Plângere contravenţională. Sentința nr. 3137/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3137/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 3298/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 3137
Ședința publică de la 26.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier - L. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B. L. domiciliata in orasul O., .. 11, jud. V. în contradictoriu cu intimat I. V., având ca obiect plângere contravenționala
La apelul nominal făcut în ședința publică la primul apel au lipsit parțile
Instanța, având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin. 13 din Hotărârea CSM nr.352/2005, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare la apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constata cauza in stare de judecată și o retine în pronunțare.
INSTANȚA
INSTANȚA
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 05.03.2013 pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr._ petenta B. L. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.02.2013 întocmit de intimatul I. V..
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că la data de 21.02.2013 în jurul orei 15:00 a circulat pe . cu autoturismul VW Jetta cu număul de înmatriculare_, agentul constatator imputându-i fapta de neacordare prioritate de trecere unor pietoni. Petenta a învederat că pietonii nu se angajaseră în traversare, ci erau pe trotuar, asteptând să traverseze . prin prisma căreia a menționat petenta că procesul-verbal este nelegal.
În drept, petenta nu a indicat temeiul legal al plângerii formulate, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune, petenta a solicitat proba cu înscrisuri, atașând la dosarul cauzei, în copie, atestată pentru conformitate cu originalul procesul-verbal de contravenție (f.3).
În temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu referire la art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 alin.2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 23.04.2013 Inspectoratul de Poliție al Județului V. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În esență intimatul a arătat că, petenta B. L. a fost sancționată pentru încălcarea art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391 /2006 întrucât la data de 21.02.2013, ora 15 :25, petenta a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe ., din municipiul Focșani, județul V. și, la trecerea de pietoni din dreptul filialei BRD nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, pe sensul său de mers.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a solicitat, potrivit art. 223 alin. (3) C., judecarea în lipsă.
La termenul din data de 05.06.2013, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, constând: raport motivat al agentului constatator (fila 8), buletin de verificare metrologică (fila 9), compact discul cu înregistrarea abatererii săvârșite (fila 7), copie xerox atestat de operator radar .
Analizând lucrările dosarului, instanța reține, în fapt și în drept, următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 21.02.2013 s-a reținut că la data de 21.02.2013 petenta B. L. a condus auto VW Jetta cu numărul_ pe . Focșani și la trecerea pentru pietoni, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton însoțit de un copil, angajați în traversarea regulamentară a străzii pe marcaj pietonal, faptă prevăzută de art.135 lit.h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată, fapt pentru care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal . nr._ din data de 21.02.2013 instanța observă că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptelor contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care au fost săvârșite, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 150 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Cât privește cerințele prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, ținând cont de faptul că procesul-verbal a fost semnat atât de către agentul constatator, cât și de către petentă, astfel că nu mai era necesară semnătura unui martor asistent, a cărui prezență se impune doar în cazul lipsei contravenientului de la încheierea procesului-verbal sau în cazul refuzului acestuia de a semna actul constatator, instanța apreciază că dispoziția normativă analizată a fost respectată.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la 05.03.2013.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, fapta conducătorului de vehicul de a circula pe drumurile publice fără a avea asupra sa cartea de identitate și de neacordare a priorității de trecere unor pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului public printr-un loc special amenajat și semnalizat, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, reprezintă fapte contravenționale, și nu penale.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate petentului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special de a opri și a acorda prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal.
Referitor la natura și gravitatea sancțiunilor, instanța apreciază că amenda în cuantum de 300 lei, nu reprezintă o gravitate deosebită .
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate reclamantului reprezintă „acuzații în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei (a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Așadar, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
În altă ordine de idei, instanța observă că în cauza dedusă judecății procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost singurul mijloc de probă, întrucât intimatul a depus la dosar înregistrarea video a abaterii imputate contravenientei.
Din analiza înregistrării video a abaterii imputate petentei, a reieșit că la data de21.02.2013, ora 15:26, petenta B. L. a condus auto VW Jetta cu numărul_ și la trecerea pentru pietoni, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton însoțit de un copil, angajați în traversarea regulamentară a străzii pe marcaj pietonal, preferând astfel să-și continue deplasarea.
Instanța reține că, deși petenta avea posibilitatea de a opri în condiții de sigranță și de a permite pietonilor aflați pe marcaj pietonal să continue traversarea în condiții de siguranță, acesta a continuat deplasarea, împiedicând continuarea traversării de către pietonul însoțit de un copil.
În lumina celor reținute mai sus, instanța apreciază că actul constatator a fost întocmit în mod întemeiat.
Pentru a conchide în sensul reținerii vinovăției petentei, instanța a ținut cont și de faptul înregistrarea au fost efectuate de un operator radar calificat, instruit potrivit reglementărilor legale (f. 7-8).
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța apreciază că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea.
Astfel, conform art. 100 alin.3 lit.b din OUG nr. 195/2002, pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a II-a (de la 4 la 5 puncte amendă), agentul constatator aplicând o amendă contravențională în cuantum de 300 lei, spre minimul prevăzut de lege, stabilind totodată în mod justificat și suspendarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 21.02.2013, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta B. L. cu privire la procesul-verbal . nr._ din data de 21.02.2013 în contradictoriu cu intimatul I.P.J. V..
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Focșani.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.06..2013.
Președinte, Grefier,
Judecator A. A. L. V.
A.A. / C.M. / 4 ex 27.06.2013
..06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 512/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 748/2013.... → |
|---|
