Plângere contravenţională. Sentința nr. 901/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 901/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 3137/229/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 901
Ședința publică din data de 26 februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. I. L.
Grefier: P. M.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de petenta . SRL în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța în temeiul art. 159 1alin.4 Cod procedură civilă se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C.proc. civ. raportat la art. 32 alin.2 OG 2/2001 și ia act că intimata a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat, iar prin cererea de chemare în judecată petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 04 2012 sub nr._, petentul . SRL, prin avocat C. A. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 21.03.2012, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate prin acesta cu avertisment.
În motivarea plângerii, in esentă, petentul a învederat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate pentru că în conținutul acestuia nu au fost indicate masa și marca autoturismului, respectiv nu au fost precizate datele de identificare ale presupusului contravenient, solicitând ca intimata să depună proba foto, procesul verbal fiind nul pentru lipsa semnăturii. În continuare, petentul a precizat că nu deține calitatea de subiect activ al contravenției deduse judecății, o astfel de calitate fiind deținută de persoana care conduce efectiv autoturismul.
În motivarea plângerii, petentul a mai arătat că procesul verbal contestat este întocmit cu nesocotirea prevederilor art.16 alin. 7 pentru că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, deși a fost încheiat în lipsa sa. A mai învederat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate pentru că fapta reținută în sarcina sa a fost constatată cu un mijloc tehnic necertificat, care nu respectă dispozițiile OG nr. 20/1992.
În continuare, petentul a precizat că a mai sancționat pentru săvârșirea aceleiași fapte contravenționale de mai multe ori, motiv pentru care a solicita de asemenea anularea procesului verbal contestat.
În ceea ce privește tariful de despăgubire pe care a fost obligat să îl plătească prin procesul verbal contestat petentul a precizat că acesta este abuziv pentru că se percepe pentru fiecare presupusă contravenție care se constată.
Petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr.2/2001, ale OG nr.15/2002, CEDO.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cerere petentul a anexat, în copie, procesul verbal contestat/ fila 16 și dovada de comunicare a acesteia, alte procese verbale de contravenție emise petentului drept probă a multiplelor sancționări, dovezi de achitare amenzi, acte autoturism cu numărul de înmatriculare_ .
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost legal citată cu această mențiune, însă a depus la dosarul cauzei în copie adresa nr.6633/22.06.2010, certificatul calificat și autorizația de control a agentului constatator și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR – filele 26-29.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 21.03.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 28 Euro conform art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 29.10.2011 vehiculul cu număr de înmatriculare_, care îi aparține, a circulat pe A2 km 144+100m, pe raza localității Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, în urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, referitor la amenda aplicată.
Sub acest aspect, instanța reține ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora verbal contestat este lovit de nulitate pentru că acesta nu cuprinde datele de identificare ale persoanei presupus contravenient.
În ceea ce privește datele personale ale petentului se poate observa că în cuprinsul procesului verbal sunt suficiente date pentru identificarea petentului.
Instanța reține că lipsa tuturor acestor elemente atrage ineficacitatea procesului verbal contestat numai în măsura în care acestea produc o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. Or, atâta timp cât petentului i s-a comunicat procesul verbal contestat și aceasta a avut posibilitatea de a formula plângerea dedusă judecății la instanța competentă, în termenul prevăzut de lege, instanța apreciază că neindicarea, în cuprinsul procesului verbal contestat a elementelor invocate de petent nu a produs acestuia o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal în discuție, cu atât mai mult cu cât acesta nu a probat vătămarea pretins pricinuită.
În ceea ce privește neindicarea în procesului verbal contestat a masei și a mărcii autoturismului despre care se pretinde că ar fi circulat fără a deține rovinietă valabilă, instanța reține că în conținutul actului contestat au fost precizate numărul de înmatriculare și categoria și proprietarul autoturismului în discuție, elemente care sunt suficiente pentru identificarea acestuia. Or, de vreme ce procesul verbal conține suficiente date în baza cărora autoturismul despre care se pretinde că ar fi circulat fără a deține rovinietă poate fi identificat în mod cert, instanța apreciază de prisos menționarea în conținutul acestuia și a altor date, ca masa sau marca autoturismului în discuție, lipsa acestora nefiind de natură să producă petentului o vătămare de natură să ducă la anularea actului în discuție.
Neîntemeiate sunt și susținerile petentului referitoare la faptul că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa, încălcându-se în acest fel dreptul său de a formula obiecțiuni. Instanța reține că procesul verbal contestat a fost întocmit pe baza unor mijloace tehnice omologate, situație în care, potrivit art.9 alin 3 din OG nr. 15/2002 și art.11 alin 10 din Ordinul nr.769/2010, procesul-verbal de constatare se poate încheia și ulterior, în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, operațiune care a fost realizată în cauză de agentul constatator. Pe cale de consecință, instanța constată că agentul constatator a întocmit procesul verbal contestat în lipsa petentului, în considerarea dispozițiilor legale mai sus menționate, fapt care nu poate fi imputat agentului constatator și nici nu poate fi invocat de petent ca motiv de nulitate al procesului verbal contestat.
Mai mult decât atât, având în vedere că procesul verbal în discuție a fost întocmit în lipsa petentului, contravenția fiind constatată prin mijloace tehnice conform dispozițiilor art.9 alin.2 și 3 din OG 15/2002, acesteia nici nu i se putea aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, o astfel de obligație incumbând agentului constatator numai în cazul în care procesul verbal s-ar fi încheiat în prezența contravenientului. De altfel, petentul nu poate susține că i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului contravențional prin aceea că agentului constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, atâta timp cât acest drept a fost exercitat de aceasta tocmai prin plângerea dedusă judecății în conținutul căreia a formulat obiecțiuni în privința procesului verbal a cărui anulare o solicită.
Susținerile petentului potrivit cărora a mai sancționat pentru săvârșirea aceleași fapte contravenționale de mai multe ori, motiv pentru care procesul verbal contestat este lovit de nulitate nu pot fi reținute de instanță la soluționarea prezentei cauze .
Susținerile privitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat este aceeași cu cea reținută în sarcina sa și anterior, prin alte procese verbale de contravenție-filele 9-13, astfel că activitatea sa îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere de la data de 06.10.2011 până la data de 29.10.2011, date la care s-au constat contravențiile reținute în sarcina acesteia, conform actelor contravenționale anexate.
Prin urmare, la data când șofer al petentului, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.
Instanța nu consideră că fapta reținută în sarcina sa petentului privește toată perioada în care a utilizat drumurile publice, astfel că înregistrarea ulterioară a autovehiculului fără rovinietă, în diferite locuri-DN1+A2, la scurte intervale de timp, nu reprezintă o prelungire în timp a faptei unice având în vedere că prima fapta contravențională în discuție s-a epuizat la data când petentul a încetat activitatea de conducere ca rezultat al manifestării sale de voință, fiind urmată de săvârșirea altor două contravenții cu conținut constitutiv identic, săvârșite la intervale de timp diferite .
Prin urmare, instanța apreciază că petentul a fost în mod corect sancționat separat pentru săvârșirea mai multe contravenții care de altfel au fost reținute în sarcina acesteia, nefiind nesocotit principiul unicității sancțiunii.
Cu privire la susținerile petentului privind faptul că procesul verbal contestat este lovit de nulitate pentru că fapta reținut în sarcina sa a fost constatată cu un mijloc tehnic necertificat, instanța reține că potrivit art.15 din alin.1 din OG nr.20/1992 privind activitatea de metrologie, mijloacele de măsurare sunt supuse controlului metrologic dacă sunt destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute de art.3 alin 1 din același act normativ și dacă sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal aprobată prin Ordinul nr.48/2010 al Directorului General al BRML. Or, camerele foto ANPR precum și dispozitivele GPS care certifică data, ora și minutul la care a fost efectuată proba foto în discuție nu sunt cuprinse în această listă. Pe cale de consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile mai sus menționate, instanța reține că astfel de camere, cum este cazul celor din cauze dedusă judecății, nu sunt supuse controlului metrologic legal, susținerile petentului sub acest aspect fiind nefondate.
Prin urmare, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentului a fost constată pe baza unui mijloc tehnic - camera foto ANPR amplasată de A2 km 144+100m - care nu este supus controlului metrologic tocmai în baza dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr.20/1992, motiv pentru care apreciază că vătămarea invocată de petent nu poate subzista și nici nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei deduse judecății.
De asemenea, instanța reține ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora procesului - verbal contestat nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la semnătura electronică pentru că acesta i-a fost comunicat pe un suport de hârtie.
Astfel, potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, un înscris generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței sale –cum este cazul procesului verbal contestat -, îmbracă forma electronică dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Instanța reține de asemenea că, prin dispozițiile art. 25 din OG nr.2/2001, care completează dispozițiile OG 15/2002, legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției în formă scrisă, prevăzând că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța reține că procesul verbal contestat a fost comunicat petentului în formă scrisă - în copie, pe suport de hârtie, formă care este impusă de dispozițiile art.25 din OG 2 /2001, tocmai pentru validitatea operațiunii de comunicare a procesului verbal în discuție, și implicit pentru dovedirea existenței acestui act, și că acesta poartă semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazata pe certificatul calificat, aceasta fiind generată de altfel prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pe cale de consecință, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr. 455/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică.
Pentru aceleași considerente instanța apreciază nefondate susținerile petentului potrivit cărora procesul - verbal contestat nu este semnat de agentul constatator.
Lipsite de relevanță sunt susținerile petentului potrivit cărora subiectul activ al contravenții este persoana care conduce autoturismul și nu proprietarul acestuia. Astfel, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți de dispozițiile art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002 precum și de dispozițiile art.1 alin.6 lit.a din Ordinul nr. 769/2010 ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Pe cale de consecință, subiectul activ al contravenției în discuție nu poate fi decât utilizatorul, astfel cum acesta este definit de dispozițiile legale mai sus menționată, noțiune care nu cuprinde în sfera sa de aplicare și conducătorul auto.
Prin urmare petentul, în calitate de utilizator al autoturismului, calitate rezultată din actele masinii -filele 17 -18, deține calitatea de subiect activ al contravenției în discuție și, pe cale de consecință, acesteia îi incumba potrivit art. 7 din OG 15/2002 obligația de achiziționare a rovinietei pentru autoturismul_ .
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța apreciază nerelevant pentru soluționarea cauzei deduse judecății, faptul că autoturismul în cauză, astfel cum susține petentul mai este folosit și de alte persoane, sau că mai deține alt autoturism, întrucât sub aspectul existenței contravenției prevăzute de art.8 din OG 15/2002, reținute în sarcina acesteia, este necesar doar ca vehiculul în cauză să circule fără rovinietă valabilă, fiind indiferentă calitatea persoanei care îl conduce.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.03.2012 și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Instanța va avea în vedere la soluționarea prezentei cauze ca fapt necontestat că petentul este utilizator al autoturismului sancționat in cauză.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul - verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, în acest sens fiind procesată automat o planșă foto de camera foto amplasată pe A2 km 144+100m, pe raza localității Fetești, Județul Ialomița pe care se susține că petenta ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentei.
Analizând planșa foto obținută prin sistemul SIEGMCR, depusă de intimată în susținerea procesului - verbal contestat, în lipsa oricărui suport probator care să ateste plata rovinietei, instanța constată că vehiculul a cărui imagine a fost surprinsă data de 29.10.2011, pe A2 km 144+100m, pe raza localității Fetești, Județul Ialomița, circulând fără a deține rovinietă valabilă are numărul de înmatriculare_ , același vehicul fiind menționat și în procesul - verbal contestat.
Față de împrejurarea că procesul - verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că în cauză petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia, instanța constată că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.
Având în vedere toate aceste elemente, precum și faptul că intimata a dovedit săvârșirea de către petenta a contravenției reținute prin procesul - verbal contestat, instanța constată că raportat la sancțiunea amenzii contravenționale, actul contestat este temeinic emis.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2 respectiv, Anexei 4 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petenta fost sancționată cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat la limită, procesul contestat fiind emis la data de 21.03.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 29.10.2011. Este adevărat că în speță petenta se face culpabilă de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentei.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.03.2012 cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentei să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele retinute in precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției R12 nr._ încheiat la data de 21.03.2012 și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Instanța urmează a dispune și restituirea către petent a sumelor achitate de petent cu titlu de amendă și tarif de despăgubire conform chitanței Trezoreriei Bucuresti-Sector 4 . nr._ din 17.04.2012-fila 22 și Ordinului de plata BCR nr._ din 17.04.2012-fila 2, lipsind temeiul care să mai justifice efectuarea unei astfel de plăți, care prin nerestituire ar apărea ca plată nedatorată, respectiv imbogătire fără just temei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu domiciliul procesul ales la cabinet de avocat C. A., cu sediul în Municipiul București, .. 24, sector 4, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.03.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.03.2012, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petenta de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.03.2012.
Dispune restituirea către petent a sumelor achitate de acesta cu titlu de amendă și tarif de despăgubire conform chitanței Trezoreriei Bucuresti-Sector 4 . nr._ din 17.04.2012 și Ordinului de plata BCR nr._ din 17.04.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored. BIL./ P.M.
4 ex. / 06.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 462/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 413/2013. Judecătoria FETEŞTI → |
|---|
