Plângere contravenţională. Sentința nr. 1161/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1161/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 4606/232/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1161
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. - A. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul G. A., cu domiciliul în com. M., ., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 64, jud. Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cauza fiind amânată pentru a-i asigura petentului dreptul la apărare, după care:
Având în vedere că la acest termen de judecată nu s-a prezentat petentul și nici martorii încuviințați, instanța decade petentul din proba cu martorii încuviințați și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin plângerea înregistrată la data de 19.10.2012 sub nr._, petentul G. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 09.10.2012 de agentul constatator G. V. de la Postul de Poliție al comunei M., care l-a amendat cu suma de 500 Ron, fără motiv.
Petentul a arătat că cele precizate în procesul verbal nu sunt adevărate și solicită să fie exonerat de plata amenzii menționate mai sus și totodată anularea procesului verbal; susține că la primul termen de judecată va proba cu martorii care au fost de față în momentul în care a fost amendat fără motiv.
În drept plângerea nu a fost motivată.
S-au depus la dosar în copie înscrisurile aflate la filele 6-9.
Intimatul a formulat întâmpinare la plângerea formulată de petentul G. A., prin care se contestă procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 09.10.2012, încheiat de agent de poliție G. V. din cadrul Secției 9 Poliție Rurală M., care l-a sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, deoarece la data sus menționată, în jurul orelor 13,30, susnumitul a tăiat, rupt și scos din rădăcini arbori fără drept din pădurea M., iar valoarea prejudiciului stabilit fiind până la prețul mediu al unui m.c. de masă lemnoasă pe picior, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a, raportat la art. 8 alin. 2 lit. a din Legea 171/2010.
Petentul se mulțumește să susțină că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat, însă nu aduce nici o probă în acest sens.
Pe de altă parte, petentul a solicitat proba cu martori însă, în condițiile în care acești martori sunt cei care îl însoțeau pe petent la data controlului efectuat de către organele de poliție, se opinează că depozițiile acestora trebuie tratate ca fiind subiective întrucât la rândul lor au fost sancționați pentru același gen de faptă. Aceste persoane care îl însoțeau pe petent sunt menționate în raportul agentului constatator.
Cât privește fondul cauzei s-au arătat următoarele:
La data de 09.10.2012 organele de poliție din cadrul Secției 9 Poliție Rurală M. au fost sesizate de către reprezentanții Ocolului Silvic Găești cu privire la faptul că mai mulți cetățeni de etnie rromă au tăiat, rupt și smuls din rădăcini material lemnos.
În baza acestei sesizări, organele de poliție, însoțite de pădurarii R. V. și B. A., au procedat la oprirea acestor cetățeni în fața Primăriei M.. Cu această ocazie a fost identificat și petentul care transporta material lemnos, cantitatea fiind sub 1 m.c.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat respingerea plângerii și pe fond menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
Din raportul agentului constatator, rapoartele ofițerilor și agenților de poliție care îl însoțeau, declarația pădurarului B. A., declarația pădurarului R. V., confirmare de primire, coroborate cu cele menționate în procesul verbal de sancționare contravențională, rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petentului.
În dovedirea întâmpinării a fost indicată proba cu înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
S-au atașat întâmpinării în copie înscrisurile aflate la filele 20-31.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța apreciază plângerea petentului ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat în baza art. 8 alin. 1 lit. a din Legea 171/2010, raportat la art. 8 alin. 2 lit. a din aceeași lege, întrucât la data de 09.10.2012, în jurul orei 13,30, a tăiat, rupt și scos din rădăcini arbori fără drept din pădurea M., iar valoarea prejudiciului stabilit fiind până la prețul mediu al unui m.c. de masă lemnoasă.
S-a aplicat astfel petentului sancțiunea amenzii în cuantum de 500 de lei.
Petentul nu a semnat procesul verbal contestat.
De asemenea, instanța constată că petentul a formulat plângerea în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În drept, conform art. 8 alin. 1 lit. a din Legea 171/2010, constituie contravenții silvice următoarele fapte: tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. 1 lit. b din Legea 46/2008, cu modificările și completările ulterioare. Se exceptează semințișul utilizabil vătămat în limitele admise prin normele tehnice în vigoare în parchetele autorizate la exploatare.
Fapta se sancționează conform art. 8 alin. 2 lit. a din aceeași lege, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată în mod direct, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Petentul invocă în favoarea sa faptul că cele reținute în procesul verbal contestat nu corespund realității, însă această afirmație nu este de natură a conduce la anularea procesului verbal contestat, fiind lipsită de orice suport probator.
Cum petentul a fost legal citat pentru fiecare dintre termenele de judecată acordate cauzei, dar nu s-a prezentat decât la primul dintre ele, acesta putea aduce probe prin care să își dovedească nevinovăția și să arate o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal contestat. De altfel, petentul a solicitat prin plângerea sa proba cu martori, dar deoarece nu s-a mai prezentat pe parcursul soluționării cauzei, a fost decăzut din aceasta.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de a dovedi săvârșirea faptei imputate petentului incumbă autorităților statului, însă respectarea principiilor fundamentale care se desprind din cuprinsul Convenției Europene a Drepturilor Omului presupune să nu se ajungă la impunerea unor condiții exagerate, imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Conduita pur pasivă a petentului, care nu aduce vreo probă în sprijinul afirmațiilor sale, așteptând exclusiv din partea intimatei o atitudine activă, în sensul de a-și dovedi susținerile din procesul verbal, intră în contradicție cu principiul egalității armelor – care stă la baza oricărui proces echitabil, ceea ce presupune tratarea egală a părților, fără ca una dintre ele să fie favorizată în raport cu cealaltă, fiecărei părți trebuind să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul, asigurându-se astfel un just echilibru între părți.
Din aceasta perspectivă, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
În cauza de față, instanța va ține seama și de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
În plus, declarațiile martorilor R. V. și B. A. sunt în deplină concordanță cu cele reținute în procesul verbal contestat, ambii relatând în fața instanței că l-au remarcat pe petentul din prezenta cauză în timp ce comitea fapta contravențională.
Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancțiunea constând amendă în valoare de 500 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând cuantumul minim.
În conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, aceasta putând atrage atenția contravenientului și putându-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Având în vedere considerentele menționate, instanța urmează să respingă plângerea petentului ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. A., cu domiciliul în com. M., ., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 64, jud. Dâmbovița,
ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat . nr._ încheiat la data de 09.10.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 16.05.2013.
Președinte,
M. M.
Grefier,
A. M. C.
Red. de M.M. / Tehn. M.M.
EX. 4 / 15.06.2013
O.D.C.P. 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2316/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1164/2013.... → |
|---|
