Plângere contravenţională. Sentința nr. 2720/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2720/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 1026/231/2013
Dosar nr._
ROMANIA
Judecatoria Focșani, județul V.
Sentința civilă nr. 2720
Ședința publica din data de 06 iunie 2013
Președinte – I. Î. – judecător
Grefier – C. E.
La ordine, soluționarea plângerii contravenționale, formulată de petentul S. V., domiciliat in ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.01.2013 emis de I. V..
La apelul nominal făcut cauzei in ședința publică, se prezintă reprezentantul convențional al petentului lipsa - B. I. cu împuternicire avocațiala nr._/2013, lipsa fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
Grefierul de sedinta expune referatul cauzei, care învederează instanței ca intimata prin serviciul registratura a depus la dosar adresa nr._/2013, după care;
Instanța, dispune vizualizarea înregistrării video comunicata instantei pe suport CD.
Av. B. I., arata ca nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. c. , constată încheiată faza de cercetare judecătorească și acorda cuvântul la fond.
Av. B. I., având cuvântul pentru petent arata ca potrivit planșelor foto aflate la dosar, rezulta ca la aceeași ora 17:00:40 sunt înregistrate doua viteze, respectiv 64 km/h si 61 km/h, respectiv nu rezulta cu claritate numarul de înmatriculare al autoturismului, iar din înregistrarea video rezulta o viteza de 58 km/h. Astfel, apreciază ca procesul verbal este nul sens in care solicita admiterea plângerii.
I N S T A N T A
Asupra cauzei de fata.
Prin cererea înregistrată la nr._, petentul S. V., a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.01.2013 emis de I. V..
Prin precizare la plângere, petentul a arătat ca procesul verbal de contraventie lasa loc de interpretări cu privire la contravenția prevăzuta de art. 121 al.1 din HG 1391/2006 si nu dovedește cu certitudine savarsirea celor reținute in sarcina sa.
A invocat nerespectarea disp. art. 180, 181 din Reg. de aplic. a OUG 195/2002, ale art. 16 al.1 si 7 din OG 2/2001 si incidenta prezumtiei de nevinovatie potrivit dispozitiilor CEDO.
A mai arătat că, exista dubiu cu privire la viteza legala reala.
A solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție si exonerarea de plata amenzii.
In drept, plângerea a fost intemeiata pe disp. art. 223 al.3 din N cod de p.civila.
In probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. 2/2001 si art.15 lit. i din Legea 146/1997.
Intimata I. V. legal citata, a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
A comunicat instanței, materialul probator care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța procedează conform art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, la verificarea legalității și temeiniciei procesul-verbal contestat și constată următoarele:
Prin procesului verbal de contravenție . nr._/22.01.2013 emis de I. V., s-a aplicat petentului pentru comiterea contravenției prev. de art. 121 al.1 din HG 1391/2006, sancțiunea amenzii in cuantum de 140 lei.
S-a reținut că, la data de 21.01.2013, ora 17,00 petentul a condus auto cu nr . de inmatriculare_ pe ., in sector cu limitare de viteza de 50 km/h, cu viteza de 64 km/h, fiind inregistrata de aparatul radar montat pe auto apartinand MAI, depasind viteza legala cu 14 km/h.
Din interpretarea sistematica a art.16 si 34 din OG nr. 2/2001 rezulta ca procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrara, proba care trebuie făcută de petent.
În art. 16 se prevede ca procesul verbal trebuie sa cuprindă mențiuni privind descrierea faptei contravenționale cu arătarea datei, orei si locului unde a fost săvârșita, precum si arătarea tuturor împrejurările care pot servi la aprecierea gravitații faptei.
Art. 34 precizează faptul ca instanța asculta pe cel care a făcut plângerea si celelalte persoane citate,daca aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevazute de lege, necesare în vederea verificării legalității si temeiniciei procesului verbal.
Din aceste texte legale rezulta ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției face prin el însuși dovada situației de fapt reținute de agentul constatator si nu mai trebuie completat cu alt mijloc de proba extrinseci, iar instanța de judecata este abilitata de lege sa verifice legalitatea si temeinicia acestuia.
Faptul ca, procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator constituie o dovada suficienta a vinovatiei contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie, nu constituie o încalcare a prezumției de nevinovatie, ci o modalitate de stabilire legala a vinovatiei în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția europeana a drepturilor omului. Petenta are posibilitatea de a răsturna proba făcuta prin procesul verbal.
Verificand procesul verbal intocmit in cauza, instanta retine ca, potrivit art 121 alin 1 din R OUG nr 195/2002, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar art 49 alin 1 din OUG nr 195/2002 stabileste ca limita de viteza in localitati este de 50 km/h.
Instanta retine ca fapta savarsita de petent a fost inregistrata cu mijloace tehnice omologate si certificate si anume aparatul radar Autovision, montat pe autovehiculul cu nr._ (buletin verificare metrologica-fila 7 dosar).
Totodată, instanța mai retine că cerintele metrologice si tehnice ale utilizarii cinemometrelor folosite de politia romana la stabilirea vitezei de circulatie a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
In conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legala intitulat Cerinte privind utilizarea cinemometrelor, masurarile si inregistrarile care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislatiei rutiere in vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de catre operatori calificati. Instruirea operatorilor se va efectua in conformitate cu reglementarile specifice in vigoare, elaborate de instituția abilitata sa detina si sa utilizeze cinemometrele.
Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate in conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt insotite de buletine de verificare metrologica in termen de valabilitate.
Masurarile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislatiei rutiere daca nu sunt respectate cerintele 4.1...4.3 precum si in urmatoarele cazuri: daca masurarile au fost efectuate in conditii de ceata, ploaie, ninsoare sau furtuna;daca cinemometrul este destinat numai utilizarii in regim stationar, iar masurarile au fost efectuate cu cinemometrul in miscare; daca, in momentul masurarii, in raza de masurare a aparatului se deplaseaza simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidenta.
Paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021-05,, prevede ca inregistrarea efectuata trebuie sa contina mentiunea ca a fost efectuata autotestarea aparatului. Aceasta functie trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in functiune a cinemometrului. In cazul depistarii unor defecte sau dereglari functionale, acestea vor fi semnalate iar functionarea cinemometrului va fi blocata.
Paragraful 3.5.1 din norma de metrologie NML 021-05 prevede ca inregistrarile efectuate trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele:data si ora la care a fost efectuata masurarea;valoarea vitezei masurate; sensul de deplasare a autovehiculului;faptul ca a fost efectuata autotestarea (conform. 3.2.6);imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus in evidenta numarul de inmatriculare al acestuia.
Aplicând aceste dispoziții legale la situatia de fapt retinuta in cauza, instanta apreciaza ca cinemometrul utilizat de agentul constatator indeplineste toate conditiile prevazute in mod imperativ de lege astfel incat constatarea contraventiei sa fie efectuata cu un mijloc tehnic certificat si verificat din punct de vedere metrologic.
Astfel, instanta apreciaza ca înregistrarea depusa la dosarul cauzei de intimat ( filele 8-9), acestea nu respecta cerintele prevazute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005.
Dupa cum rezulta din analiza planșelor-foto depuse de intimat la dosar, in fotografiile cu numarul 1-2 apare ca fiind inregistrata viteza de 64 km/h si 61 km/k in acelasi timp, respectiv ora 17:00.40 retinuta in procesul-verbal atacat, ca fiind viteza autoturismului condus de petent, insa nu se distinge numarul de înmatriculare al autovehiculului inregistrat cu aceasta viteza. Aceasta condiție este îndeplinita numai de fotografia nr.4, pe care apare o viteza inregistrata de 33 km/h.
Totodata, nu rezulta nici ca petenta circula pe un sector de drum cu limitare viteza de 50 km/h.
Pe de alta parte, din inregistrarea video comunicata instantei pe suport CD, care ofera cadre mai ample, rezulta ca petentul a circulat cu viteza de 58 km/h si nicidecum 64 – 61 km/h.
In aceste conditii, avand in vedere ca fapta a fost constatata prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obtinute astfel nu se poate avea certitudinea ca petentul a circulat cu viteza de 64 km/h, petentul se bucura de prezumtia de nevinovatie, potrivit dispozitiilor articolului 6 paragraful 2 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, care statuaeza ca orice persoana acuzata de o infractiune (contraventie) fiind prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita, iar indoiala profita persoanei acuzate (vezi si Comisia, raportul din 30 martie 1963 in cauza Austria impotriva Italiei).
In legislatia romaneasca, ca si in cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha si Slovacia), contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si supuse unui regim administrativ.
Din perspectiva conventionala, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu impiedica statele sa isi indeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii intre diferitele tipuri de infractiuni. In principiu, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu se opune tendintei de "dezincriminare" existente in statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a aratat in hotararea din 21 februarie 1994, in cauza Ozturk impotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenta art. 6 al Conventiei. Pentru a se face aceasta aplicare a prevederilor art. 6 al Conventiei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului considera ca este necesar sa fie avute in vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei in dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicata persoanei in cauza. In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat, de pilda, si in cauzele Garyfallou AEBE impotriva Greciei (Hotararea din 24 septembrie 1997), Lauko impotriva Slovaciei si Kadubec impotriva Slovaciei (hotararile din 2 septembrie 1998).
In aprecierea acestor criterii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de catre dreptul intern nu are decat o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive masurile din legislatiile nationale referitoare la dezincriminarea unor infractiuni mai putin grave in "interesul individului". Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut in vedere faptul ca sanctiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor in vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, ceea ce confera faptei natura penala.
In aceste conditii, distinctia operata de statele europene intre crime, delicte si contraventii nu este operanta, in sensul art. 6 al Conventiei, toate avand caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garanteaza oricarui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei in dreptul intern.
Rezulta ca, sub acest aspect, legislatia contraventionala din Romania intra sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Pe de alta parte, in favoarea intimatului opereaza prezumtia instituita prin art 1171 C.civ privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului intocmit de un functionar public aflat in exercitarea atributiilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Prezumtia instituita prin art 1171 C.civ are insa un caracter relativ care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila de a fi combatuta prin proba contrara.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de proba, insa instanța are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).
Astfel, in hotararea pronuntata in cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a retinut ca prezumtiile sunt permise de Conventie dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile tinand seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apararii. Prin urmare, prezumtia de nevinovatie nu are caracter absolut, dupa cum nici prezumtia de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumtia de veridicitate nu poate opera decat pana la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge in situatia ca persoana invinuita de savarsirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal desi din probele administrate de „acuzare” instanta nu poate fi convinsa de vinovatia „acuzatului”, dincolo de orice indoiala rezonabila.
Avand in vedere ca intimata nu a depus la dosar planse foto din care sa reiasa cu certitudine ca petentul a condus autoturismul cu viteza de 64 km/h, instanta nu poate da eficienta prezumtiei de temenicie a procesului verbal, intrucat procedand astfel, avand in vedere modul tehnic de constatare a acestor contraventii, s-ar ajunge la situatia in care petentul este pusă in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal.
Dupa cum s-a retinut mai sus, in cazul constatarii contraventiilor cu ajutorul mijloacelor de masurare, inregistrarile fac parte integranta din procesul-verbal, astfel ca, intrucat înregistrarea facuta in mod legal nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanța va retine ca in cauza exista un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita faptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumtiei de nevinovatie.
Pentru considerentele mai sus expuse, avand in vedere si dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata prin Legea nr. 180/2002, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile ulterioare, instanta va admite plangerea, va anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._/22.01.2013 emis de I. V., va exonera petenta de plata amenzii contraventionale si a punctelor de penalizare.
Văzând plângerea scutita de plata taxei de timbru potrivit dispozițiile art. 36 din O.G. 2/2001 si art.15 lit. i din Legea 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite plangerea, inreg. la nr._, formulată de petentul S. V., domiciliat in ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.01.2013 emis de I. V., si in consecinta.
Anuleaza procesul verbal de contraventie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 06 iunie 2013.
P., Grefier,
Red.E.C/5 ex.- 12.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5384/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2924/2013.... → |
|---|
