Plângere contravenţională. Sentința nr. 954/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 954/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 3356/232/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 954
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. - A. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională - O.U.G. 195/2002 formulată de petentul Ș. I., cu domiciliul în București, sector 4, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. – S.P.A. – BIROUL A1, cu sediul în ., . C, județul Dâmbovița.
Mersul lucrărilor și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 04.04.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de 09.04.2013 când din aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 16.04.2013 când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Cu adresa nr._ din 18.06.2012 Inspectoratul General al Poliției Române – Secția de Poliție Autostrăzi – Biroul A 1 a înaintat Judecătoriei Găești plângerea formulată de petentul Ș. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.06.2012.
În plângerea formulată petentul arată că la data de 14.06.2012 a fost oprit de către organele de poliție pe Autostrada București – Pitești care i-au reproșat că nu are centura de siguranță și l-au amendat.
Petentul a vrut să plătească amenda când a ajuns la C., însă nu a reușit, deoarece nu se menționat în procesul verbal contestat suma de 70 lei pe care să o poată plăti în 48 de ore. A mai arătat petentul că este pensionar și nu are posibilitatea de a achita o amendă de 140 de lei.
S-au depus la dosar, în copie: certificatul de înmatriculare; cuponul de pensie; procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14.06.2012, raportul agentului constatator.
Intimatul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:
La data de 14.06.2012, în timp ce efectua serviciul de patrulare și supraveghere trafic și control în tronsonul km 49 – 86 al Autostrăzii A1 București – Pitești, agentul de poliție R. C. a observat faptul că șoferul autoturismului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ nu purta centura de siguranță.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului Ș. I., căruia i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală, cuantumul amenzii și sancțiunea complementară ce îi va fi aplicată.
Astfel, s-a încheiat procesul verbal . nr._ din 14.06.2012 pentru încălcarea prev. art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, stabilindu-se amendă în valoare de 140 lei și ca măsură complementară aplicarea a 2 puncte de penalizare, conform art. 99 alin. 2, coroborat cu art. 108 alin. 1 pct. 3 din același act normativ.
Analizând procesul verbal atacat, mai arată intimatul, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.
Având în vedere cele expuse mai sus, intimatul solicită a se constata faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator. Astfel, consideră că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Apreciază că petentul trebuie să facă dovada vătămării care i s-a produs prin această eroare, în contextul în care, acest drept este prevăzut de lege și nu acordat de agentul constatator, și, mai mult, petentul avea cunoștință atât despre acest drept cât și despre cuantumul amenzii pe care o putea achita.
Astfel, chiar în cuprinsul plângerii contravenționale, petentul însuși arată că a fost informat de agentul de poliție asupra faptului că poate plăti 70 lei în 48 de ore și, mai mult, acesta s-a prezentat la Primăria municipiului C. în termen de 48 ore pentru a achita jumătate din cuantumul amenzii aplicate.
Chiar și în cuprinsul procesului verbal este indicată posibilitatea de a achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.
În ce privește solicitarea petentului de a înlocui sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat cu cea a avertismentului, solicită respingerea acesteia, având în vedere următoarele considerente:
Această faptă este sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, amenda contravențională fiind prevăzută în cls. I de sancțiuni, respectiv 2 puncte amendă, aplicându-se de asemenea și 2 puncte de penalizare.
Având în vedere faptul că petentul circula pe Autostrada A1, unde de regulă se circulă cu viteze mari, precum și faptul că în autovehicul se afla și o altă persoană, apreciază că pericolul social al faptei comise este ridicat.
Faptul că petentul are o pensie de 449 lei nu este un element care să îl exonereze de răspunderea contravențională și nici care să justifice înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
Față de aceste aspecte, s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța constată că se impune admiterea în parte a plângerii, pentru următoarele considerente:
Petentul a formulat plângere în termenul prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Ca situație de fapt, se rețin următoarele:
La data de 14.06.2012, pe Autostrada București – Pitești, km 73, conducătorul auto Ș. I. a fost depistat în trafic la volanul autovehiculului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ , fără a purta centura de siguranță.
Fapta descrisă mai sus a fost încadrată în dispozițiile art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, fiind sancționată de dispozițiile art. 99 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. 195/2002.
I s-a aplicat petentului sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 140 lei (respectiv 2 puncte-amendă), precum și cea complementară constând în 2 puncte de penalizare.
Petentul a semnat procesul verbal contestat, fără obiecțiuni.
Situația de fapt mai sus arătată reiese din procesul verbal contestat și din raportul lucrătorului de poliție.
În drept, potrivit art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
Conform art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, fapta arătată mai sus constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa I de sancțiuni.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit. a din O.U.G. 195/2002, clasele de sancțiuni sunt următoarele: clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă.
Conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. 195/2002, nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță se sancționează, pe lângă amendă, cu 2 puncte de penalizare.
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că cele consemnate în cuprinsul acestuia se completează cu raportul agentului constatator, astfel că instanța apreciază că, în cauză, s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție contestat.
De altfel, petentul nu contestă că a circulat fără a purta centura de siguranță, mai mult decât atât arată că a efectuat demersuri pentru a plăti jumătate din minimul amenzii, ceea ce înseamnă că și-a recunoscut fapta și vinovăția.
Faptul că în procesul verbal contestat nu s-a menționat minimul amenzii prevăzute de lege care putea fi achitat de petent nu este de natură a atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat, ci eventual o nulitate relativă, care ar interveni numai dacă petentul dovedește că i s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal respectiv. Însă petentul nu a probat faptul că i s-a refuzat încasarea sumei de 70 de lei, ci s-a limitat la a face o simplă afirmație, astfel că instanța nu poate considera susținerea petentului ca fiind neapărat reală, deoarece nu este dovedită. Acesta trebuie să solicite de la autoritatea unde s-a prezentat un înscris oficial din care să reiasă că nu se poate încasa suma pe care dorește să o plătească din cauză că nu s-a menționat în procesul verbal contestat cuantumul acesteia.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancțiunea constând în 2 puncte amendă în valoare de 140 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând cuantumul minim. Săvârșirea contravenției reținute este sancționată cu amendă prevăzută în clasa I de sancțiuni, prin urmare agentul constatator putea aplica 2 sau 3 puncte-amendă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. a din O.U.G. 195/2002.
Cu toate acestea, instanța reține că art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.
În legătură cu modul de aplicare a sancțiunii contravenționale, art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 prevede că în cazul în care fapta este de o gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, sancțiune ce poate fi aplicată și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, așa cum arată art. 7 alin. 3 din același act normativ.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii aplicate este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite. Pericolul social al contravenției săvârșite de petent este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din aceea că nu s-au produs urmări grave pentru siguranța circulației, atingerea valorilor sociale ocrotite de dispozițiile O.U.G. 195/2002 fiind minoră.
De asemenea, petentul a recunoscut, prin conduita avută, săvârșirea contravenției și vinovăția sa, ceea ce înseamnă că a înțeles că, pe viitor, trebuie conformeze dispozițiilor legale.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind suficientă realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Instanța va analiza în continuare sancțiunea complementară aplicată petentului, constând în cele 2 puncte de penalizare.
Având în vedere că plângerea contravențională învestește instanța cu verificarea tuturor aspectelor procesului verbal contestat, instanța trebuie să aprecieze și asupra sancțiunii complementare, garantând astfel dreptul petentului la un proces echitabil sub aspectul accesului liber la justiție, drept garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, text aplicabil în temeiul art. 20 din Constituția României.
Astfel, instanța apreciază că, odată stabilit faptul că pericolul social al contravenției săvârșite de petent este minim, nu se justifică menținerea în sarcina petentului a sancțiunii complementare constând în cele 2 puncte de penalizare, motiv pentru care instanța va înlătura această sancțiune complementară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte, plângerea formulată de petentul Ș. I., cu domiciliul în București, sector 4, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. – S.P.A. – BIROUL A1, cu sediul în ., . C, județul Dâmbovița.
Modifică procesul verbal contestat . nr._ din data de 14.06.2012, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 140 de lei, amendă aplicată prin procesul verbal contestat.
Înlătură sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare, sancțiune aplicată prin procesul verbal contestat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 16.04.2013.
Președinte,
M. M.
Grefier,
C. M. - A.
Red. M.M.
Tehnored. B.M.
Ex.4/ 13.05.2013
O.D.C.P.8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2743/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2321/2013.... → |
|---|
