Pretenţii. Sentința nr. 4579/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4579/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 11572/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani-Județul V.
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 4579
Ședința publică din data de 12. Noiembrie .2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. N. -Judecător
GREFIER – Anișoara G.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul T. R., cu domiciliul în com. Vânători, ., în contradictoriu cu pârâții L. C. - domiciliat în mun. Focșani, ., nr. 3, ., jud. V., și . VIENNA INSURENCE GROUP S.A.- cu sediul in București, B.dul. C. I, nr.31-33, sect.2, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile orale au avut loc in ședința publica din data de 01.11.2013, note consemnate in incheierea de ședinta din acea data, care face parte integranta din prezenta, cind instanta in vederea deliberarii, a aminat pronuntarea cauzei pentru astazi, 12.11.2013, cind:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2013, sub nr._ /2013, reclamantul T. R. R. a chemat în judecată pe pârâtul L. C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la recuperarea prejudiciului pe care i l-a cauzat prin spargerea parbrizului de la autovehiculul propriu.
În motivarea in fapt a cererii, reclamantul a arătat că, la data de 15.06.2012, se deplasa cu auto cu marca Ford Mondeo, cu nr. de_ pe sectorul de drum judetean 204 D Suraia- Focșani, când de pe platforma unei autopompe cu nr. de înmatriculare_ a sărit o piatră în parbriz, iar în urma impactului, acesta a fost crăpat, rămânând și o pată de ciment proaspăt în acel loc, pe o rază de cca 6-8 cm. A mai arătat reclamantul ca imediat după incident a întors autoturismul și a plecat în urma autoutilajului pe care l-a oprit, i-a adus la cunoștință șoferului L. C. incidentul intervenit și a cerut polița de asigurare RCA. După refuzul acestuia de a-i comunica datele asigurării, reclamantul s-a deplasat la poliție unde a reclamat incidentul. De asemenea, a făcut demersuri la societatea comercială ce este proprietara auto utilajului de soluționare amiabilă a litigiului, însă a fost refuzat.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială și expertiză tehnică auto pentru evaluarea daunelor materiale.
În susținerea cererii, au fost depuse următoarele la dosar, în copii simple, urmatoarele inscrisuri: Ci T. R. (f. 6), autorizație reparație 15.06.2012 (f. 6) adresa IPJ V._/24.08.2012 (f. 7), oferta pret (f. 8).
In data de 31.10.2012, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că a solicitat acordarea de despăgubiri materiale în cuantum de 465 lei, așa cum reiese din oferta depusă la dosar, 500 lei de daune morale – reprezentînd despăgubiri pentru șocul suferit și stresul conducerii pe timp de noapte având parbrizul fisurat . De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată. În dovedire a depus în copie decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 250/2012 și anexa cu programul recuperator (f,. 13- 14).
La data de 05.12.2012, reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 83 lei și timbru judiciar de 3 lei cu chit._/03.12.2012(f. 19 )
Legal citat, pârâtul a solicitat în combaterea acțiunii proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului și proba cu 2 martori.
La termenul din data de 06.02.2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului, iar în cadrul probei cu înscrisuri a fost emisă o adresă către IPJ V. pentru a se înainta dosarul de cercetare privind pe numitul L. C.. La data de 20.02.2013, IPJ V. a comunicat instanței un set de înscrisuri cuprinzând răspunsuri la petiția formulata de T. R., referat propunere clasare, declarații petent și intimat, adresa Raiffeisen Bank (26-39)
La termenul din 27.02.2013 a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului, consemnat și depus la dosar la fila 41 din dosar, iar la data de 10.04.2013 a fost audiat martorul D. M.(f. 58 dosar), proba testimonială fiind încuviințată la data de 27.02.2013 .
In data de 10.04.2013, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a societății de asigurare, titulare a poliței RCA pentru autovehiculul_ depuse la dosar la fila 60, solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor întrucât nu a putut rezolva dauna pe linia constatătii amiabile.
In motivare, a reiterat susținerile aduse prin cererea de chemare în judecată inițială. In drept, au fost invocate prevederile art. 112 și 60 din Codul de Procedură civilă.
Au fost anexate copii de pe cererea formulată la IPJ V. de reclamant, autorizația de reparații și oferta de preț emisă de .. (f. 63-65). De asemenea, a făcut dovada achitării taxei de timbru de 83 lei și timbru judiciar de 3 lei - chit._/10.04.2013 (f. 66)
La termenul din data de 24.04.2013, reclamantul a arătat că cererea de chemare în garanție reprezintă de fapt o cerere formulată în temeiul art. 132 cod proc civ. în sensul citării societății de asigurare în calitate de pârât și nu de chemat în garanție. La același termen a fost audiat martorul D. N., declarația fiind consemnată și atașată la dosar (f. 74), proba testimonială fiind încuviințată în data de 10.04.2013.
La data de 24.04.2013, instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de chemare în judecată, iar în cadrul concluziilor pe fond, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii promovată împotriva asiguratorului RCA, arătând că la trecerea pe lângă vehiculul asigurat, reclamantul a sesizat o lovitură în parbrizul mașinii sale, de la o piatră căzută sau aruncată de la mașina respectivă, ce a cauzat spargerea geamului . La data de 30.04.2013 . a formulat cerere de repunere pe rol soluționată prin admiterea acesteia și repunerea pe rol.
In data de 30.05.2013, reclamantul a formulat precizări prin care și-a majorat cuantumul pretențiilor reprezentând despăgubiri materiale la valoarea de 2.021, 20 lei, depunând o estimare a pagubei făcută la reprezentanța Ford (f. 94) și taxa judiciară de 47 lei (chitz._/30.05.2013)
Legal citată, pârâta . V.I.G. a depus întâmpinare în data de 17.06.2013 prin care a arătat că este de acord cu plata contravalorii avariilor pe care le-a suportat autovehiculul, a solicitat respingerea capătului de cerere privind actualizarea despăgubirilor, daune- interese, dobânda legală și cheltuileli judiciare. In motivare, a arătat că, lipsind acordul de voință de achitare pe cale amiabilă a despăgubirilor din asigurarea auto obligatorie, Asirom a fost în imposibilitate să-și onoreze obligația de plată. De asemenea, reclamantul T. R. nu a formulat o cerere de despăgubire la Asirom și nu i-a avizat despre producerea evenimentului asigurat, ca atare, recunosc valabilitatea asigurării și sunt de acord cu achitarea avariilor suportate de reclamant. Cu privire la actualizarea despăgubirii, plata dobânzii legale sau daune interese, pârâta a arătat că neplata pagubelor nu se datorează lor, ci pârâtul L. este cel căzut în pretenții, astfel încât acestea i se impută . De asemenea, cu privire la cheltuielile de judecată, ea a arătat că neplata la timp și acționarea în judecată nu este datorată faptelor ori inacțiunii Asirom, astfel încât solicită respingerea acestei cereri.
Prin notele de concluzii din data de 18.09.2013, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată prin renunțarea la pretențiile reprezentând daune morale.
La termenul din data de 01.11.2013, reclamatul și-a precizat cererea în sensul că a renunțat la cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtului L. C., înțelegând să solicite plata sumei de 2764,70 lei de la pârâtul . V.I.G, acordarea cheltuielilor de judecată, a onorariului de avocat și a celui de expert. A depus taxă judeciară de timbru în valoare de 103 lei, conform chitanței VN FOC nr._/01.11.2013 .
In cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul D. M., D. N., interogatoriul pârâtului, expertiză tehnică auto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 15.06.2012, în timp ce reclamantul se deplasa cu autoturismul Ford Mondeo cu nr. înmatriculare_ pe sectorul de drum județean 204D Suraia, de pe sensul opus venea autoutilajul cu nr. de înmatriculare_, care în timpul mersului a proiectat o piatră în parbrizul autoturismului, avariindu-l. Deși l-a oprit pe soferul acelui utilaj și i-a adus la cunoștință cele întâmplate, solicitându-i polița Rca, acesta din urmă a refuzat soluționarea amiabilă a incidentului. In aceste condiții, reclamantul s-a adresat Poliției municipiului Focșani, care prin adresele cu nr._ din 16.08. 2012 și 24.08.2012 i-a comunicat faptul că autopompa respectivă aparține . IFN București, utilizator . fiind condusă la momentul incidentului de șoferul L. C.. Întrucât în urma verificărilor nu s-a putut stabili dacă piatra din ciment a provenit de pe această autopompă, IPJ V. i-a recomandat reclamantului să se adreseze instanței de judecată.
Instanța reține că incidentul soldat cu avarierea parbrizului se datorează antrenării de către autopompa_ a unei pietre aflate pe drumul județean întrucât posibilitatea ca piatra de ciment să provină de pe platforma utilajului a fost înlăturată în urma verificărilor efectuate de agenții de poliție din Brigada rutieră, așa cum rezultă din adresa nr._/16.08.2012 (fila 22 din dosar) coroborate cu susținerile martorilor audiați în cauză. In aceste condiții devine plauzibilă varianta ca o piatră aflată pe drumul public să fie antrenată de vehiculul ce venea din sensul opus. Această ipoteză este acceptată și de conducătorul auto L. C. care a declarat în fața organelor de poliție „că este posibil să-i fi sărit de la roțile camionului o piatră în parbrizul autoturismului Ford Mondeo” (fila 30 dosar). De asemenea, în declarația olografă din data de 30.07.2012(f. 32-33), a menționat că pe drumul Surăii în dreptul stației de betoane pe partea carosabilă există pietre, așa că, deși a circulat fără viteză, este posibil ca o piatră să-i fi sărit de la roți în momentul intersectării cu vehiculul de pe sensul opus.
De asemenea, din declarația martorului D. N. a rezultat că soferul L. C. i-a telefonat acestuia pentru a-l întreba dacă i se permite să înmâneze polița RCA către persoana care reclamă avarierea autoturismului din pricina pietrei ce a sărit, fiind propulsată de autovehiculul. Din aceast mod de manifestare a conducătorului auto, instanța reține că acesta a admis faptul că autovehiculul condus este implicat în cauzalitatea producerii incidentului.
Din depoziția testimonială a martorului D. M.- pasager în autospecială la momentul incidentului- instanța reține că acesta a observat că pe drumul dinspre Focșani spre Suraia s-au intersectat cu un autoturism care s-a întors brusc și a început să meargă după ei, oprindu-i și acuzând că i-a fost spart parbrizul prin sărirea unei pietre de pe autospecială. Existența unei urme de piatră pe parbriz este confirmată și de intervenientul L. C. prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 3)
Existența fisurii în parbrizul reclamantului este confirmată prin autorizația de reparație . nr._ eliberată de Biroul rutier la data de 15.06.2012 care stabilesc avariile autoturismului_ (f. 4)
Așa cum rezultă din polița de asigurare RCA depusă la dosar la fila 60, autospeciala cu nr. înmatriculare_ era asigurată la societatea de asigurare Asirom Vienna Insurance Group SA, fiind vorba de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabilă pentru intervalul 24.04._13.
Potrivit art.49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, fața de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Conform art.54 din Legea nr. 136/1995, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar in cazul stabilirii despăgubirii prin hotărare judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate in Romania se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, in limitele obligației acestuia, stabilită in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului in calitate de intervenienți forțați.
Legea conferă calitate procesuală pasivă asigurătorului în sensul prevăzut de art.54 din legea 136/1995 conform căruia asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite, în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. Conform art. 55 din același act normativ, despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească
În acest sens, instanța reține că obligația de plată a asigurătorului izvorăște din contractul de asigurare și singura condiție pentru nașterea acestei obligații, dacă asiguratul a plătit ratele, este producerea evenimentului asigurat. Susținerea intervenientului cu privire la condiția stabilirii vinovăției asiguratului prin prepus nu este întemeiată, deoarece plata despăgubirii se datorează în baza contractului de asigurare și obligația asigurătorului este independentă de vinovăția asiguratului.
Totodată, pârâta societatea de asigurări nu a contestat antrenarea răspunderii sale și nici contravaloarea pagubei efectiv calculate, apărările formulate vizând despăgubirile referitoare la dobănzi și cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește, riscul asigurat, instanța reține că, potrivit Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011 (valabil la data accidentului), asigurătorul RCA are obligația de a acorda despăgubiri persoanei prejudiciate și în cazul în care paguba s-a produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului" (art.26 alin.2 pct.3). Producerea evenimentului/ a riscului asigurat este atestată de întregul material probator administrat în cauză
Cu privire la răspunderea civilă delictuală care stă la baza antrenării răspunderii pârâtei, conform art. 1376 Cod civil, instanța reține că este incidentă răspunderea civilă pentru fapta lucrului, care are natura juridică a unei garanții ce intră în funcțiune odată cu realizarea unui raport de cauzalitate între un lucru și prejudiciu, și care există chiar în absența unei conduite ce ar exclude culpa paznicului juridic (nu și răspunderea acestuia).
În baza art. 1376-1377 C.civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existenta unei fapte a lucrului; existenta unei persoane care sa răspundă de prejudiciul produs de lucru; raportul de cauzalitate intre fapta lucrului si prejudiciu.
In ceea ce priveste existenta unei fapte a lucrului, așa cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, autopompa utilizată de . și condusă de L. C. a antrenat în roțile sale o piatră pe care a aruncat-o în parbrizul autoturismului condus de reclamant la trecerea prin dreptul acestuia, producând o fisură în geamul acestuia, pentru repararea căreia este nevoie de suma de 2674,70 lei.
Pentru ca prejudiciul să existe trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei filele 114-122, s-a stabilit cuantumul prejudiciului la valoarea de 2674,70 lei, reprezentând costul reparațiilor acestei piese absolute necesare activității de condus..
In ceea ce privește existenței persoanei răspunzătoare de fapta lucrului, în practica instanțelor judecătorești criteriul folosit cu precădere este cel al direcției intelectuale – paza juridică nefiind legată întotdeauna de calitatea de proprietar al lucrului, ci și aceea de posesor, utilizator care impune existența unei obligații de supraveghere și control asupra lucrului, în afara persoanei căreia îi aparține în proprietate. Potrivit art. 1377 co civil, noțiunea de pază este legată de cel ce exercită controlul și supravegherea asupra lucrului și se servește de acesta în interes propriu. Din adresa depusă la fila 28, instanța reține că autopompa este în proprietatea . IFN București, utilizator fiind . Focșani, iar această societate din urmă a încheiat contract de asigurare pentru acoperirea riscurilor derivate din folosirea acestui utilaj. La momentul incidentului, autovehiculul era condus de un prepus al firmei însărcinat cu efectuarea unor lucrări de turnare de beton .
Instanța apreciază că atâta timp cât utilajul se află în paza juridică a societății Mavi Betoane SRL, în interesul căreia acest vehicul se deplasa, orice incident prin care s-a cauzat un prejudiciu altei persoane, o face responsabilă pe aceasta față de persoana prejudiciată.
Totodată paznicul juridic al bunului a încheiat contract de asigurare – RCA- cu asiguratorul, care are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru pagubele suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate in cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de proba(art. 26 din OCSA 14/2011).
Condiția existenței raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta lucrului este îndeplinită în speță, deoarece, așa cum rezultă din probele administrate, efectul produs, respectiv prejudiciul cauzat a fost provocat de aruncarea unei pietre de către utilaj care a fost proiectată în parbrizul autoturismului ce venea din sens opus, cauzând un prejudiciu constând în fisurarea geamului .
In ceea ce privește susținerile intervenientului cu privire la cazul fortuit care înlătură culpa soferului, instanța reține că acest tip de răspundere se poate angaja și în absența unei vinovății a persoanei paznic juridic al lucrului. Totodată, în ipoteza răspunderii pentru fapta lucrului are efect exonerator numai forța majoră, adică o împrejurare externă, cu caracter excepțional, fără relație cu lucrul care a provocat daune sau cu însușirile sale naturale, absolut invincibilă și absolut imprevizibilă, ceea ce nu este cazul în speță. Așa cum a declarat conducătorul auto, era ușor de observat că pe drumul județean există pietre, astfel că intra în sarcina participanților la trafic obligația de a reduce viteza la nivelul la care ar fi putut evita orice risc de a antrena pietre și a le proiecta.
Față de precizările apărătorului cu privire la regresul pe care societatea de asigurări îl va exercita împotriva pârâtului /intervenientului forțat, instanța reține că potrivit art. 58 din legea 136/1995, asiguratorul va urmări persoana răspunzătoare doar dacă este constatată intenția sau în alte situații diferită de cea prezentă.
Instanța reține că, potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 “asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule”. Astfel, în acest caz, ne aflăm în fața unei forme speciale de răspundere a asiguratorului, răspundere care este angajată în baza contractului de asigurare încheiat. Totodată, din textul art.49 rezultă că asiguratorul datorează despăgubiri doar pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane. Pentru aceste motive, instanța va constata că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sub forma răspunderii . pentru fapta lucrului (1376-1377) și va obliga pârâta la plata de despăgubiri.
Prin întâmpinare asiguratorul a achiesat la pretențiile reclamantului și și-a asumat răspunderea față de persoana păgubită, necontestând răspunderea asiguratului.
Cu privire la despăgubirile datorate persoanei păgubite, instanța reține că pârâta nu a contestat în niciun fel natura prejudiciului, soluția tehnică a înlocuirii parbrizului și nici contravaloarea reparațiilor. Insă a solicitat respingerea cererii privind actualizarea despăgubirilor și cheltuielile de judecată.
Pe cale de consecință, constatând îndeplinite condiția producerii riscului asigurat și a valabilității asigurării, față de dispozițiile art.49 din Legea nr.136/1995 coroborat cu art. 26 din Ordinul CSA 14/2011, instanța constată că cererea reclamantului cu privire la despăgubirile reprezentând costul reparației în sumă de2674,70 lei este întemeiată, sens în care o va admite ca atare.
Sub aspectul actualizării despăgubirii cu indicele de inflație, instanța constată incidența art.1385 din cod civil în conformitate cu care prejudiciul se repară integral iar conform alin 3 al art. 1385 despăgubirile cuprind atât pierderea suferită cât și beneficiul nerealizat. Astfel, dat fiind principiul reparației integrale care guvernează executarea obligațiilor, instanța apreciază că actualizarea despăgubirii cu indicele de inflație asigură repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant.
Cu privire la cheltuielile judiciare reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat și onorariul de expert, instanța reține faptul că pârâta a recunoscut pretențiile formulate de reclamant de la primul termen la care a fost legal citată astfel încât nu se poate reține o culpă procesuală a acesteia;ca atare, potrivit art. 275 cod proc civ, nefiind pus în întârziere înainte de chemarea în judecată nu există temei pentru obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele precizate de reclamant în ședință publică la ultimul termen de judecată, instanța urmează a da efect manifestării sale de voință și sa constate că s-a renunțat la judecarea cererii având ca obiect pretenții în contradictoriu cu pârâtul L. C., dar a rămas în cauză în calitate de intervenient forțat conform art. 54 din legea 136/1995.
PENTRU ACESTE MOTIV E
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Constată că reclamantul T. R., cu domiciliul în ., a renunțat la judecarea cererii având ca obiect pretenții în contradictoriu cu pârâtul L. C. - domiciliat în mun. Focșani, ., nr. 3, ., jud. V..
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. R. cu domiciliul în com. Vânători, ., în contradictoriu cu pârâta . Vienna Insurace Group SA, cu sediul in București, B.dul. C. I, nr.31-33, sect.2, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta . Vienna Insurace Group SA să plătească reclamantului suma de 2.764,70 lei, cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație la data rămânerii definitive a hotărârii.
Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2013.
Președinte, Grefier,
M. N. Anișoara G.
Red. M.N. / Tehn. A.G.
Ex.5/12.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4584/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 581/2013.... → |
|---|
