Plângere contravenţională. Sentința nr. 1282/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1282/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 13391/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1282
Ședința publică din data de 15 Martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – A. M. -Judecător
Grefier – Anișoara G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . –cu sediul în B., ., ., jud.B., în contradictoriu cu intimata I. I. TERITORIAL NR.3 ZONA N-E BACĂU , având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședință publică în ordinea de pe lista de ședință, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art.104 alin.13 din Hot. CSM nr.352/2005, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare la apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită și că intimata a depus la dosar întâmpinare în două exemplare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța în baza art.167 alin.1C.p.c., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți ca fiind pertinentă, concludentă si utilă soluționării cauzei și întrucât părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă instanța se consideră pe deplin lămurită și nemaifiind alte cereri reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 30.10.2012 petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. Nord Est 3 anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.10.2012, ca nelegal și netemeinic, și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment..
În motivare petenta a arătat că la data de 09.10.2012, ora 08.30, pe DN23 km27, în localitatea Călieni, județul V., a fost oprit și controlat autotractorul cu semiremorcă cu numărul de înmatriculare_ și_ și s-a constatat în mod nelegal și netemeinic că șoferul nu a respectat pe data de 01.10.2012 perioada minimă de odihnă zilnică, redusă cu 52 de minute. Petenta a precizat că diagrama verificată și comunicată împreună cu procesul-verbal este începută pe data de 01.10.2012 și închisă pe 02.10.2012. astfel, pe această diagramă apare programul de lucru începând din data de 01.10.2012 până pe data de 02.10.2012, ora 07.45, când astfel cum reiese și din diagramă, aceasta a fost închisă iar șoferul a introdus altă diagramă. Pârâta a reținut o contravenție pentru data de 02.10.2012 fără a verifica diagrama din acea zi, ci pe cea introdusă cu o zi în urmă. Agentul constatator a interpretat diagrama în sens invers, adică ora 08.30 pe care o consideră începerea programului în data de 02.10.2012, este de fapt începerea programului din data de 01.10.2012, program care s-a încheiat la dat de 02.10.2012, ora 07.45. Petenta a invocat dispozițiile art.16 i 17 din OG nr.2/2001 arătând că descrierea eronată a faptei atrage nulitatea actului de constatare. Totodată, a invocat jurisprudența Cedo în materie, arătând că amenda aplicată, fiind excesivă, este de natură să încalce dispozițiile art.1 Protocolul 1.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001 și OG nr.37/2007.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar în copie: diagrama tahograf din data de 01.10._12 (f.6,7) procesul-verbal atacat (f.8-9), dovada de comunicare (f.10).
Plângerea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Fiind legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal atacat.
În motivare intimatul a arătat că procesul-verbal este legal întocmit întrucât fapta reținută de agentul constatator îndeplinește toate elementele constitutive ale contravenției iar sancțiunea a fost aplicată în limitele legale. În fapt, a menționat că la data controlului s-a constatat că nu a fost respectată perioada minimă de odihnă zilnică, redusă cu 52 minut, pentru perioada cuprinsă între data introducerii în tahograf a diagramei 01.10.2012 și în intervalul orar 00.22-08.30 din data de 02.10.201. astfel, conducătorul nu a efectuat perioada minimă de odihnă redeusă de minim 9 ore consecutive, ci a beneficiat de o perioadă minimă de odihnă de 8 ore și 8 minute, faptă ce constituie contravenție. Totodată, a solicitat respingerea capătului subsidiar de cerere ca neîntemeiat întrucât nu se poate aplica avertisment unei fapte pentru care legiuitorul prevede sancțiunea minimă de 1500 lei și maximă de 3000 lei. Totodată, intimatul a mai invocat faptul că procesul-verbal are valoare probatorie până la proba contrară și că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale.
A invocat în drept dispozițiile art.115-118 C.p.c., OG nr.2/2001, OG nr.37/2007
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar în copie: procesul-verbal atacat (f. 21-22), formularul de control în trafic . nr._/09.10.2012 (f.22), diagrama tahograf din data de 01.10.2012 (f.24), fișa privind contravenții conducători auto (f.15) precum și ghidul de utilizare a diagramei tahograf (f.26-29)
În temeiul prevederilor art.167 alin.1 C.p.c., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând procesul-verbal contestat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, constată următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.10.2012 întocmit de agentul constatator M. D. din cadrul I. de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. teritorial Nord Est 3, petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1500 de lei întrucât la data de 09.10.2012, ora 08.30, pe DN23 km27, în localitatea Călieni, județul V., a fost oprit în trafic autotractorul cu semiremorcă cu numărul de înmatriculare_ și_, utilizat de petentă și condus de B. A. iar în urma controlului s-a constatat că șoferul nu a respectat pe data de 01.10.2012 perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 52 de minute, aceasta fiind de minim 9 ore consecutive iar conducătorul a efectuat o perioadă minimă de odihnă redusă de 8 ore și 8 minute, de la 02.10.2012 ora 00.22 la 02.10.2012 ora 08.30. Fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută de art.8 alin.3 pct.6 din OG nr.37/2007 și se sancționează potrivit art.9 alin.1 lit.e din același act normativ. Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al contravenientei și nu a fost semnat de un martor-asistent, agentul constatator menționând la rubrica motivul lipsei martorului faptul că nu a putut fi identificat niciun martor la fața locului decât un alt agent constatator care potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001 nu poate semna. Procesul-verbal a fost comunicat contravenientei la data de 16.10.2012, conform dovezii de comunicare (f.10).
Întrucât petenta a formulat cererea în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal contravenției . nr._/09.10.2012a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese că acesta a fost întocmit de agentul constatator M. D. din cadrul I. de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. Nord Est 3, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator. Prin urmare, nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de OG nr.2/2001.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petentă constând în descrierea eronată a faptei, instanța reține că potrivit art.17 din OG nr.2/2001 lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită este sancționată cu nulitatea actului de constatare. Prin lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită se înțelege acea situație în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire, când este imposibil să se determine fapta pentru care a fost sancționat contravenientului. Or, în situația în care fapta este descrisă necorespunzător sau eronat nu sunt incidente dispozițiile art.17 privind nelegalitatea procesului-verbal ci eventual ar putea atrage nulitatea pentru netemeinicie.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea precum și existența unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și sancțiunea aplicată.
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este însă unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă numai în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, statul fiind liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanțele au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a răsturna situația de fapt din procesul verbal, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de stat de a nu lăsa nesancționate fapte antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din actul normativ anterior indicat, beneficiind de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art.8 alin.3 pct.6 din OG nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, în conformitate cu care reprezintă o încălcare minoră a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă, cu până la o oră. Această faptă se sancționează potrivit art.9 alin.1 lit.e din același act normativ cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei .
Conform art.8 alin.1 din Regulamentul (CE) nr.3821/85 modificat prin Regulamentul (CEE) nr.561/2006 al Consiliului care prevede obligația conducătorului auto de a respecta perioadele de repaus zilnic și săptămânal. Astfel, pe parcursul fiecărei perioade de 24 h de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic iar în cazul în care această perioadă este de cel puțin 9 ore dar mai puțin de 11 ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.
Prin perioada repaus zilnic se înțelege partea a unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o perioadă de repaus zilnic normală sau redusă, caz în care perioada de repaus este de minim 9 ore și cel mult 11 ore.
Prin plângerea formulată petentul a susținut faptul că diagrama verificată și comunicată împreună cu procesul-verbal este începută pe data de 01.10.2012 și închisă pe 02.10.2012, agentul constatator interpretând diagrama în sens invers, adică ora 08.30 pe care o consideră începerea programului în data de 02.10.2012, este de fapt începerea programului din data de 01.10.2012, program care s-a încheiat la dat de 02.10.2012, ora 07.45. Prin urmare, intimatul a reținut o contravenție pentru data de 02.10.2012 fără a verifica diagrama din acea zi, ci pe cea introdusă cu o zi în urmă.
Analizând diagrama tahograf depusă la dosar și avută în vedere de intimat la constatarea contravenției, instanța observă că susținerile petentei sunt întemeiate. Totodată, din acest înscris rezultă că programul de lucru al conducătorului a încetat la data de 02.10.2012, ora 00.22, și de la acest moment a început perioada de repaus zilnic.
Relativ la semnificația și durata perioadei de repaus părțile au susțineri contradictorii.
Pe de o parte petenta susține că agentul constatator a interpretat diagrama în sens invers, adică ora 08.30 pe care o consideră începerea programului în data de 02.10.2012, este de fapt începerea programului din data de 01.10.2012, program care s-a încheiat la data de 02.10.2012, ora 07.45.
Pe de altă parte, intimatul a precizat că șoferul nu a respectat pe data de 01.10.2012 perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 52 de minute, aceasta fiind de minim 9 ore consecutive iar conducătorul a efectuat o perioadă minimă de odihnă redusă de 8 ore și 8 minute, de la 02.10.2012 ora 00.22 la 02.10.2012 ora 08.30.
Cu privire la aceste afirmații instanța reține:
Din analiza diagramei folosită la constatarea contravenției (f.6,7,24) rezultă că aceasta a fost introdusă în aparatul tahograf la data de 01.10.2012, ora 08.30, și marchează începutul programului conducătorului auto B. A..
Sub acest aspect ambele părți par a fi de acord, chiar și intimatul deși recunoaște în mod explicit aceasta, susține în întâmpinare (f.17) că data introducerii diagramei în tahograf este 01.10.2012.
Rezultă așadar că programul de lucru al conducătorului auto a început la data de 01.10.2012, la ora 08.30, prin introducerea în aparatul tahograf al diagramei.
În continuare, conducătorul auto a desfășurat activități specifice care s-au încheiat la data de 02.10.2012, când a debutat perioada de repaus zilnic.
Părțile au susțineri contradictorii cu privire la semnificația perioadei din diagrama tahograf cuprinsă între acest moment, respectiv ora 00.22 și 08.30.
Ambele părți par a fi de acord cu faptul că această perioadă vizează data de 02.10.2012, însă petenta susține că această diagramă nu poate fi folosită la verificarea respectării perioadei de repaus zilnic reduse întrucât aceasta nu poate oferi informații despre perioada de repaus din data de 02.10.2012 ci în acest scop trebuie verificată diagrama din data de 02.10.2012, în vreme ce intimatul precizează că nu a fost respectată perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 52 de minute, conducătorul auto beneficiind de o perioadă de repaus de 8 ore si 8 minute, în intervalul orara 00.22-08.30 în data de 02.10.2012.
Instanța apreciază că susținerile petentei sunt întemeiate.
Astfel, intimatul a interpretat eronat diagrama întrucât acest înscris oferă informații cu privire la un interval orar de 24 de ore. În aceste condiții, dacă diagrama a fost introdusă în aparatul tahograf la data de 01.10.2012 ora 08.30, rezultă că aceasta este valabilă până la data de 02.10.2012 ora 08.29.
Prin urmare, pentru a verifica dacă începând cu data de 02.10.2012 ora 00.22, conducătorul auto a beneficiat de perioada minimă de repaus trebuie verificată diagrama tahograf introdusă în aparat la data de 02.10.2012 și valabilă până la data de 03.10.2012.
Din cuprinsul diagramei din data de 01.10._12, rezultă doar că perioada de repaus a început la data de 02.10.2012, ora 00.22, nu și când aceasta a încetat.
În aceste condiții, instanța nu poate verifica dacă B. A. a beneficiat de o perioadă de repaus redusă (cuprinsă între 9 și 11 ore) sau de o perioadă de odihnă normală (mai mult de 11 ore).
Pentru aceste considerente, instanța constatată că procesul-verbal este netemeinic întrucât nu a fost făcută dovada existenței faptei în sarcina petentei sau a vinovăției acesteia.
Prin urmare, instanța va admite plângerea formulată și va anula procesul-verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTORASTE
Admite plângerea formulată de petenta . –cu sediul în B., ., ., jud.B..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 09.10.2012 întocmit de agentul constatator M. D. din cadrul I. de S. pentru Control în Transportul Rutier – I. teritorial Nord Est 3 și în consecință exonerează petenta . de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1500 de lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 Martie 2013.
Președinte, Grefier,
A. M. Anișoara G.
Red.M.A./ Tehnored. A.G.
Ex: 5 / 12.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1281/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1283/2013.... → |
|---|
