmatriculare vehicol, factură, carte identitate numita M. A.-G., factura . nr._/03 octombrie 2011.
Intimata a depus la dosar fotografia obtinuta cu ajutorul SIEGMCR (fila 19), dovada comunicarii procesului verbal de contraventie (fila 18), certificat calificat si autorizatie de control (fila 17).
S-a incuviintat părtilor proba cu inscrisuri conform art.167 C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._, încheiat la data de 10.04.2012 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe DN2A km 113+500 m, la data de 04.11.2011, ora 13:47, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Față de lipsa semnăturii procesului verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost generat și semnat electronic.
În ceea ce privește semnătură electronică aplicată pe procesul verbal de contravenție, aceasta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.4 pct.4 din Legea nr.455/2001.
Potrivit art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002 așa cum aceasta a fost introdus prin OG nr.8/2010 (termenul de 01 august 2010 prevăzut inițial fiind prorogat prin OG nr.17/2010 la data de 01 octombrie 2010) începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Prin urmare generarea procesului verbal de contravenție s-a făcut electronic, potrivit prevederilor legale menționate. Procesul verbal fiind generat electronic are și semnătura electronică atașată. De altfel, în procesul verbal se menționează faptul că documentul a fost generat și semnat electronic, indicându-se numele agentului constatator și numărul certificatului acestuia.
Instanța constată că, potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazata pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturi. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul proceselor verbale contestate -, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Instanța reține de asemenea că prin dispozițiile art. 25 din OG nr.2/2001, care completează dispozițiile OG 15/2002, legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului verbal de constatare a contravenției în formă scrisă, prevăzând că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului.
Instanta constata ca OG nr.2/2001 prevede numai faptul ca procesul verbal sa fie semnat de agentul constatator fara a distinge intre semnatura olografa sau cea electronica.
În ceea ce privește susținerile petentei cu privire la nulitatea procesului verbal deoarece a fost trecut un alt sediu al societății, instanța apreciază că, intimata a fost de bună credință, deoarece a obținut datele cu privire la sediul petentei potrivit art.9 alin.3 din OG nr.15/2002 din baza de date a Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Petenta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația prevăzută la art.11 alin.(10) din OUG nr.195/2002, respectiv că a solicitat autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a modificării a datelor de identificare ale proprietarului (în speță noul sediu), în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea, prin urmare nu poate opera sancțiunea nulității procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.8 din OG nr.15/2002, în vigoare la data întocmirii procesului verbal, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor este prevăzut în Anexa 2 la OG nr.15/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 7 OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Conform dispozițiilor art 1 alin 1 lit b din același act normativ, utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Interpretarea corectă a art 1 alin 1 lit b din OG nr.15/2002 este că pentru a avea calitatea de utilizator, potrivit OG nr. 15/2002, este necesar a fi îndeplinite 2 condiții:
-persoana fizică sau juridică să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare;
-persoana fizică sau juridică să aibă în proprietate sau care, după caz, să poată folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Prin urmare, legea prevede sancționarea, după caz, a proprietarului sau a celui ce poate folosi vehiculul în baza unui drept legal în cazul neachitării taifului de utilizare a drumurilor publice. Neîndeplinirea uneia dintre aceste condiții atrage lipsa calității de utilizator a persoanei fizice sau juridice în discuție.
În speță, potrivit facturii fiscale JPY nr.1008433B din data de 03.10.2011 (fila 11), petenta a vândut numitei M. A.-G. vehiculul cu numar identificare UU1D2711X33348366 la data de 03.10.2011.Potrivit certificatului de inmatriculare, vehiculul cu numar identificare UU1D2711X33348366 are numărul de înmatriculare_, fiind același vehicul ca cel reținut prin procesul verbal contestat.
În cauza de față, asadar, petenta a vândut vehiculul sanctionat la data de 03.10.2011. Prin urmare, la data savarsirii contravenției- 04.11.2011, petenta nu mai avea nici calitatea de proprietar al vehiculului cu nr de înmatriculare_ deoarece operase transmiterea dreptului de proprietate, dar nici calitatea de utilizator.
Emiterea facturii fiscale/ ad probationem și realizarea acordului de voință dintre părțile contractante este suficient pentru transmiterea dreptului de proprietate. Forma scrisă a contractului este necesară doar pentru realizarea formalităților de înmatriculare și nu afectează cu nimic validitatea contractului de vânzare cumpărare (Fr. D., Tratat de D. Civil - Contractele speciale, Editura Actami, București, 1999, alin 1 și 2, pagina 13) .
Prin urmare, la data săvârșirii contravenției, petenta nu mai avea nici calitatea de proprietar al vehiculului cu nr. de înmatriculare _ deoarece operase transmiterea dreptului de proprietate, și nici nu putea folosi în baza unui drept legal autovehiculul în cauză și pe cale de consecință nu avea calitatea de utilizator.
În ce privește obligația petentei de a proceda la radierea vehiculului după înstrăinare, potrivit art 11 alin 4 din OUG nr. 195/2002 în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că obligația de efectua formalitățile de transcriere a transmiterii dreptului incumbă noului proprietar, iar nu celui ce a transmis dreptul de proprietate, in spetă petentul.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea contravențională este necesar existența unui comportament ilicit care să aparțină contravenientului. Astfel, în măsura în care acțiunea sau inacțiunea sancționabilă nu îi aparține este exclusă răspunderea sa.
Petenta nu poate fi ținută a răspunde pentru fapta ilicită al altei persoane respectiv cumpărătorul, cât timp legea nu pune în sarcina sa efectuarea formalităților de publicitate respectiv radierea autovehiculului din evidențe.
Mai mult decât atât este de notorietate că la vânzarea autovehiculelor vânzătorul remite cumpărătorului în original toate actele autovehiculului ( carte de identitate, certificat de înmatriculare), mergând pe ideea bunei credințe a acestuia în ceea ce privește înmatricularea ulterioară a autovehiculului, ceea ce determină imposibilitatea radierii ulterioare din evidențe a autovehiculului de către vânzător.
Este o sarcină mult prea grea, a-i pretinde vânzătorului să efectueze formalitățile de radiere și reînmatriculare (care presupune anumite cheltuieli cu taxe specifice) în condițiile în care legea pune în sarcina cumpărătorului efectuarea acestor formalități.
Nu în ultimul rând inopozabilitatea înstrăinării, ce ar putea fi invocată de intimată, este o noțiune de drept civil, iar materia dreptului contravențional reglementează sancțiuni aplicate subiecților de drept pentru fapte ilicite cu scopul preveniri comiterii unor noi fapte ilicite, răspunderea contravențională apropiindu-se, prin ilicit, mai mult de răspunderea penală. Asadar, nu se poate face analogie între opozabilitatea în materie civilă și materia contravențională.
Faptul că singura verificare pe care o face intimata este să consulte o bază de date (o verificare destul de sumară) și nu face și alte demersuri pentru a identifica utilizatorul reprezintă o deficiență a intimatei și nu poate fi imputată petentei.
Mai mult decât atât și din punct de vedere al elementelor constitutive contravenției îi lipsește elementul subiectiv respectiv vinovăția, în oricare din formele sale.
Așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii ( ex. Decizia nr. 670/2009, Decizia nr. 506/2010), nu se poate aplica o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acestuia.
Vânzătorul nu poate anticipa că cel care a cumpărat autovehiculul nu-l va înmatricula și nu va achiziționa rovinietă . Reaua credință a cumpărătorului nu este un element care să atragă răspunderea vânzătorului. Răspunderea este esențilmente personală în materie contravențională.
Față de aceste aspecte, luând în considerare că nu a fost dovedită imputabilitatea faptei contravenționale în persoana petentei, instanța urmează să admită plângerea formulată de petentă în contradictoriu cu intimata Compania Naționala de Autostrazi si Drumuri Naționale din România SA-C., să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției procesului-verbal de contraventie . nr._ încheiat la data de 10.04.2012 și înlăturarea sancțiunilor aplicate prin acesta.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în mun. București, ..20. sector 5, în contradictoriu cu intimata Compania Naționala de Autostrazi si Drumuri Naționale din România SA-C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012 si înlătură sancțiunile aplicate prin acesta
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 iunie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. și tehnored. M.V.M
4 ex./10.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4614/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 217/2013.... → |
|---|
