Întoarcere executare. Sentința nr. 377/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 377/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 339/231/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA FOCSANI JUDETUL V.
Sentinta civila nr. 377
Ședința din publică din data de 30 ianuarie 2013
Instanta constituita din:
Președinte – M. A. G. – judecător
Grefier – N. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta O. P. SA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..av. C. P. din G. – Țiglina 2, ..39, ., . în contradictoriu cu parata M. V., cu domiciliul in Focsani, ., nr. 26, jud. V., si chematii in garantie C..Av.N. C. cu sediul in Tg. J., E. T., ., J. GORJ , B. B. C. si S. D. cu sediul in Focsani, J. V., U. C. de Asigurari a U. cu sediul in București, . Russo, nr. 13-19, . având ca obiect- întoarcere executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 .01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea paratului sa depuna concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, cand,
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 11.01.2012, sub nr._, reclamanta O. P. SA a chemat în judecată pârâta M. V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună restabilirea situației anterioare executarii ..02.2009, obligarea paratei la plata sumei de 6252,09 lei, actualizarea sumei cu rata inflației de la data de 13.05.2010 și până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că sentința amintită a fost modificată de decizia civilă nr.682/13.05.2010 a Curții de Apel G., fiind respinse pretențiile formulate în contra reclamantei. Anterior acestei date, reclamanta a achitat sumele la care a fost obligată prin sentința nr.123, în condițiile în care fusese declanșată procedura de executare. A mai precizat că pentru repararea integrală a prejudiciului este necesară actualizarea sumei cu rata inflației.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 404² alin. 3 C.pr.civ.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri pe care le-a depus la dosar.
Legal citata, pârâta a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numiților C..Av.N. C., B. B. C. și S. D. și U.–C. de Asigurări a U., solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și, în subsidiar, obligarea chemaților în garanție la plata sumei solicitate de către reclamantă.
În motivarea întâmpinării și cererii de chemare în garanție pârâta a arătat că se impune conexarea prezentei cauzei la cea cu numar mai mic întrucât S.C.nr.123/17.02.2009 este o sentință colectivă, iar obligațiile de plată își au originea în această sentință, temeiul întoarcerii executării fiind reprezentat de aceeași D.C.nr.682/R/13.05.2010 care are caracter colectiv, că executorii judecătorești au constituit dosare de executare silite pentru fiecare creditor în parte, pentru majorarea nelegală a sumelor încasate cu titlu de onorarii de executor și de avocat, că instanța competentă pentru soluționarea cauzei este Tribunalul V., motiv pentru care se impune declinarea competenței la această instanță, că cererea reclamantei este inadmisibilă față de soluția pronunțată în recurs prin D.C.nr.682/R/2010 care se impune a fi lămurită pe calea contestației la titlu deoarece cuprinde dispoziții potrivnice, că în cauză există autoritate de lucru judecat pentru că prin D.C.nr.682/R/2010 s-au menținut celelalte dispoziții ale S.C.nr.123/2009, respectiv obligarea reclamantei la plată, fără a se dispune restabilirea situației anterioare și că cererea este inadmisibilă pentru că este fundamentată pe culpa reclamantei constând în nepromovarea în termenul legal de 15 zile de la pronunțarea deciziei instanței de recurs a unei contestații la executare la titlul executoriu. A mai precizat pârâta că, pe fond, cererea reclamantei este nefondată ca urmare a conivenței frauduloase dintre reclamantă și B. B. și C.. Av. N., beneficiari ai unor sume substanțiale cu titlu de cheltuieli de executare (onorarii de executor, onorarii de avocat și expert, cheltuieli procedurale) care revin, potrivit art. 39 din legea nr.188/2000, debitorului, că nu a luat legătura cu executorul judecătoresc și nu l-a mandatat pe avocat pentru începerea executării silite, că drepturile bănești inițial calculate au fost diminuate în timpul executării silite la suma efectiv virată, că onorariile încasate de avocat și executorul judecătoresc nu se solicită acestora, că cererea de actualizare a sumelor este nelegală pentru că nu a fost notificat de modificarea sentinței de fond în recurs, nu s-a atașat nici un înscris din care să rezulte indicele prețului de consum astfel încât să se poată calcula transparent valoarea rezultată ca urmare a actualizării și că este necesară obținerea unui nou titlu executoriu.
Pârâta nu și-a întemeiat în drept întâmpinarea și cererea de chemare în garanție.
La termenul din 25.04.2012 pârâta a depus la dosar un înscris intitulat „Note de cereri” prin care a arătat că cererea reclamantei este inadmisibilă față de prevederile art.2 alin.2 din legea nr.188/2000 care conferă actelor executorilor judecătorești caracter de acte de autoritate publică, având forța probantă prevăzută de lege, astfel încât executarea silită nu poate fi pur și simplu întoarsă dacă actele de executare silită – acte de autoritate publică - nu au fost desființate pe calea contestației la executare sau anulate ca o consecință a constării falsului în acte publice, cu atât mai mult cu cât hotărârea din recurs a modificat în parte hotărârea de fond.
La data de 09.05.2012, prin serviciul Registratură al instanței, chematul în garanție C.. Av. N. C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată.
În motivarea întâmpinării chematul în garanție a arătat că în înțelesul art. 4041 C.pr.civ., cererea de întoarcere a executării silite formulată pe cale separată în situația desființării titlului executoriu este de competența instanței care a soluționat fondul cauzei, respectiv a Tribunalului V., că din dosarul de executare silită reiese că executarea silită s-a făcut prin intermediul altui cabinet de avocat, că salariații fostului depozit PECO Focșani au contactat cabinetul de avocatură în colaborare cu C.. Av. M., S. și G., dându-și acordul expres pentru împuternicirea avocaților în scopul redactării acțiunii introductive, asistenței juridice și reprezentării in fața instanțelor judecătorești, precum și îndeplinirii formalităților legale pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, că în urma soluționării favorabile pentru salariați a litigiului în primă instanță, aceștia din nou au solicitat expres punerea în executare a sentinței, sens în care a fost încheiat și un act adițional și că executarea silită s-a realizat prin poprire, creditorii fiind cei care au transmis executorului judecătoresc conturile unde să le fie virate sumele cuvenite.
Chematul în garanție nu și-a întemeiat în drept întâmpinarea.
Părțile au depus la dosar, în copie xerox, înscrisuri doveditoare.
Instanța, în baza art.167 C.pr.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri si interogatoriu solicitat de parata M. V..
La termenul de judecată din data de 14.11.2012 instanța a respins ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Focsani .
Au fost unite cu fondul exceptiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității invocate prin întâmpinare de pârâta M. V. .
Potrivit disp.art.137 C.pr.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța constată că între prezentul litigiu și cel în care a fost emis titlul executoriu nu există identitate de cauză, motiv pentru care se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ., astfel încât excepția este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii, invocată de pârâta prin întâmpinare, instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.108 alin.4 C.proc.civ., invocate de acesta prin întâmpinare, în condițiile în care nu se poate reține în sarcina reclamantei vreo cuplă procesuală pentru că a exercitat recurs împotriva sentinței civile reprezentând titlul executoriu ce a fost ulterior desființat, astfel încât respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.123/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă pentru drepturi bănești, formulată inclusiv de M. V. în contradictoriu cu . și obligată pârâta . reclamanților drepturile constând în Prima de Paști și C. aferente anului 2008 în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, sume ce se vor actualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
M. V., prin avocat N. C., apare că a formulat cerere de executare a sentinței civile nr.123, înregistrată la B. B. C. în data de 01.04.2009 sub nr. 371/2009.
În dosarul de executare astfel constituit la nr.371/2009 au fost atașate împuternicire avocațială . nr._/01.04.2009, emisă de avocat N. C., precum și sentința civilă nr.123.
A fost întocmit procesul-verbal privind cheltuielile de executare nr. 363 – 372/2009 din 03.04.2009 în care s-a precizat că, pentru executarea titlului executoriu - sentința nr.123 din 17.02.2009, sunt stabilite a fi plătite de către debitor (P.) următoarele sume de bani: 171,59 lei – diverse, 200 lei – onorariu de expertiză, 500 lei onorariu de avocat, 4 lei – taxe de timbru; în total suma de 8.755,90 lei – 10 dosare de executare x 875,59 lei.
A fost întocmit și procesul-verbal de onorariu din aceeași dată, în care s-a stipulat că onorariul ce cade în sarcina P. este de 543,39 lei plus 103,25 lei TVA.
A fost emisă adresă de înființare a popririi către . și s-a efectuat raport de expertiză contabilă de către expert B. V. în care s-a indicat ca sumă totală cuvenită pârâtului din prezenta cauza este de 4.733,858 lei.
În același dosar de executare apare și ordinul de plată nr.371/12.05.2009 prin care beneficiarul M. V. a primit suma de 4.713 lei.
Prin D.C. nr. 682/R/13.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de . în parte sentința civilă nr.123/17.02.2009 și, în rejudecare, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți (inclusiv M. V.). Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate (cele relative la cele trei excepții invocate și soluționate de instanța de fond).
Se reține, asadar, că potrivit inscrisurilor din dosar, pârâta din prezenta cauza a obținut un titlu executoriu, hotărâre judecătorească definitivă, nu și irevocabilă, a demarat executarea silită apelând inclusiv la serviciile unui mandatar avocat, executarea silită a fost încununată de succes, debitorul achitând atât creanța către pârâta cât și cheltuielile de executare, însă, la o dată ulterioară, titlul executoriu a fost desființat, dispărând inclusiv obligația de plată pentru reclamanta din această pricină.
Instanța constată dreptul reclamantei de a fi integral dezdăunată pentru plățile nedatorate efectuate în contul pârâtului conform executării silite demarate în dosarul nr. 363 al B. B. C..
Astfel, observa că reclamanta se află în situația plătitorului de bună credință al unei datorii inexistente (desființată ulterior), instituția întoarcerii executării silite apărând în acest condiții ca o formă a instituției plății nedatorate din dreptul substanțial.
Altfel spus, reclamantei trebuie să îi fie restituite de către pârât (fost creditor față de reclamantă) atât sumele primite cu titlu de creanță principală cât și creanțele accesorii sau cheltuielile de executare suportate nedatorat de reclamantă.
Cât privește obligația pârâtei de a suporta actualizarea sumei cu rata inflației, instanța subliniază că o atare obligație răspunde imperativului dezdăunării integrale a păgubitului, asigură o reparație echitabilă pentru reclamantă și, înainte de toate, răspunde regulilor în materie de plată nedatorată, astfel cum sunt acestea descrise de prevederile legale în vigoare la data nașterii raportului de drept substanțial ( art. 992, 994 si 1092 C. civ.)
Din inscrisurile depuse la dosar instanța constată că reclamanta a realizat următoarele plăți, provocate de demararea unei executări silite de către debitor inainte ca titlul sau executor sa devina irevocabil: 4.713 lei cu titlul de debit conform ordinului de plată nr.371 (verso f.94); 646,64 lei onorariu de executor judecătoresc conform proces-verbal de onorariu din 03.04.2009; 500 lei onorariu de avocat conform proces-verbal privind cheltuieli de executare din 03.04.2009; 200 lei onorariu expertiză contabilă conform proces-verbal privind cheltuieli de executare din 05.01.2009; 171,59 lei cheltuieli de executare conform proces-verbal privind cheltuieli de executare din 30.12.2009; 4 lei – taxe de timbru, in total suma de 6235,23 lei.
Reținind ca reală susținerea pârâtei făcută prin întâmpinare potrivit căreia prin decizia instanței de recurs s-au menținut celelalte dispoziții ale primei instanțe, față de dispozitivul instanței de fond, se constată că menținerea instanței de control vizează modul de soluționare de către instanța de fond a celor trei excepții invocate de pârâtă și a capătului de cerere al reclamantei de acordare a daunelor morale. În aceste condiții, titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită împotriva reclamantei din prezenta cauză (debitoare), reprezentat de hotărârea instanței de fond, a fost desființat prin decizia instanței de control, decizie care este suficient de clară și nu se impune a fi lămurită sub acest aspect, motiv pentru care apare ca nereală susținerea pârâtei potrivit căreia reclamanta este în culpă întrucât nu a promovat - în termenul legal de 15 zile de la pronunțarea deciziei instanței de recurs - o contestație la executare la titlul executoriu.
Este reala susținerea pârâtei referitoare la faptul ca, în tem. Disp.art.2 alin.2 din legea nr.188/2000 a executorilor judecătorești, actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege, insa aceste dispoziții legale trebuie interpretate în sensul prezumției de autenticitate și veridicitate de care beneficiază aceste acte.
Întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare solicitată de reclamantă prin cererea introductivă a fost formulată de aceasta în temeiul prevederilor art. 4041 și art. 4042 C.pr.civ., care consacră dreptul fostului debitor la întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare în cazul desființării titlului executoriu sau a însăși executării silite. Prima ipoteză a textului precizat vizează deci situația în care titlul executoriu este desființat, fără a se condiționa admisibilitatea acțiunii privind întoarcerea executării silite de desființarea, în prealabil, și a actelor de executare silită. De altfel, această dispoziție legală este foarte logică, în condițiile în care actele de executare silită efectuate în baza unui titlu executoriu care a fost ulterior desființat, valabile la data întocmirii lor (până la momentul desființării titlului executoriu), au devenit fără obiect odată cu desființarea, de către instanța competentă, a însuși titlului executoriu în baza căruia acestea au fost întocmite.
Referitor însă la solicitarea reclamantei de actualizare a acestei sume în raport de rata inflației de la data pronunțării deciziei din recurs prin care s-a desființat titlul executoriu și până la data plății integrale, instanța reține ca, la data când s-a efectuat executarea silită a reclamantei din prezenta cauză de către pârâta creditoare, și când acesta din urmă a primit efectiv banii, exista o hotărâre judecătorească definitivă (dar care nu era irevocabilă, este adevărat) și executorie (așa cum rezultă din prevederile art. 278 pct. 1 și art. 377 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 300 alin. 1 C.pr.civ.), astfel încât nu se poate reține reaua credință a pârâtului, la care face referire art. 994 C.civ. potrivit caruia cel care cu rea credință a primit o plată, este dator a restitui atât capitalul cât și fructele. În aceste condiții, apreciindu-se că această rea credință trebuie raportată la momentul plății efective și nu ulterior, când devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de punere în întârziere (art. 1079 C.civ.), respectiv prin somație prin intermediul executorului judecătoresc sau prin introducerea cererii de chemare în judecată, instanța va dispune ca actualizarea sumei la care va fi obligat pârâtul către reclamantă să se facă prin raportare la rata inflației (față de prevederile art. 3712 alin. 3 teza final C.pr.civ.), dar nu de la momentul solicitat, ci de la data introducerii prezentei cereri, respectiv 11.01.2012.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a numiților C.. Av. N. C., B. B. C. și S. D. și U. – C. de Asigurări a U., cerere formulată de pârât, instanța reține următoarele:
Din contractul de asistență juridică nr. 145/28.10.2008(f.64-65) reiese că mai mulți salariați ai depozitului PECO Focșani, printre care și pârâta, prin împuternicit M. E., au împuternicit C..Av. N. pentru redactare acțiune, asistare, reprezentare în fața Tribunalului V., punere în executare a sentinței civile, asistare și reprezentare în fața Curții de Apel G. și recuperare drepturi salariale. În acest sens, mandatarul M. E. a fost împuternicit să perfecteze și să contracteze în numele mandanților actele de asistență juridică necesare reprezentării lor, să negocieze inclusiv onorariile aferente activității juridice desfășurate de avocați.
În aceste condiții, instanța nu poate reține vreo culpă a executorului judecătoresc față de vreunul dintre creditori, datorita faptului că pentru fiecare dintre creditori a format un dosar de executare separat, acesta fiind un aspect care vizează exclusiv răspunderea mandatarului (M. E.) față de mandanți. Chiar reală dacă ar fi susținerea pârâtei potrivit căreia executorul judecătoresc a format mai multe dosare pentru fiecare creditor pentru majorarea onorariilor executorului și avocatului, acesta fapt nu poate atrage răspunderea executorului judecătoresc față de creditori în această etapă a întoarcerii executării silite, avându-se în vedere că, în calitatea lor de creditori, înainte de desființarea titlului executoriu, ei au acceptat această modalitate de executare, poate și în contextul în care, cu eludarea dispozițiilor legale și în deplină înțelegere cu creditorii, executorul judecătoresc a acceptat că inițial debitorii să nu avanseze cheltuielile de executare silită (contrar prevederilor art. 3717 alin. 1 C.pr.civ.), context în care se explică pasivitatea creditorilor față de executarea silită a debitoarei lor. Acceptând inițial împovărarea situației debitoarei prin formarea mai multor dosare de executare silită de către executorul judecătoresc – debitoare care a și achitat, în cadrul acestor dosare, atât debitul solicitat, cât și cheltuielile de executare aferente (taxe de executare, onorarii de executare și avocat, onorarii de expertiză), creditorii nu pot invoca, ulterior desființării titlului executoriu, faptul că s-au format mai multe dosare de executare silită, căci aceasta ar însemna invocarea propriei cuple de către aceștia, ceea ce nu este permis.
Din aceleași motive precizate, instanța nu poate să rețină conivența frauduloasă dintre B. B. și C.. Av. N. pe de o parte, și reclamată, pe de altă parte, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, în baza cererilor de executare silită formulate de către creditori (printre care și pârâta din prezenta cauză), reclamanta a și pus la dispoziția creditorilor sumele de bani pentru fiecare dosar de executare silită, achitând deci separat, pe lângă debitele datorate în baza titlului executoriu ce a fost ulterior desființat, și onorarii de avocat, de expertiză, de executor judecătoresc, cheltuieli de executare și taxe judiciare de timbru.
Este adevărat că, în baza dispozițiilor art.39 alin. 4 din legea nr. 188/2000, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, prevederi legale care se regăsesc și în art. 3717 alin. 2 teza I C.pr.civ. De altfel, în temeiul acestor prevederi legale reclamanta debitoare a și pus la dispoziția creditorilor atât debitele datorate, cât și cheltuielile de executare silită, ținând cont și de dispozițiile art. 3717 alin. 1 C.pr.civ. precizate, în temeiul cărora inițial creditorul este obligat să avanseze cheltuielile necesare executării silite.
Împrejurarea că, cel mai probabil, în înțelegere cu executorul judecătoresc, creditorii nu au avansat ei inițial aceste cheltuieli de executare silită nu prezintă relevanță în cauză și nu le dă dreptul a le recupera de la executorul judecătoresc, în condițiile în care acesta a efectuat acte de executare silită legale, care și-au pierdut eficacitatea nu pentru întocmirea lor cu nerespectarea unor condiții de formă sau fond, ci ca o consecință a desființării ulterioare a titlului executoriu pus în executare, la cererea creditorilor, înainte de rămânerea lui irevocabilă. În acest context, se apreciază că s-a acceptat de către creditori - la momentul formulării cererii de executare silită - riscul desființării ulterioare a titlului lor executoriu, astfel încât se impune ca și costul actelor de executare silită astfel întocmite să fie suportat tot de către ei, și nu de executorul judecătoresc (care, la cererea creditorilor, a început executarea silită a unui titlu executoriu definitiv, care însă ulterior executării silite a fost desființat) sau de avocat, care, în baza împuternicirii primite în aceste sens, a întreprins demersurile legale în vederea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive.
Susținerile pârâtei potrivit cărora nu a luat legătura cu executorul judecătoresc și nu l-a mandatat pe avocat pentru începerea executării silite nu sunt reale, față de contractul de asistență juridică nr.145/28.10.2008 și actul adițional la acesta.
În consecință, instanța constată neîntemeiată cererea pârâtei de chemare în garanție a numiților C.. Av. N. C. și B. B. C., motiv pentru care o va respinge ca atare.
Față de modul de soluționare a cererii de chemare în garanție a B. B. C. și S. D., se apreciază neîntemeiată și în consecință se va respinge și cererea de chemare în garanție a U. – C. de Asigurări a U..
Va fi respinsa ca neintemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecată, cerere formulata chiar prin actiunea introductiva, motivat de faptul ca reclamanta nu a depus la dosar dovada cheltuielilor pretins efectuate in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge ca neîntemeiate excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității invocate prin întâmpinare de pârâta M. V., domiciliata în Focsani, ., nr.26, jud.V..
Admite în parte cererea formulată de reclamantul O. P. SA, cu sediul în București, sect.1, . („P. City”), în contradictoriu cu pârâta M. V. .
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta în contradictoriu cu chemații în garanție C..av. N. C., cu sediul în Tg.J., ..3, ., județul Gorj, B. B. C. și S. D., cu sediul în Focșani, ., județ V. și U. – C. de Asigurări a U., cu sediul în București, sect.2, ..13-19, ..
Dispune întoarcerea executării silite efectuate împotriva reclamantului în baza sent.civ. nr.123/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ și obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6235,23 lei, sumă ce va fi actualizată în raport cu rata inflației începând cu data introducerii prezentei acțiuni, 11.01.2012 și până la data plății integrale.
Respinge ca neintemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.01.2013.
Președinte, Grefier,
M. A. G. N. P.
Red. M.A.G.
DACT. N.P. -8 exp. 26.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-02-2013,... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2759/2013.... → |
|---|
