Plângere contravenţională. Sentința nr. 3881/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3881/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 1054/281/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3881
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013
Instanța constituită din :
Președinte – I. G. C.
Grefier – D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul N. N. I. ORAȚIU, domiciliat în Ploiești, ., nr.26, jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, sector 6, ..401A, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 Cod proc. civ raportat la art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 și ia act că intimata a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Instanța respinge excepția tardivității formulării plângerii invocată de către intimată, având în vedere că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției, raportat la faptul că procesul verbal trebuia comunicat întâi de toate prin poștă, afișarea fiind o modalitate subsidiară de comunicare.
În acest sens s-a statuat prin Decizia nr. 10/10.06.2013 a ICCJ privind soluționarea recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 alin.(1) teza I raportat la art.14 alin.(1), art.25 alin.(2) și art.31 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. S-a statuat în acest sens că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă cauzei, constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, declinată prin sentința civilă nr. 904/2013 și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.02.2013 petentul N. N. I. ORAȚIU, domiciliat în Ploiești, ., nr.26, jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea proceselor - verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.01.2012 și R12 nr._ încheiat la data de 11.01.2012 exonerarea de la plata amenzii contravenționale și înlăturarea obligației de plată a tarifului de despăgubire, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
De asemenea, a mai arătat că lipsește semnătura agentului constatator, că este vorba de săvârșirea contravenției în formă continuă, iar tariful de despăgubire este perceput abuziv.
Petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr.2/2001.
La plângere, petentul a anexat, în copie, procesul - verbal contestat dovada comunicării, certificat de înmatriculare și carte de identitate autoturism, alt proces verbal, contract de vânzare-cumpărare, alte înscrisuri.
Cererea a fost scutită de timbraj.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei dovada de comunicare a procesului verbal, certificatul calificat și autorizația de control aparținând agentului constatator și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR.
Prin sentința civilă nr. 904 a Judecătoriei Ploiești din 18.01.2013 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești cu privire la capătul de cerere având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012.
La termenul din data de 07 octombrie 2013, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de intimată prin întâmpinare, întrucât a fost respectat termenul de 15 zile prev. de art. 31 din OG 2/2001.
Referitor la această exceptie s-a retinut că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.01.2012 a fost comunicat prin afișare, afișarea fiind o modalitate subsidiară de comunicare.
În acest sens s-a statuat prin Decizia nr. 10/10.06.2013 a ICCJ privind soluționarea recursului în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 alin.(1) teza I, raportat la art.14 alin.(1), art.25 alin.(2) și art.31 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
S-a statuat, astfel, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, dovadă pe care intimata nu a depus-o la dosar.
Față de cele de mai sus instanța apreciază că data comunicării nu este cea înscrisă pe procesul verbal de afișare ( fila 8) respectiv data de 30.04..2012, existând cel putin un dubiu asupra certitudinii acesteia, care profită reclamantului petent, in lumina principului de drept in dubio pro reo.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 11.01.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, reținându-se în sarcina sa că, la data de 20.07.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare_ a circulat pe DN 2A km 113+500m, G., județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, în urma verificării potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea dedusă judecății a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește amenda aplicată.
Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la fila 26, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă. Or, atâta timp câtOG nr.15/2002 normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001.
Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat este aceiași cu cea reținută în sarcina sa și anterior, prin alte procese verbale, astfel că activitatea sa îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a conducătorului autoturismului în discuție, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere.
Prin urmare, la data când conducătorul auto al autovehiculului în discuție, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina petentului s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel petentul a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.
Instanța nu poate avea în vedere nici susținerile potrivit cărora activitatea sa contravențională s-a epuizat la data când a fost a fost notificat cu privire la săvârșirea primei contravenții, având în vedere că la acea dată prima contravenția reținută în sarcina sa era deja epuizată prin încetarea activității de conducere, rezultat al manifestării de voință a conducătorului autoturismului în discuție.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că petentul a fost în mod corect sancționat distinct pentru săvârșirea a trei contravenții continue, care de altfel au fost reținute în sarcina acestuia.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.01.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța apreciază că el poate face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei, în condițiile în care cele constatate de către agentul de constatator sunt susținute cu mijloace de probă.
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Instanța constată că fapta contravențională imputată petentului prin procesul verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind reținută în sarcina acestuia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe DN 2A km 113+500m, G., județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea procesului verbal contestat, cu lipsa unei roviniete valabile depuse de către petent, instanța constată că vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând acesteia a circulat la data de 20.07.2011, pe DN 2A km 113+500m, G., județul Ialomița fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției reținute în sarcina sa - instanța reține că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit, făcând dovada a celor menționate în cuprinsul său.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petentul a fost sancționat cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii, precum și faptul că petentul a achiziționat o rovinieta valabila.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat, însă procesul contestat a fost emis la data de 11.01.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 20.07.2011. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.01.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.01.2012, urmând a exonera petent de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de intimată prin întâmpinare.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul N. N. I. ORAȚIU, domiciliat în Ploiești, ., nr.26, jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.01.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.01.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.01.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored IGC și DM.
4 ex./ 16.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 109/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2013.... → |
|---|
