Plângere contravenţională. Sentința nr. 1564/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1564/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 8487/231/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI-JUDEȚUL V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1564
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 2 APRILIE 2013
PREȘEDINTE- L. S.- JUDECĂTOR
GREFIER- M. L.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. I. S. C. cu domiciliul în comuna Bălești . jud. Gorj, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.06.2012, emis de I. V..
La apelul nominal făcut cauzei în ședință publică au lipsit părțile din prezenta cauză.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată procesul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată:
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față;
Cu cererea înreg. sub nr._ petentul M. I. S. C. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.06.2012, emis de I. V..
În motivarea cererii sale petentul a arătat că la data de 27.06.2012 orele 8,16, se deplasa în interes de serviciu, în calitate de avocat, împreună cu tatăl său M. I. la Judecătoria Bîrlad pentru prezenta pe numiții D. I. și S. C. în dosarul nr._, ocazie cu care pe DN 2 în localitatea Golești au fost opriți de un echipaj de poliție și a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei și 3 puncte penalizare pentru faptul că a depășit viteza legală în localitate. A mai arătat că, sancțiunea aplicată este nelegală și nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator neținând seama de împrejurarea în care a fost comisă fapta, circumstanțele personale, faptul că trebuia să ajungă la Judecătoria Bîrlad la ora 9,00 pentru susținerea cauzei clienților săi. Potrivit art 11 alin 1 OG 2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit etc. Agentul constatator avea obligația să indice în procesul verbal . radar, tipul cinemometrului, documentul conform căruia a fost omologat și verificat metrologic, în scopul verificării ulterioare.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OG 2/2001 și dispozițiile OUG 195/2002 republicată.
A depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție, ordin de deplasare, Sentința Civilă nr._/2 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria C..
Prin întâmpinare agentul constatator a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate arătând că la data de 27.06.2012, ora 8,16, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe DN2 E 85 localitatea Golești jud. V., fiind înregistrat cu viteza de 73 Km/oră de aparatul radar montat pe auto aparținând MAI, cu numărul de înmatriculare_, depășind cu 23 Km/h viteza maximă admisă pe acest sector de drum cu limitare de viteză 50 Km/h.
A depus la dosarul cauzei înregistrarea video și copie buletin verificare metrologică .
La data de 4 februarie 2013, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, agentul constatator nu a răspuns la motivele de fapt și de drept invocate prin plângerea contravențională, nu face nici o referire la declarația din procesul verbal contestat aflată la rubrica – alte mențiuni -.
Din oficiu instanța și-a verificat competența și a constatat că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial potrivit disp. art 159 ind. 1 C.P.C. art 1 pct.2 C.P.C. și art 32 OG 2/2001.
Examinând actele dosarului Instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.06.2012, emis de I. V., petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 280 lei și 3 puncte penalizare, pentru încălcarea prevederilor art 121 alin 1 din HG 1391/2006.
Din oficiu, instanța a verificat legalitatea procesului verbal de contravenție și nu a constatat motive de nulitate prev. de art 17 OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului dacă măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar ,că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că, urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii, Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei, din perspectivă contravențională, instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere, faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
Din documentația depusă la dosarul cauzei de agentul constatator, Instanța a constatat că petentul s-a deplasat cu o viteză peste limita legală admisă de lege în interiorul localității în timp ce se deplasa în coloană pe DN 2 E 85 . Conform înregistrării video viteza de deplasare a fost înregistrată la 61 Km/h.
Contravenția a fost măsurată cu un aparat radar a cărui număr de identificare nu a fost înscris în procesul verbal de contravenție, însă organul constatator a depus la dosarul cauzei un buletin de verificare metrologică.
Dispozițiile legale menționate se coroborează cu dispozițiile art 4.3 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.22.2005, emisă de Biroul Român de Metrologie Legală, potrivit cărora: Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și însoțite de buletinele de verificare metrologică în termen de valabilitate . Iar, conform dispozițiilor art 4.4 din același act normativ, astfel de mijloace tehnice nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu au fost respectate aceste cerințe legale. Din interpretarea acestor prevederi de lege reiese că, pentru a se putea verifica de către instanță dacă aparatul radar utilizat pentru efectuarea înregistrării faptei contravenționale era omologat și verificat metrologic, conform dispozițiilor legale invocate, este absolut necesară indicarea în actul constatator a seriei mijlocului tehnic folosit, întrucât în lipsa acestei mențiuni obligatorii, nu se poate stabili dacă fotografia radar, chiar în eventualitatea înaintării acesteia de către intimat, poate constitui un mijloc de probă produs în condiții de legalitate.
În acest sens sunt și disp. art. 109 alin 2 din OUG 195/2002 republicată, care prevăd în mod expres obligația legală a agentului constatator de a consemna mențiunea potrivit căreia constatarea contravenției s-a realizat cu un mijloc tehnic certificat, omologat și verificat metrologic ( textul integral al articolului invocat: Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției. )
În cauza de față, în lipsa unei astfel de mențiuni obligatorii ce se transpune, în mod material, în indicarea, cu prilejul încheierii procesului verbal de către agentul constatator, a elementelor de identificare și anume: . radar, tipul cinemometrului de control rutier, documentul conform căruia acesta a fost verificat și omologat metrologic, în scopul verificării, ulterioare, de către instanță, a îndeplinirii dispozițiilor legale, invocate, simpla mențiune în cuprinsul procesului verbal, potrivit căreia viteza a fost înregistrată de aparatul radar montat pe auto …., precum și imposibilitatea înaintării planșelor fotografice, instanța apreciază că proba cu înscrisuri administrată nu face dovada pe deplin a tuturor datelor și împrejurărilor comiterii contravenției.
În consecință, având în vedere că procesul verbal de contravenție contestat nu cu prinde mențiunile cerute de lege sub aspectul mijlocului tehnic omologat și verificat, așa cum cer dispozițiile art 109 din OUG 195/2001, Instanța constată că nu se poate stabili dincolo de orice dubiu faptul că petentul a săvârșit contravenția depășirii limitei de viteză reținută în sarcina sa motiv pentru care, apreciază că nu se impune analizarea celorlalte motive invocate de petent privind starea de necesitate.
Față de aceste considerente, Instanța constată întemeiată plângerea petentului, urmând să o admită și să dispună anularea procesului verbal de contravenție iar pe fond va exonera petentul de sancțiunea amenzii și sancțiunile complementare.
Văzând cererea scutită de taxa de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LE G I I
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională înreg. sub nr._ formulată de petentul M. I. S. C. cu domiciliul în comuna Bălești . jud. Gorj, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.06.2012, emis de I. V..
Anulează, în parte, procesul verbal de contravenție . nr._ din 27.06.2012, întocmit de I. V. și pe fond exonerează petentul de plata amenzii contravenționale și sancțiunile complementare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
S. L. – judecător L. M.
RED.S.L.DACT.L.M.5 EX.12.04.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2272/2013. Judecătoria FOCŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3134/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
