Plângere contravenţională. Sentința nr. 5073/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5073/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 4222/231/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani-Județul V.
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 5073
Ședința publică din data de 06. Decembrie .2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. N. -Judecător
GREFIER – Anișoara G.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petenta CN POȘTA R. S.A., cu sediul în Mun.București, B.dul.Dacia, nr.140, sect.2, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V. - cu sediul în mun. Focșani, ..12, jud. V., avind ca obiect plingere contraventionala.
Dezbaterile orale au avut loc in ședința publica din data de 22.11.2013, note consemnate in incheierea de ședinta din acea data, care face parte integranta din prezenta, cind instanta in vederea deliberarii, a aminat pronuntarea cauzei pentru astazi, 06.12.2013, cind:
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 05.04.2012, sub nr._, petenta Compania Națională Poșta R. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 20.02.2012 de către un agent constatator al intimatului, pentru inexistența caracterului contravențional al faptei imputate.
În motivarea plângerii, petenta arată că prin raportare la prevederile art. 16 alin 6 din OG 2/2001, procesul verbal contestat este nul întrucât în procesul-verbal de contravenție nu au fost indicate datele cu privire la numărul de înmatriculare în registrul comerțului De asemenea, a mai arătat că fapta nu există întrucât prevederile exprese ale art.4 rap la art.52 lui art.57 din Legea 333/2003 nominalizează conducătorul unității ca subiect activ al contravenției, și nu unitatea poștală.
De asemenea, a mai invocat prevederile art. 3 alin 1-3 din legea 333/2003 care coroborate cu anexa 3, art. 2 din HG 1010/2004 stabilesc configurația sistemelor tehnice de protecție și alarmare în funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc. In conformitate cu aceste dispoziții, s-a stabilit că OP Suraia este o subunitate încadrată la nivelul 3 de securitate datorită plafonului maxcim manipulat zilnic în cuantum de 80.146 lei ceea ce presupune dotarea cu sistem electronic de alarmare fără subsistem de televiziune cu circuit inchis. Subunitatea postală este dotată cu elemante mecano-fizice de securitate corespunzătoare acelorași date de inventar.
În drept, au fost invocate prev. Legii 333/2003, ale HG 1010/2004, OG 2/2001 precum și codul proc civ.
În dovedirea susținerilor sale petenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivat de faptul că actul de constatare a fost legal întocmit iar situația de fapt descrisă în acesta este reală. Se afirmă că în data de 20.02.2012 ora 10:30, cu ocazia efectuării verificării la Oficiul Poștal din Suraia, s-a constatat că acesta nu este dotat cu sistem de alarmă efracție și unitatea nu este prevăzută cu elemente mecano-fizice omologate. De asemenea, potrivit art. 61 alin 2 din legea 333/2003, măsura sancționării persoanei juridice este prevăzută de lege . Totodată, a mai arătat că prin natura serviciilor oferite de CN posta Romană de distribuire a drepturilor sociale, de încasare de numerar, subunitățile se asimilează caseriilor colectoare care în conformitate cu prev. Art. 39, anexa 3 din HG 1010/2004 trebuie asigurate cu sisteme de alarmă antiefracție. De asemenea, obiectivele din această gamă care nu au pază umană permanentă vor avea sisteme de alarmă antiefracție care se conectează la dispeceratele zonale monitorizate, conform art. 41 din același act normativ.
Intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 115 C.proc.civ, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea susținerilor sale, intimatul a depus la dosar înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința 5137 din 17.10.2012, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
În urma recursului promovat de petenta CN Poșta R., prin Decizia civilă 87/19.02.2013 Tribunalul V. a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că instanța nu a intrat în cercetarea fondului plângerii.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul judecătoriei Focșani sub nr._ și la solicitarea instanței s-au depus înscrisuri de ambele părți.
Din ansamblul probelor administrate în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat în data de 20.02.2012, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 alin. 3 din Legea 333/2003 și sancționate de art. 60 lit a) și 61 lit. b din Legea 333/2003
În cuprinsul procesului-verbal s-a reținut că în data de 20.02.2012 ora 10:30, în urma verificării la Oficiului Poștal Suraia din subordinea OJP V., s-a constatat că unitatea nu este prevăzută cu sistem de alarmă antiefracție și nu este prevăzută cu sisteme mecanofizice omologate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor legalitatea și temeinicia procesului-verbal de sancționare și constatare a contravenției, instanța reține că acesta este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța, analizând cuprinsul acestuia prin raportare la cerințele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, constată că dispozițiile legale în materie au fost respectate, acesta fiind legal întocmit. Astfel, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în art. 17 sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei fiind detaliată, cu arătarea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită, a datei și a locului săvârșirii acesteia și a datelor de identificare ale petentei.
Privitor la excepția nulității procesului verbal datorată nemenționării numărului de înmatriculare, instanța o califică ca un motiv de nelegalitate și nu ca o excepție veritabilă; nu se poate reține acest motiv pentru faptul că în urma examinării procesului verbal se observă că datele de identificare ale contravenientei au fost consemnate la rubrica corespunzătoare, respectiv sunt înscrise denumirea, sediul și codul unic de înregistrare în Registrul comerțului: CN Poșta R. SA cu sediul în Bld. Dacia din Mun. București, CUI: RO_. Aceste date sunt suficiente pentru a identifica în mod clar contravenienta, întrucât atât denumirea cât și codul de înregistrare în registrul public sunt unice pe țară, astfel încât nu lasă loc unei eventuale confuzii. Pe de altă parte, o asemenea omisiune nu ar fi atras nulitatea absolută a procesului verbal în condițiile în care aceste date nu fac parte dintre cele expres enunțate de art. 17 din OG 2/2001, iar instituția poate fi identificată prin denumire și cod unic de înregistrare la ORC.
Mai mult, față de natura interesului ocrotit prin dispozițiile art. 16 alin 6 din OG 2/2001 referitoare la datele de identificare contravenientului persoana juridică, nulitatea care intervine pentru nerespectarea acestor dispoziții nu poate fi decât condiționată de existența vătămării ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. Pentru a opera sancțiunea nulității, petentei îi revine sarcina de a dovedi că prin nerespectarea acestei dispoziții legale i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit în acest mod Intrucât persoana juridică - contravenient a luat cunoștință de actul sancționator și a promovat în termen calea de atac prevăzută de lege în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a răsturna situația de fapt din procesul verbal, este evident că nu se poate vorbi despre o vătămare.
Instanța apreciază ca nefondate susținerile petentei referitoare la greșita atribuire a calității de subiect activ al unității, în condițiile în care HG 1010/2004 – norme metodologice ale Legii 333/ 2003 – nu prevede răspunderea și sancționarea persoanei juridice pentru fapta contravențională reținută . Astfel, referirea petentei la actul normativ HG nr. 1010/2004 este ineficientă întrucât acest act a fost abrogat odată cu . HG 301/2012 care aprobă normele metodologice ale Legii 333/2003 . Totodată, potrivit art. 61 lit b) din legea 333/2003, sancțiunea prevăzută pentru astfel de fapte (descrise în art. 3 din aceeași lege) se aplică și persoanei juridice. Raportând textul de lege sus enunțat, la cele consemnate in procesul-verbal de contravenție, se reține ca agentul constatator a identificat corect în procesul-verbal persoana răspunzătoare de aceste fapte.
Chiar dacă conducătorul unității are atribuții pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei, el acționează în calitate de prepus al acesteia, de reprezentant al persoanei juridice care nu își poate îndeplini actele / operațiunile decât prin mijlocirea unei persoane fizice desemnate în acest scop.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea.
Fapta reținută în sarcina petentei se referă la omisiunea instalării unui sistem de alarmă antiefracție și elemente mecano fizice necesare asigurării pazei și integrității bunurilor pentru Oficiul postal ce funcționează în .> Așa cum rezultă din materialul probator înaintat de petentă la dosarul cauzei, conform Referatului nr. 124/1298/07.02.2011 Compania Națională Posta R. a determinat nivelurile diferențiate de securizare a tuturor unităților poștale în conformitate cu prevederile legii 333/2003 și ale HG 1010/2004, stabilindu-se 4 categorii în funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat. Potrivit susținerilor sale și anexei de la fila 12, Oficiului postal Suraia i s-a atribuit nivelul III de securizare, astfel încât necesarul de protecție a vizat dotarea acestei subunități cu sisteme electronice de alarmare la efracție și elemente mecano-fizice de securitate.
Ca atare, din aceste înscrisuri emanate de la petentă rezultă că aceasta avea cunoștință de obligațiile ce-i revin cu privire la asigurarea pazei încă din 2011 de când s-au aprobat nivelurile de securizare și necesarul de echipamente pentru subunitățile poștale pentru a se crea condițiile corespunzătoare pentru respectarea cadrului legal respectiv Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, valorilor și protecția persoanelor și HG 1010/2004 privind normele de aplicare a legii. În aceste condiții, invocarea lipsei vinovăției este lipsită de fundament, astfel încât instanța va înlătura acest argument.
Potrivit art. 3 alin (3) din legea 333/2003: La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de paza organizat, conducătorii acestora sunt obligați sa execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.
Nerespectarea art. 3 alin 3 din legea 333/2006 constituie contravenție potrivit art. 60 lit a) și sancționată cu amenda între 2000 lei și 5000 lei, aplicabilă și persoanei juridice (61 alin 1 și alin 2 din același act normativ).
Din procesul verbal de control încheiat în data de 20.02.2012 de reprezentanți I. V. și de dirigintele oficiului P. M. a rezultat faptul că agenții au constatat că unitatea nu are instalat un sistem de alarmă antiefracție și nici elemente mecano-fizice. S-au stabilit măsuri de remediere a acestor deficiențe constatate în termen de 30 de zile și nu s-au formulat observații sau obiecțiuni de către reprezentantul unității controlate.
Instanța va înlătura susținerile petentei cu privire la dotarea unității cu sistem de tip Matrix, dar neconectat la dispeceratul G4S S. Solution SRL întrucât nu s-a făcut dovada existenței acestui sistem prin nici un mijloc de probă. De asemenea, a afirmat că subunitatea ar fi dotată cu elemente mecano-fizice necesare asigurării pazei însă nu a arătat ce tip de dispozitive sunt în concret - împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate . În lipsa oricăror dovezi cu privire la existența și funcționarea sistemului, instanța apreciază că aceste critici sunt formale, nefiind susținute prin nici un mijloc de probă.
Având in vedere aceste aspecte, rezulta ca cele menționate in procesul verbal contestat sunt conforme cu realitatea, petenta neîndeplinindu-și obligația de a asigura fie prin sistem de alarmă, fie prin dispozitive mecanice, paza unității și a valorilor.
Pe cale de consecință, pe baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, instanța constată că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 3 alin. 3 din Legea 333/ /2003.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, precum și pe cele ale art. 21 alin.3 din același act normativ, potrivit cărora printre criteriile ce vor fi avute în vedere la aplicarea sancțiunii se numără împrejurările în care fapta a fost comisă, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că, în raport cu fapta săvârșită, precum și cu necesitatea asigurării unui grad cât mai ridicat de protecție împotriva furtului, coroborată cu atitudinea petentei, care refuză să se conformeze măcar ulterior obligației legale, denotă un pericol social destul de ridicat, conduita petentei neputându-se îndrepta prin aplicarea unui avertisment, impunându-se aplicarea unei amenzi.
În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate petentei, respectiv minimul prevăzut de lege, instanța apreciază că acesta este proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, din perspectiva împrejurărilor relevate mai sus.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentă.
PENTRU ACESTE MOTIV E
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge plângerea formulată de petenta CN POȘTA R. S.A., cu sediul în Mun.București, B.dul.Dacia, nr.140, sect.2, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V. - cu sediul în mun. Focșani, ..12, jud. V., împotriva procesului verbal . nr._/20.02.2012, ca neintemeiată.
Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.12.2013.
Președinte, Grefier,
M. N. Anișoara G.
Red. M.N. / Tehn. A.G.
Ex.5/08.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2515/2013.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 3500/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
