Actiune in regres. Sentința nr. 8833/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8833/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 7772/233/2012
Dosarul nr.7772 /233/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.8833
Ședința publică din data de 02.10.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. București cu sediul procesual ales în București, .. 1, ., biroul A3, sector 5 la Cabinet Individual de Avocat P. D., în contradictoriu cu pârâtul C. Județului G. cu sediul în G., ..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 18.09.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 04.05.2012, reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. a chemat în judecată pârâtul C. JUDEȚULUI G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 1.577,12 lei reprezentând daune, la care să se adauge dobânda legală. A solicitat și cheltuielile de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de asigurător al autoturismului Renault Megane cu număr de înmatriculare_, proprietatea RCI Leasing IFN SA, a plătit suma menționată cu titlu de despăgubire acestei societăți, întrucât autoturismul menționat a fost avariat din cauza stării necorespunzătoare a drumului public, în timp ce era condus de S. C. dinspre localitatea Matca spre localitatea Corod.
Potrivit legislației privind asigurările, mai arată reclamanta, are obligația de a recupera suma plătită asiguratului de la persoana vinovată, în cauză vinovăția aparținând pârâtului, ca administrator al drumului public.
În drept, reclamanta a invocat art. 22 și 54 din Legea nr.136/1995, art. 5 și 113 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 21, 36 și 62 din Legea nr. 215/2001 și art. 1349 - 1395 și art. 2199 - 2238 C.civ. și art. 2 și 3 din OG nr. 13/2001.
În susținerea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto.
A depus la dosar, în copie, dosarul de daună nr. R2RA18/GL/10/_.
Pârâtul C. JUDEȚULUI G. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția
lipsei calității procesuale pasive iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că evenimentul rutier nu a fost consemnat de organele Poliției locale prin proces-verbal de constatare la fața locului, incidentul nefiind confirmat de niciun document emis de poliție, planșele fotografice neindicând data la care au fost realizate, autoturismul avariat și indicativul drumului județean iar avarierea autoturismului producându-se, cel mai probabil, de viteza excesivă și neadaptată la starea drumului.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 22.05.2013 (f. 33), a renunțat la excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 137,16 lei și timbru judiciar de 3 lei, în baza art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu exeprtiză tehnică auto, Raportul de expertiză întocmit de expert C. C. fiind depus la dosar (f. 41-49).
Analizând cauza civilă de față, instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 25.10.2010, numitul S. C., în timp ce conducea autoturismul marca Renault Megane cu număr de înmatriculare_ în județul G., dinspre localitatea Matca către localitatea Corod, a intrat cu pneul față dreapta într-o . gropi dezvoltate în drumul public, avariind autoturismul menționat (f. 6).
În baza Poliței de asigurare facultative . nr._ (f. 7), reclamanta, în calitate de asigurător, a achitat o despăgubire în cuantum de 1.577,12 lei (f. 8,9,25,26) reprezentând contravaloarea reparației autoturismului păgubit.
Reclamanta a invitat la conciliere pe pârâtul (f. 11), în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă.
În drept, potrivit art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în forma în vigoare la momentul achitării despăgubirii), în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogației personale, consacrat de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, din materialul probator existent la dosar, rezultă faptul că autoturismul marca Renault Megane cu număr de înmatriculare_, asigurat la societatea reclamantă, a suferit mai multe avarii.
Instanța apreciază că în speță sunt întrunite, în sarcina pârâtului, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru lucrul aflat în paza lui juridică, în sensul art. 1000 alin.1 C.civ. de la 1864 (act normativ incident în cauză, în vigoare la data producerii prejudiciului).
Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare al unui lucru o datorează terților.
Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități.
Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1000 alin.1 C.civ sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.
Revine, astfel, acestuia din urmă, sarcina de a proba existența unor cauze exoneratoare de răspundere și anume fapta victimei însăși, fapta unui terț pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existența unui caz de forță majoră.
În speță a fost dovedită „fapta lucrului”, respectiv acea acțiune a lucrului susceptibilă ca, prin dinamismul și energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speță de proprietarul autoturismului.
Esențial pentru angajarea acestei forme de răspundere este ca lucrul aflat în paza juridică să aibă o contribuție preponderentă la producerea pagubei.
În speță, groapa din carosabil răspunde acestor exigențe, având independența necesară declanșării unui prejudiciu cum este cel analizat în cauză.
În concret, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat existența gropilor din carosabil peste care a rulat autoturismul avariat.
Astfel, din declarația conducătorului auto (f. 6), coroborată cu planșele foto aflate la dosarul de daună ( f. 14) și cu Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert C. C. (f. 41-49), rezultă că avariile la autoturismul Renault Megane cu număr de înmatriculare_ puteau fi cauzate de gropile existente în carosabil pe tronsonul de drum indicat în dosarul de daună, respectiv în județul G., dinspre localitatea Matca către localitatea Corod.
Susținerea pârâtului C. Județului G. în sensul că incidentul nu este confirmat de niciu document emis de poliție nu poate fi reținută deoarece, potrivit art. 79 alin. 2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație, în urma căruia a rezultat numai avarierea propriului vehicul, nu sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul pentru întocmirea documentelor de constatare, dacă deține o asigurare facultativă de avarii auto.
Totodată pârâtul nu a făcut dovada că a semnalizat în mod corespunzător gropile din carosabil sau că o astfel de grapă a apărut în mod intempestiv și nu a putut în timp util să o semnalizeze sau să o repare.
Cu privire la legătura de cauzalitate între fapta ilicită a Consiliului Județului G. și prejudiciul creat, instanța reține că o astfel de legătură de cauzalitate există și se presupune, ca și prezumție relativă simplă. Cât timp există o groapă în calea de rulare nesemnalizată, drum pe care în mod obișnuit circulă autoturisme, este prezumat faptul că la un moment dat o persoană care conduce un autoturism va trece prin acea groapă și va suferi o pagubă. Natura pagubei în cauză, respectiv distrugerea jantei și a anvelopei dreapta față, confirmă și mai mult prezumția că una din cele patru roți ale autoturismului a intrat în groapă și a suferit avarii.
De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de sumele determinate de remedierea degradărilor suferite de autoturism, sume în cuantum de 1.577,12 lei, așa cum rezultă din devizul de reparații (f. 35-38). De altfel și prin concluziile Raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert C. C. s-a stabilit aceeași valoare de despăgubire ( f. 46).
Legătura de cauzalitate între avariile efectiv produse și rularea autoturismului peste groapa din carosabil este, de asemenea, demonstrată, astfel cum s-a reținut mai sus.
Calitatea pârâtului de paznic juridic al drumului public decurge din împrejurarea că administrarea străzii unde s-a produs evenimentul rutier se află în sarcina Consiliului Județului G., căruia îi revine obligația de a întreține drumul public într-o stare tehnică bună.
Calitatea de administrator al drumului public a Consiliului Județului G. rezultă din disp. art. 5 și art. 128 din OUG 195/2002 coroborate cu disp. art. 20 din Legea 215/2001 și cu disp. art. 22 și 40 din OG nr. 43/1997.
În consecință, operează prezumția de culpă a pârâtului, ca paznic juridic, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat și anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza sa, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terților.
Totodată, pârâtul nu a răsturnat această prezumție prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.
Pentru aceste considerente, instanța reține că răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat revine pârâtului, în calitate de paznic juridic al drumului public.
Conform art. 22 din Legea 136/1995, prin mecanismul subrogării personale, reclamanta preia din patrimoniul persoanei despăgubite acțiunea în contra celui răspunzător de producerea pagubei, putându-se regresa împotriva acesteia.
În virtutea acestui mecanism, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizației plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terțului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi așa cum ar fi făcut asiguratul însuși.
Ori, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat ( lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1088 C.civ.de la 1864, la nivelul dobânzii legale.
Acest drept este preluat și de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăși cadrul impus de art. 22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizației plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligații pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizației de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenței unei reparații integrale a prejudiciului bănesc.
Față de cele expuse mai sus, instanța urmează a acorda dobânda legală aferentă sumei de 1.577,12 lei de la data introducerii acțiunii, respectiv 04.05.2012 și până la data plății efective.
În baza art. 274 C.pr.civ.de la 1865, ca parte căzută în pretenții, va obliga pârâtul la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 940,16 lei reprezentând 137,16 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar și 800 lei onorariu expert.
Suma de 496 lei, cu titlu de onorariu avocat, nu poate fi acordată întrucât, din ordinul de plată depus la dosar (f. 54) a rezultat că acest onorariu a fost achitat pentru dosarul nr._ și nu pentru prezenta cauză.
În concluzie, pentru considerentele expuse, va admite cererea având ca obiect pretenții, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.577,12 lei reprezentând contravaloare daună, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii cererii, respectiv data de 04.05.2012 și până la data plății, va admite în parte cererea accesorie de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată și va obliga pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 940,16 lei cheltuieli de judecată reprezentând 137,16 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar și 800 lei onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. București cu sediul procesual ales în București, .. 1, ., biroul A3, sector 5 la Cabinet Individual de Avocat P. D., în contradictoriu cu pârâtul C. Județului G. cu sediul în G., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.577,12 lei reprezentând contravaloare daună, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data introducerii cererii, respectiv data de 04.05.2012 și până la data plății.
Admite în parte cererea accesorie de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 940,16 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.
Președinte Grefier
Red.E.P./ Dact.GO / 4 ex /06.11.2013
.>
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 3652/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
