Plângere contravenţională. Sentința nr. 4002/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4002/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 2481/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani-Județul V.
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 4002
Ședința publică din data de 09. Octombrie .2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. N. -Judecător
GREFIER – Anișoara G.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petenta ., cu domiciliul în Mun. Focșani, .. 1-3, ., jud.V., împotriva procesului verbal . ITM - nr._ întocmit la data de 07.01.2013 de intimata I. T. DE munca V. - cu sediul în mun. Focșani, .. 10, jud.V. , avind ca obiect plingere contraventionala.
Dezbaterile orale au avut loc in ședinta publica din data de 04.10.2013, cind s-au pus concluzii pe fondul cauzei, note consemnate in incheierea de ședinta din acea data care face parte integranta din prezenta, cind instanta in vederea deliberarii, a aminat pronuntarea cauzei pentru astazi, cind:
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 14.02.2013 sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V. anularea procesului-verbal . ITM nr.630 din data de 07.01.2013 ca nelegal și netemeinic și în subsidiar înlocuirea cu avertisment.
În motivare, petenta a arătat în esență că la data de 07.01.2013, agenții constatatori din cadrul ITM V. au constatat prin procesul verbal de contravenție că personalul nu era instruit în domeniul sănătății și securității în muncă, motiv pentru care au aplicat o amendă de 4000 lei după ce în aceeași zi au mai fost amendați cu suma de 1500 lei pentru că nu au prezentat foile colective de prezență și statele de plată pentru angajați. petenta a susținut faptul că în mod neîntemeiat s-a reținut că personalul nu a fost instruit atât timp cât nici un angajat nu a spus că nu a fost instruit. S-a mai invocat faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, întrucât față de împrejurările cauzei, agentul constatator nu era îndreptățit să aplice maximul cuantumului amenzii.
A invocat faptul că, potrivit Deciziilor 408/2003 și 399/2003 ale Curții Constituționale, legislația contravențională intră sub incidența art. 6 din CEDO, astfel încât trebuie asigurate aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni(Sporrong și Lonnoroth contra Suediei- 1982, Ozturk contra Germaniei- 1984, Lutz contra Germaniei- 1987), în special prezumția de nevinovăție (A. contra României- 2007). Sarcina probei revenind, în aceste condiții, ITM V., a solicitat ca intimata să facă dovada prin depunerea de acte.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001 și celelalte acte normative invocate.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și a arătat că la primul termen va depune lista de probatorii
Plângerea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Fiind legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.
În motivare, intimatul a arătat că plângerea este neîntemeiată întrucât în urma controlului faptic efectuat în perioada 04.01 -09.01. 2013, privind modul de respectare a prevederilor legislației în domeniul securității și sănătății în muncă la . Focșani, punct de lucru Depozitare Băuturi Alcoolice Focșani, s-a constatat faptul că petenta, în calitate de angajator nu a instruit cei 9 salariați în domeniul securității și sănătății în muncă respectiv instruirea introductiv generală, instruirea la locul de muncă și instruirea periodică, încălcând dispozițiile art. 20 din Legea 319/2006 . față de susținerea petentei potrivit căreia, la momentul efectuării controlului toți salariații erau instruiți, a precizat că în data de 07.01.2013, la sediul ITM V. a fost prezent și administratorul societății, C. A., care a semnat fără obiecții procesul verbal în care au fost consemnate deficiențele constatate, confirmând astfel situația de fapt reținută.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, apreciază că amenda contravențională în cuantum minim legal este o măsură justă fașă de natura faptei săvârșite, așa încât cererea de înlocuire cu avertisment este neîntemeiată.
A invocat în drept dispozițiile art.115-118 C.p.c.
În dovedire a depus la dosar în copie: proces verbal de control nr. 13/07.01.2013, anexa de constatare a neconformităților și proces verbal de contravenție nr. 630/2013
În temeiul prevederilor art.258 alin.1 C.p.c., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri și petentei proba cu martorul C. A. A., aceasta fiind audiată în ședință publică iar declarația, consemnată și atașată la dosar.
Analizând procesul-verbal contestat, prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate, constată următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . ITM nr.630 din data de 07.01.2013, întocmit de agentul constatator N. M. din cadrul Inspectoratului de T. de Muncă V., petenta . a fost sancționată cu avertisment și amendă în cuantum de 4.000 lei întrucât în urma controlului efectuat în perioada 04-01-07.01.2013 la ., punct de lucru din Focșani, .. 46 unde se desfășoară activitatea de depozitare băuturi alcoolice, s-a constatat că niciunul dintre cei nouă salariați ai firmei nu erau instruiți în domeniul securității și sănătății în muncă respectiv instruirea introductiv generală, instruirea la locul de muncă și instruirea periodică, încălcând dispozițiile art. 20 din Legea 319/2006 .
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsă și comunicat la data de 31.01.2013, potrivit mențiunii de primire semnată de C. A. și ștampilată cu ștampila unității.
Întrucât petenta a formulat cererea în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal . 2011 ITM nr.630 din data de 07.01.2013, a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese că acesta a fost întocmit de inspectorul de muncă A. G. cadrul ITM V., precum și numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Prin urmare, nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de OG nr.2/2001.
Procesul verbal a fost încheiat în lipsa administratorului societății C. G., în lipsa unui martor asistent
În speță, instanța observă că agentul constatator a respectat dispozițiile art.19 alin.3 din OG nr.2/2001 consemnând la rubrica corespunzătore motivul pentru care procesul-verbal a fost întocmit în lipsă de martori, respectiv faptul că nu a putut fi identificat niciun martor la fața locului decât ați inspectori care nu pot semna în această calitate potrivit OG nr.2/2001.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal a fost legal întocmit.
Din plângerea contravențională rezultă că petenta, în condițiile art.34 din OG nr. nr.2/2001 a investit instanța doar cu privire la fapta descrisă la punctul 1 din procesul verbal, fără a se contesta celelalte două fapte pentru care s-a aplicat sancțiunea avertismentului, ca atare, Instanța, în respectarea principiului disponibilității, va analiza criticile de temeinicie ale procesului verbal prin raportare la această fapta contestată .
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea precum și existența unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și sancțiunea aplicată.
Fapta pentru care a fost sancționată petenta reprezință o încălcare a prevederilor art.. 20 din legea 319/2006 potrivit cărora (1) Angajatorul trebuie sa asigure condiții pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire suficienta și adecvată în domeniul securității și sănătății în munca, în special sub forma de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de munca și postului sau:a) la angajare;b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent;d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;e) la executarea unor lucrări speciale.(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie sa fie:a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri;b) periodică și ori de câte ori este necesar.(3) Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi si/sau unități din exterior, care desfășoară activități în întreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instrucțiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate și sănătate în munca, pe durata desfășurării activităților.
Potrivit art. 39 alin 4) din Legea 319/2006 nerespectarea prevederilor art. 20 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei .
Instanța reține că la controlul efectuat de inspectorii ITM V., angajatorul nu a făcut dovada asigurării unor instruiri a lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă prin documentele obligatorii prevăzute de lege, respectiv prin fișele de instruire .
Conform dispozițiilor art.81 din HG nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006, (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fișa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei și datei instruirii.(2) Completarea fișei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii.(3) După efectuarea instruirii, fișa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit și de către persoanele care au efectuat și au verificat instruirea.(4) Fișa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă și va fi însoțită de o copie a ultimei fișe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii.(5) Fișa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data încetării raporturilor de muncă
In cursul derulării procesului, petenta nu a propus în favoarea sa decât proba testimonială, fiind audiată martora C. A. A. -angajată a acestei societăți – care a susținut faptul că în fiecare început de lună, administratorul societății realizează instruirea specifică, citindu-le angajaților dispozițiile legale din domeniul protecției muncii, existând carnețele pentru fiecare lucrător în care sunt menționate instrucțiunile și în care semnează după ședință. Martora a mai arătat că aceste fișe se colectează după fiecare instructaj și sunt duse la sediul unității din ., a mai precizat că, la momentul controlului, toți angajații chestionați de inspectorii de muncă au declarat că au fost instruiți în domeniul respectiv.
In condițiile în care dovada instruirilor se poate face doar printr-un anumit mijloc de probă, respectiv fișele de instruire, depoziția de martor nu poate fi credibilă, nefiind susținută de nici un alt mijloac de probă necesar a fi adus chiar în fața instanței. În lipsa acestor probe obligatorii prin care se poate dovedi în mod neechivoc respectarea obligațiilor impuse prin lege angajatorilor, o relatare a angajatului petentei, care și din această perspectivă poate fi subiectiv, nu poate anula fapta constatată de inspectori și, în consecință, va fi înlăturată.
De asemenea, chiar dacă instanța ar reține, conform declarației de martor, că petenta își îndeplinește obligațiile privind instruirea lucrătorilor în domeniul protecției, securității și sănătății în muncă, finalizarea acestei sarcini se realizează în forma actului administrativ, respectiv a procesului verbal de instruire care se întocmește de către salariatul ce are competență în domeniul respectiv, proces verbal sau fișă de instruire care până la proba contrarie face dovada existenței acestei instruiri, fiind singurul mijloc de probă cert și relevant prin care petenta ar fi putut face dovada contrară situației de fapt reținută în actul constatator dincolo de orice îndoială, cu atât mai mult cu cât conform dispozițiilor art.100 din normele metodologice aceste procese verbale trebuie să fie întocmite și păstrate de către salariatul desemnat, după ce în prealabil au fost aprobate de către angajator. Or aceste documente nu au fost prezentate nici inspectorilor, la controlul tematic efectuat și nici instanței de judecată, ceea ce nu echivala decât cu inexistența acestora.
In concluzie, petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal, în privința căruia art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă, pe de altă parte trebuie să se ia în considerare faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut. În acest context, Curtea menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare. Înțeleasă în forma ei restrictivă, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovăție ar presupune ca instanța de judecată, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca în materia contravențională sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat. Or, sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesul-verbal de contravenție. Prin urmare, în prezenta cauză instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului-verbal de contravenție este rezultatul unor verificări, mai restrânse ori mai largi, efectuate în mod obligatoriu de instanța de judecată. Așadar, se face o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul-verbal de contravenție și aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăției persoanei sancționate contravențional. Procedând la administrarea celorlalte probe (înscrisuri, martori), situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție poate fi confirmată sau infirmată.
In prezenta cauză, din materialul probator administrat –proces verbal de constatare a contravențiilor nr. 630/07.01.2013, proces verbal de control nr. 13/07.01.2013 și anexa la acesta prin care s-au constatat neconformități și s-au luat măsuri de intrare în legalitate- instanta retine ca în mod corect s-a constatat fapta angajatorului de a nu realiza obligațiile impuse de art. 20 din Legea 319/2006, cu privire la instruirea lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în munca .
În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic și corespunde realității, săvârșirea faptei și vinovăția petentei rezultând cu certitudine din probele administrate.
Sub aspectul proporționalității sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal atacat, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentei-contraveniente i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, 4000 lei, legea stabilind că fapta săvârșită se sanctioneaza cu amenda de la 4000 la 8000 lei și sancțiunea avertismentului pentru cea de a doua faptă .
Deși petenta a invocat prevederile art. 3 și 5 din OG 2/2001, totuși nu a fost făcută nicio dovadă în sensul existenței unor circumstanțe speciale care să poată justifica înlocuirea amenzii cu avertismentul, astfel că instanța apreciază că amenda aplicată petentei în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 4000 lei, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către acesta.
Având în vederea aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit, plângerea contravențională fiind nefondată, astfel că instanța o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIV E
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge plângerea formulată de ., cu sediul în Focșani, .. 1-3, ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V.- cu sediul în mun. Focșani, ..10, jud V., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2013.
Președinte, Grefier,
M. N. Anișoara G.
Red. M.N. / Tehn. A.G.
Ex.3/ 12.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3727/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4772/2013.... → |
|---|
