Plângere contravenţională. Sentința nr. 424/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 424/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 3480/229/2012
Dosar nr. 3480 /229/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI, JUDETUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR .424
Ședința publică din data de 30.01.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. M. V.
GREFIER - D. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta S.C. IZOCON MC S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsind reprezentantii părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanta ia act de faptul că petenta a depus la dosar concluzii scrise solicitând, în principal, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție și, în subsidiar, admiterea plângerii contravenționale în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment. În susținerea admiterii, invocă prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României și ale art. 12 alin. 2 O.G. 2/2001 potrivit cărora legile române stabilesc cu titlu de excepție retroactivitatea legii mai favorabile în materie contravențională, precizând că O.G. nr. 15/2002 a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, fiind abrogat art. 8 alin. 1.
Mai arată că, potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal de contravenție trebuia întocmit și comunicat în termen de 30 de zile, fapt ce nu s-a întâmplat în cazul petentei, contravenția fiind constatată la o anumită dată, iar procesul-verbal de contravenție a fost întocmit după multe luni de la acea dată.
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă, constată că este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. civ raportat la art. 32 alin.2 OG nr. 2/2001 și ia act că intimata a depus actele ce au stat la baza procesului verbal contestat.
În continuare, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea probelor.
Apreciind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În continuare, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 07.05.2012, sub nr._, petenta ., cu sediul social în mun. Călărași, ..2, jud. Călărași, a chemat în judecată pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 10.04.2012, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În motivare, petenta a învederat că în perioada anului trecut nu a achitat rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice, însă acest fapt nu a fost unul intenționat ci s-a datorat unei neglijențe de natură administrativă, care a fost sesizată și remediată la data de 08.03.2012, când a fost achitat tariful de utilizare pe o perioadă de 12 luni.
A mai menționat petenta că la data de 22.02.2012, a primit un proces-verbal contravențional (contravenția nr.1), similar celui supus contestației în prezenta cauză. Petenta a arătat că la data de 22.02.2012 pentru a intra în legalitate a achitat suma de 416,21 lei, iar la data de 25.04.2012 a primit un nou proces-verbal ( contravenția nr.2) pe care îl contestă. Petenta a învederat că de fapt contravenția nr.1 este aceeași cu contravenția nr.2, fiind incidente prevederile O.G. nr.2/2001, CEDO și ale Codului penal românesc în ceea ce privește reglementarea faptelor săvârșite în formă continuă.
Petenta a mai menționat că tariful de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR SA care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „ contravenție „ pe care o constată.
În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale va avea o rovinietă valabilă.
De asemenea, a indicat ca motiv de nulitate faptul că procesul verbal contestat nu poartă semnătura olografă a agentului constatator.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie: procesul-verbal contestat, dovada comunicării acestuia, dovada achitării rovinietei pentru alte autovehicul, carte de identitate și certificat de înmatriculare aferente vehiculului și ordin de plată.
În drept petenta a invocat prevederile art.5 alin.2, art.20 alin.2 din O.G. 2/2001 și art.8 alin.3 O.G. 15/2002.
Cererea a fost scutită de timbraj conform prevederilor OG nr.2/2001.
Intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr.6633 din 22.06.2010, certificatul calificat și autorizația de control aparținând agentului constatator, dovada comunicării procesului și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR.
Petenta a depus la dosar concluzii scrise solicitând, în principal, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție și, în subsidiar, admiterea plângerii contravenționale în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment. În susținerea admiterii, invocă prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României și ale art. 12 alin. 2 O.G. 2/2001 potrivit cărora legile române stabilesc cu titlu de excepție retroactivitatea legii mai favorabile în materie contravențională, precizând că O.G. nr. 15/2002 a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, fiind abrogat art. 8 alin. 1.
Mai arată că, potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, procesul-verbal de contravenție trebuia întocmit și comunicat în termen de 30 de zile, fapt ce nu s-a întâmplat în cazul petentei, contravenția fiind constatată la o anumită dată, iar procesul-verbal de contravenție a fost întocmit după multe luni de la acea dată.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, conform art. 167 C., in cadrul căreia petenta a mai depus copii acte contraventionale similare celui contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 10.04.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei, reținându-se că vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând acesteia a circulat la data de 22.11.2011, pe A2 km 144+100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului – verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, cu privire la amenda aplicată.
Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă. Or, atâta timp câtOG nr.15/2002 normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001
În ceea ce privește aplicarea retroactivă a legii mai favorabile, respectiv prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, instanța apreciază că acestea pot fi aplicate numai în ceea ce privește tariful de despăgubire, legiuitorul menționând expres anularea retroactivă a tarifelor deja aplicate.
Cu privire la prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 în ceea ce privește termenul de 30 de zile în care intimata este obligată să emită și să comunice procesele verbale, precum și interdicția de a emite mai mult de un proces verbal în acest termen, instanța apreciază că acestea sunt norme de procedură și, drept urmare, nu sunt aplicabile principiile consacrate de Constituția României și art. 12 alin. 2 prima teză din O.G. nr. 2/2001 privind retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, dat fiind că aceste principii se aplică dreptului material, nu și normelor de procedură.
Mai mult decât atât, analizând prin prisma art. 12 alin. 2 prima teză din O.G. nr. 2/2001 prevederile O.G. 15/2002, instanța constată că elementul material al contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din această ordonanță a rămas același, nefiind ușurată în nici un mod răspunderea contravențională, iar sancțiunile au rămas și ele aceleași.
Concluzionând, instanța consideră ca fiind lege contravențională mai favorabilă care retroactivează, doar prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 ce privesc tariful de despăgubire.
Astfel, în ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 96 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 10.04.2012 și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal contestat, instanța constată că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din O.G. nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă:
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentei prin procesul - verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind procesată automat de camera foto amplasată pe A2 km 144+100 m, sector de drum pe care se susține că petenta ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine agentului constatator, orice dubiu profitând petentei.
Prin urmare, intimatei îi revine obligația de a dovedi săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentei.
Astfel, analizând planșa foto obținută prin sistemul SIEGMCR captată cu camera video tip ANPR, folosită în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare, semnată cu certificat digital, depusă de intimată în susținerea procesului - verbal contestat, instanța reține că vehiculul a cărui imagine a fost surprinsă la data de 22.11.2011, pe A2 km 144 + 100m, pe raza localității Fetești, Județul Ialomița, circulând fără a deține rovinietă valabilă are numărul de înmatriculare _ , același vehicul fiind menționat și în procesul-verbal contestat.
Față de împrejurarea că procesul - verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat și la faptul că în cauză petenta a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, instanța constată că procesul - verbal în discuție este temeinic întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului - verbal contestat, instanța apreciază că susținerile petentei referitoare la faptul că din neglijență a omis achiziționarea rovinietei pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_, nu sunt de natură a o exonera absolut pe aceasta de răspunderea contravențională ce îi revine, față de împrejurarea că răspunderea contravențională pentru săvârșirea contravenției în discuție se poate angaja indiferent de forma de vinovăție cu care aceasta se săvârșește – intenție sau culpă. Mai mult decât atât, instanța apreciază că petenta nu își poate invoca propria neglijență pentru a se exonera de răspunderea care îi revine potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Susținerile petentei privitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat este aceiași cu cea reținută în sarcina sa și anterior, prin alte procese verbale, astfel că activitatea sa îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționată de o sută cinci ori pentru aceeași faptă, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a conducătorului autoturismului în discuție, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere, de la data comiterii primei contravenții până la data de 22.11.2011.
Prin urmare, la data când conducătorul auto al autovehiculului în discuție, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina petentei s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel petenta a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.
Instanța nu poate avea în vedere nici susținerile petentei potrivit cărora activitatea sa contravențională s-a epuizat la data când a fost a fost notificată cu privire la săvârșirea primei contravenții, având în vedere că la acea dată prima contravenția reținută în sarcina sa era deja epuizată prin încetarea activității de conducere, rezultat al manifestării de voință a conducătorului autoturismului în discuție.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că petenta a fost în mod corect sancționată distinct pentru săvârșirea a trei contravenții continue, care de altfel au fost reținute în sarcina acesteia.
De asemenea, dat fiind faptul că petenta că a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea obligației de achiziționare a rovinietei pentru autoturismului în cauză și prin alte procese verbale, instanța reține că nerespectarea acestei obligații nu reprezintă o simplă neglijență de moment, astfel cum petenta susține, ci o încălcare repetată a dispozițiilor art.7 din OG nr.15/2002. Mai mult decât atât, petenta nu își poate invoca propria neglijență pentru a se exonera de răspunderea ce îi revine, o astfel de neglijență avându-si cauza de fapt într-o administrare defectuoasă a propriei activități.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei, conform Anexei 2 respectiv, Anexei 4 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petenta fost sancționată cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat cu întârziere, procesul contestat fiind emis la data de 10.04.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 22.11.2011.
Este adevărat că în speță petenta se face culpabilă de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentei.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare cu celeritate a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 750 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 10.04.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentei să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute in precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției R12 nr._, încheiat la data de 10.04.2012 și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . – Călărași cu sediul în localitatea Călărași, .. 2, județul Călărași în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în Municipiul București, .. 401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 10.04.2012, cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 10.04.2012, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 10.04.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./ tehnored.MVM./DM.
4ex. /31 ianuarie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 538/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1570/2013.... → |
|---|
