Plângere contravenţională. Sentința nr. 2816/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2816/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 4142/229/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2816
Ședința publică din data de 12.06.2013
Instanța constituită din:
Președinte - M. M. V.
Grefier - D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. C. R., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 159 1 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. civ raportat la art. 32 alin.2 OG nr. 2/2001.
Se ia act de faptul că intimata a depus la dosarul cauzei copii de pe actele care au stat la baza emiterii proceselor verbale contestate de către petent, respectiv cerere de judecare în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța, conform prevederilor art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le utile, pertinente și concludente cauzei, constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 14 mai 2012 sub nr._, petentul B. C. R. a chemat în judecată pe intimata Compania N. de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA-C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea proceselor verbale . nr. _, . nr. _, încheiate la data de 10.04.2012.
În motivare, petentul a arătat că s-a aplicat amenda contravenționala in sarcina sa, reținându-se in procesele verbale de contravenție ca a circulat cu autoturismul fără a deține rovinieta valabilă.
În continuare petentul a arătat că acuzațiile în materie contravențională referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate in sfera acuzațiilor in materie penala, descrie definiția înscrisa in art.17 alin.1 din Codul penal, si face considerații asupra infracțiunii continue.
Arata ca suma plătita cu titlu de despăgubire reprezintă valoarea unei roviniete pe 12 luni.
Considera ca s-ar putea trage concluzia ca tariful de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni si ca o data achitata rovinieta, utilizatorul drumului va fi absolvit de plata de doua ori a aceleași taxe.
Mai arată că procesul verbal este nul absolut având în vedere lipsa semnăturii agentului constatator. Semnătura electronică aplicată pe procesele verbale de contravenție este valabilă înscrisurilor transmise în format electronic.
Cererea a fost motivată în drept OG 2/2001, Legea 455/2001.
Petentul a atașat, în susținerea plângerii, practică judiciară, procese verbale contestate și dovezile de comunicare ale acestora, alte procese verbale, chitanțe, bonuri fiscale privind achitarea rovinietei, certificat de înmatriculare, dovezi de achitare sanctiuni pecuniare din alte acte contraventionale.
Intimata CNADNR SA a depus la dosar certificate calificate si autorizații de control si fotografii din care rezultă numărul de înmatriculare al autovehiculului reținut în procesele verbale de contravenție/ filele 29-39.
Apreciind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, raportat la obiectul cauzei deduse judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesele verbale de constatare a contravenției . nr._, respectiv . nr._, încheiate la data de 10.04.2012, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.8 alin 1 din OG nr.15/2001, reținându-se de către agentul constatator că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în data de 13.11.2011, 15.11.2011, pe A2 km144+100m, Fetești, județul Ialomița, fără a deține rovinieta valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea asupra acestor procese verbale a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării proceselor verbale de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea proceselor verbale, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește sancțiunea amenzii.
Mai mult, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.
Or, atâta timp câtOG nr.15/2002- normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001
Potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
În ceea ce privește tarifele de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicate prin procesele verbale contestate, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesele verbale de constatare a contravenției, urmând a exonera petentul de la plata tarifelor de despăgubire în cuantum de 28 euro fiecare.
Cu privire la temeinicia proceselor verbale legal întocmite, instanța apreciază că acestea pot face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei, în condițiile în care cele constatate de către agentul de constatator sunt susținute cu mijloace de probă.
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Instanța reține că faptele contravenționale imputate petentului prin procesele verbale contestate nu au fost constatate personal de agentul constatator, fiind reținute în sarcina acestuia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe A2 km 144+100m, Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravențiile în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând probele foto obținute prin sistemul SIEGMCR, depuse de intimată în susținerea proceselor verbale contestate cu lipsa unei roviniete valabile depuse de către petent, instanța constată că autoturismul cu număr de înmatriculare_, aparținând acestuia a circulat la data de 13.11.2011, 15.11.2011 pe A2 km 144+100m, Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesele verbale contestate sunt susținute de dovezile în baza cărora au fost întocmite, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravențiilor reținute în sarcina sa - instanța reține că actele contravenționale în discuție sunt temeinic întocmite.
Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că faptele contravenționale reținute în sarcina sa prin procesele verbale contestate îmbracă forma unei contravenții continue, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei.
Prin urmare, la data când petentul, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.
Instanța nu poate avea în vedere susținerile petentului potrivit cărora faptele reținute în sarcina sa privesc toată perioada în care a utilizat drumurile publice, astfel că înregistrarea ulterioară a autovehiculului fără rovinietă, la scurte intervale de timp, reprezintă o prelungire în timp a faptei unice având în vedere că prima fapta contravențională în discuție s-a epuizat la data când petentul a încetat activitatea de conducere ca rezultat al manifestării sale de voință, fiind urmată de săvârșirea altei contravenții cu conținut constitutiv identic, săvârșită la intervale de timp diferite .
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravențiile reținute în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de câte 250 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002, aplicată prin fiecare proces verbal.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petentul a fost sancționat cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat, insa procesele contestate au fost emise la data de 10.04.2012, raportat la data săvârșirii faptelor 13.11.2011, 15.11.2011.
Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientei-petente, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii stabilită prin fiecare proces verbal în cuantum de câte 250 lei, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesele verbale de constatare a contravențiilor, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, stabilit prin fiecare proces verbal.
Va lua act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. C. R., cu domiciliul în București, ., .. 2, ., sector 3, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6 .
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesele verbale de constatare a contravenției . nr._, respectiv . nr._, încheiate la data de 10.04.2012, cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesele verbale de constatare a contravenției . nr._, respectiv . nr._, încheiate la data de 10.04.2012, în ceea ce privește tariful de despăgubire aplicat.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, aplicat prin procesele verbale de constatare a contravenției . nr._, respectiv . nr._, încheiate la data de 10.04.2012.
Ia act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored
MVM/DM/ 5 ex.
17 iunie 2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2806/2013. Judecătoria FETEŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2300/2013.... → |
|---|
