Plângere contravenţională. Sentința nr. 629/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 629/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 10512/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR.629
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. T. C., cu domiciliul în Focșani, ., județ V., și pe intimatul I. V., cu sediul în Focșani, ..8, județ V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Av. Danțiș Nicolaer pentru petent, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța analizând admisibilitatea probelor solicitate, considerându-le utile, pertinente și concludente pentru justa soluționare a cauzei, față de disp. art. 167 C.pr.civilă, urmează să înviințeze proba cu înscrisuri pentru ambele părți și nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului precizează că ața cum a arătat în cererea precizatoare procesul – verbal încheiat este lovit de nulitate absolută din două motive. Primul motiv se referă la faptul că agentul constatator nu adus la cunoștință punctul de vedere al petentului prevăzută de art. 17 din OUG 2/2001, petentul neavând posibilitatea să facă obiecțiuni la poziția alte mențiuni din procesul – verbal de contravenție. Al doilea motiv de nulitate absolută se referă la faptul că agentul constatator a reținut că petentul a condus auto marca Opel interiorul localității Urechești neprecizând care este județul, agentul constatator având obligația să stabilească în mod clar poziția unde a fost comisă contravenția. Înregistrarea depusă la dosar este una neclară iar în momentul înregistrări mai apare un autoturism de tip dubă și care mergea pe banda întâi nestabilindu-se în mod clar a cărui autoturism aparține viteza înregistrată. În procesul – verbal de contravenție se menționează că numărul de înmatriculate al autoturismului petentului este . cel corect fiind . se precizează de către agentul constatator dacă la măsurarea vitezei s-a avut în vedere și marja de eroare prevăzută de normele metodologice în sensul că pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h se stabilește o eroare de 4% sens în care se poate schimba încadrarea juridică. Concluzionând, apărătorul petentului solicită admiterea plângerii, anularea procesului – verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii, precum și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Instanța considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2012 sub nr._, petentul C. T. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. V. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 27.08.2012 .
Petentul nu a motivat plângerea formulată, însă prin cererea precizatoare depusă la termenul din data de 23.01.2013, prin reprezentant convențional, acesta a arătat că în cuprinsul procesului-verbal a fost indicat că fapta a fost săvârșită în interiorul localității Urechești, fără a fi indicat un număr de imobil sau un alt punct, pentru a se putea verifica legalitatea procesului-verbal și apărările acestuia. În plus, petentul a învederat că procesul-verbal încalcă dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, la rubrica ”Alte mențiuni” nu sunt indicate obiecțiunile pe care acesta le-a formulat, fapt ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal. În privința temeiniciei, petentul a arătat că potrivit Normei de Metrologie Legală 021-05 cinemometrele au o eroare maximă tolerată de +/- 4% din valoarea convențional adevărată, pentru viteze mai mari de 100 km/h, această cerință nefiind respectată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, precum și proba cu martori, atașând la dosarul cauzei, în copie, cartea de identitate, procesul-verbal contestat și dovada . nr._ din 03.11.2011(f.5-8).
În temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu referire la art.15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 alin.2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de 27.09.2012, intimatul I.P.J. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În apărare, intimatul a învederat faptul că petentul C. T. C. a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin.1 din HG 1391/2006, întrucât la data de 27.08.2012, ora 08:03, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare . DN2- E85, în localitatea Urechești, jud. V., fiind înregistrat cu viteza de 104 km/h de aparatul radar montat pe auto cu nr._ .
În drept, s-a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând la dosarul cauzei, în copie, atestat operator radar, buletin de verificare metrologică și C.D.-ul cu înregistrarea abaterii din data de 27.08.2012.
La termenul din data de 13.02.2013 instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri .
Analizând lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 27.08.2012, ora 08:03 s-a reținut că la data de 27.08.2012, ora 08:03, petentul C. T. C. a condus, pe DN2, în localitatea Urechești, jud. V., auto cu nr. . viteza de 104 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto_, faptă prevăzută de art.121 alin.1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, spre minimul prevăzut de legiuitor, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal . nr._ din data de 27.08.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 315 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Cu privire la critica de nelegalitate invocată de petent în sensul încălcării art. 16 alin. 7 din același act normativ, instanța constată că agentul constatator a respectat dreptul la apărare al contravenientului, punându-i în vedere dreptul de a face obiecțiuni privind conținutul procesului-verbal, dovadă a acestui fapt fiind semnătura petentului existentă la rubrica ”Alte Mențiuni”, alături de care acesta nu a consemnat și obiecțiunile avute.
Cu privire la insuficienta descriere a locului săvârșirii faptei, instanța reține că prin înregistrarea radar realizată la întocmirea procesului-verbal au fost surprinse și fixate coordonatele GPS respectiv +45 36.056 +027. 06.301, fiind astfel reținute date pe baza cărora poate fi stabilit locul exact al constatării faptei reținute în sarcina petentului.
De asemenea, instanța observă că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la 27.08.2012.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Față de contravenția reținută în sarcina petentului, și anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 104 km/h în localitate, din punct de vedere al legii naționale, reprezintă o faptă contravențională, și nu penală.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate reclamantului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicția de a circula cu un vehicul depășind viteza maxima admisă pe un anumit sector de drum și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusa prin mijloacele de semnalizare, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuși, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei (a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Totuși, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, respectiv viteza de deplasare a vehiculului.
Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenție, nu face dovada săvârșirii faptei prin mijloace tehnice certificate – respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei, în urma vizionării înregistrării video a abaterii imputate petentului, instanța a constatat că la data de 27.08.2012, ora 08:03, petentul C. T. C. a condus, pe DN2, în localitatea Urechești, jud. V., coordonate GPS 45 36.056 +027. 06.301, auto cu nr. de înmatriculare . viteza de 104 km/h.
Instanța reține că marja de toleranță a aparatului radar, prevăzută de Norma de Metrologie Legală nr. 021-05, în privința măsurătorilor efectuare este luată în considerare în momentul verificării metrologice a aparatului radar, astfel că valoarea înregistrată înglobează această marjă de toleranță, petentul depășind cu peste 50 km-h viteza maximă admisă pe acel sector de drum.
În ceea ce privește viteza maximă admisă pe acel sector de drum, având în vedere că, de regulă, potrivit art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, viteza maximă admisă în localități este de 50km/h, raportat la constatările personale ale agentului constatator, precum și la coordonatele GPS mai sus arătate, instanța apreciază că petentul a fost surprins circulând cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum unde viteza maximă admisă era de 50 km/h.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a ținut seama și de faptul că aparatul de măsurare a vitezei montat pe autospeciala_ era omologat și verificat metrologic, dovada fiind făcută de intimat prin depunerea la dosarul cauzei a buletinului de verificare metrologică (f.18). Mai mult, măsurătorile au fost efectuate de un operator radar calificat, instruit potrivit reglementărilor legale (f.15).
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, conform art. 102 alin.3 lit.e pct.3 din OUG nr. 195/2002, pentru depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a IV-a (de la 9 la 20 puncte amendă), respectiv 630 lei, spre minimul prevăzut de lege, agentul constatator stabilind și suspendarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Față de aceste argumente, instanța, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. T. C. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 27.08.2012 .
Văzând că plângerile contravenționale sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. T. C. cu domiciliul în Focșani, ., județ V. împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 27.08.2012 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. – Serviciul Rutier, cu sediul în Focșani, ..8, județ V..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.02.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex 14.03.2013
..2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 335/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-06-2013,... → |
|---|
