Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-02-2013, Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 14654/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI – JUDEȚUL V.
SENTIMNȚA CIVILĂ NR.860
Ședința publică din data de 21 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. T., Vicepreședinte judecătorie
GREFIER – S. M. I.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată privind petentul G. O.-I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA M.&Asociații în Iași, .-Y6, ., județ Iași, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul în Focșani, ..12, județ V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și reprezentanții acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, având în vedere lipsa părților, în temeiul art.104 alin.13 din Hot. CSM nr.352/2005, lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile și reprezentanții acestora.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- pricina are ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 10.05.2012 întocmit de Ag. B. I.,
- prezenta cauză este la primul termen, dosarul fiind declinat prin sent.civ. nr._/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012, în favoarea Judecătoriei Focșani, sens în care s-a întocmit referatul cu privire la existența altor dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect potrivit art. 103 alin. 1/1 R.O.I. și dispozițiilor din Nota internă nr. 7/20.01.2012 a Judecătoriei Focșani
- la data de 06.12.2012 s-au depus la dosar, prin adresa nr._/03.12.2012 de către intimată întâmpinare și documentația aferentă, duplicat al întâmpinării fiind comunicat petentului, în vederea respectării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, după care,
Instanța, în baza art.1591 alin.4 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial a soluționa prezenta cauză potrivit art.32 alin.2 din OG 2/2001 și art.1 pct.1 C.proc.civ.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța în temeiul art.167 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, apreciată a fi utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată inițial la nr._/845/2012 la Judecătoria Iași, petentul G. O.-I. în termen legal a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 10.05.2012 emis de SPR V..
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, 9 puncte de penalizare și aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru că ar fi condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității B. cu viteza de 110 km/h, că procesul verbal este netemeinic și nelegal, întrucât nu s-a deplasat pe tronsonul de drum menționat cu viteza indicată, acestea fiind simple susțineri ale agentului constatator consemnate în procesul verbal, că era obligația organului constatator să depună la dosar înregistrarea aferentă săvârșirii contravenției, acesta dispunând de înregistrarea video di data și de la locul săvârșirii presupusei contravenții, că, privitor la condițiile meteo din momentul constatării contravenției, respectiv la data de 10.05.2012, h 12,00 pe acea porțiune de drum ploua foarte tare, astfel încât consideră petentul că orice valoare ar fi înregistrat aparatul radar nu este relevantă, față de dispozițiile art.4.4 din Norma Metrologică legală nr.021-05/23.11.2005, solicitând pe fondul cauzei constatarea nulității și netemeiniciei procesului verbal și anularea acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.31 și urm. din OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar copii ale procesului verbal de contravenție contestat, cărții de identitate și a dovezi . nr._ emisă de I. V. - Secția 3 Poliție Vidra.
Legal citată intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași.
Prin sent.civ. nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/254/2012, s-a declinat, în mod irevocabil, competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 23.11.2012 sub nr._ .
În cadrul prezentului dosar, prin serviciul Registratură al instanței intimata, legal citată, a depus la dosar, la data de 06.12.2012 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, fiind invocate în drept dispozițiile OG 2/2001.
În dovedire, intimata a depus la dosar copie atestat operator radar, copie buletin de verificare metrologică, un număr de 4 planșe foto și copie fișă registru radar din data de 20.05.2012
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarea situație de fapt;
Prin actul de control atacat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 680 lei, 9 puncte-amendă și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, motivat de faptul că în data de 20.05.2012, ora 1209, în . pe DN 20 în direcția Focșani, autoturismul marca Toyota Corolla cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 110 km/h, contor radar montat pe auto MAI_.
Examinând legalitatea procesului-verbal atacat instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei din perspectivă contravențională instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
În ceea ce privește al treilea criteriu, „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate” se observă că amenda contravențională, nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică a sancțiunii penale.
Mai mult, instanța va avea în vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție toate având „caracterul penal”.
Având în vedere variatele aspecte ale cauzei, instanța notează predominanța acelora ce sugerează caracterul penal căci chiar dacă fiecare dintre ele, luată separat, nu ar beneficia „de plano”de o prezumție – fie ea chiar relativă – de adevăr.
Față de cele de mai sus instanța apreciază că temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează a fi cercetată prin raportare la măsura în care intimata a reușit, prin materialul probator administrat, să susțină realitatea celor reținute prin procesul-verbal.
Instanța va reține că intimata a depus la dosar documentele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, observând că intimata a probat cele reținute prin procesul-verbal, iar petentul nu a propus niciun fel de probe apte să dovedească lipsa de temeinicie a probelor formulate împotriva sa, instanța apreciază că actul de control atacat este temeinic întocmit.
În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, decât prin coroborarea acestuia și cu alte mijloace de probă, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția, petentul nu este obligat să își dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției („in dubio pro reo”).
Or, prin actele depuse la dosar, mai ales planșele foto, s-a demonstrat în mod direct și convingător faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, astfel încât constatăm că plângerea este neîntemeiată și în consecință acesta va fi respinsă pe considerentele mai sus expuse.
Pentru aceste motive instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal atacat ca temeinic și legal întocmit.
Urmează ca instanța sa ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Văzând că plângerea este scutită de taxă de timbru;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul G. O.-I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA M.&Asociații în Iași, .-Y6, ., județ Iași, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul în Focșani, ..12, județ V., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21.02.2013.
Președinte, Grefier,
T. A.-MihaelaIftimie S. M.
Red.TAM
Tehn.ISM
Ex.4/05.03.2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3445/2013. Judecătoria FOCŞANI | Întoarcere executare. Sentința nr. 377/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
