Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 12012/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința din Camera de consiliu din 04.12.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pe rol soluționarea cererii de valoare redusă formulată de reclamanta . cu sediul în G., ., județul G. în contradictoriu cu pârâtul C. G. COOPERATIVA COLECTIVA cu sediul în G., ., județul G..
La apelul nominal a răspuns pentru pârâtă consilierul juridic, lipsă fiind reclamanta. A răspuns și martora C. M. legitimată cu CI . nr._, CNP –_..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a audiat martora prezentă, C. M., în conf. cu art. 323 c.pr.civ, încheindu-se proces verbal care s-a atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, să se constate că factura nu este opozabilă nefiind semnată și nu poate fi vorba de o acceptare expresă nefiind semnată factura. De asemenea, nu poate fi vorba nici de acceptare tacită nefiind proces verbal semnat de pârâtă. Arată că, în cazul primirii mărfii se mărea stocul de marfă și apăreau discrepanțe între stoc și contabilitate. Solicită a se constata că în magazin oricine primea marfa era obligat să semneze de primirea ei.
În completare, față de concluziile puse de societate pârâta prin reprezentant cu privire la neconcordanțele care ar fi apărut între stocul de marfă și evidențele contabile, martora arată, întrebată fiind, că s-ar fi evidențiat marfa în stoc dacă s-ar fi făcut un control încrucișat pe ultimii 5 ani.
Reprezentantul pârâtei arată există un extras de cont în care este menționată o singură factură și la magazin nu apare surplus de marfă . Precizează că, în februarie, au trimis o înștiințare reclamantei prin care au arătat că în contabilitatea pârâtei există o singură factură neachitată, pe care au achitat-o și factura din litigiu nu apare înregistrată.
Instanța în conf. cu art. 394 c.pr.civ. declară închise dezbaterile.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2013, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta C. G. COOPERATIVĂ COLECTIVĂ, a solicitat instanței ca, pe calea procedurii speciale a ”cererii cu valoare redusă”, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.478,06 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr._/22.12.2012 și penalități de întârziere în procent de 0,4% pe zi întârziere calculate de la data scadenței, 22.12.2012, până la achitare. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezenta acțiune.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între părți, s-au derulat relații comerciale, în baza cărora reclamanta a livrat mărfuri societății pârâte la punctul de lucru din . aceste servicii mai multe facturi, însă pârâta nu a achitat în totalitate contravaloarea acestora, deși avea această obligație, rămânând neachitată factura nr._/22.12.2012, în valoare de 1.478,06 lei.
A mai arătat reclamanta că a calculat penalități de întârziere în procent de 0,4%/zi întârziere, procentul fiind stipulat în cuprinsul facturii și totalizând suma de 1.052,37 lei pentru perioade 22.12.2012 – 18.06.2013.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 – 1032 C.proc.civ.
Reclamanta a menționat că nu dorește ca în cauză să aibă loc o dezbatere orală.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, factura fiscală nr._/22.12.2012, notificarea de plată și confirmarea de primire și adresa nr. 1338/18.02.2013 emisă de societatea pârâtă și calcul penalități și practică judiciară.
Pârâta C. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu recunoaște factura care face obiectul cauzei, aceasta nefiind însușită prin semnătură de reprezentantul punctului de lucru al societății și nefiind trecută în contabilitatea societății.
A precizat pârâta că a fost notificată de reclamantă pentru plata sumei de 4.850,83 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/24.11.2012 și nr._/22.12.2012 și a sumei de 654,86 lei, reprezentând penalități, ocazie cu care a transmis reclamantei un extras de cont prin care a dovedit că factura nr._ nu apare înregistrată în contabilitatea societății și a achitat suma de 3.372,75 lei care era înregistrată în contabilitate.
A mai arătat pârâta că, urmare a investigațiilor făcute la punctul de lucru din . că nici un angajat al societății nu a primit marfa care face obiectul acestei facturi și nu a semnat de primire, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii, factura din litigiu nefiind acceptată la plată nici expres nici tacit.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că este o practică a societății pârâte ca, la punctul de lucru din . se semneze pe factură de primire ci să se aplice doar ștampila societății, marfa fiind recepționată de gestionara C. M., care nu mai este salariata societății.
A anexat facturi fiscale în copie care poartă ștampila societății pârâte fără să fie semnate (f. 32-37) și, la solicitarea instanței, le-a depus și în original (f.45-52).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei, în baza art. 2 alin. 1² din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii și timbru judiciar de 3 lei, în baza art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (f. 16,22).
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorul C. M., declarația acestuia fiind atașată la dosar (f. 80,81).
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a furnizat pârâtei produse alimentare, pentru care a emis facturi fiscale (f. 32-37).Pârâta a achitat numai parțial contravaloarea acestor facturi, nerecunoscând la plată și neachitând factura nr._/22.12.2012 în valoare de 1.478,06 lei (f. 6), fapt pentru care reclamanta a formulat prezenta acțiune.
În drept, potrivit art. 1.270 alin. 1 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate iar, în baza art. 1.170 din același act normativ,părțile trebuie să acționeze cu bună - credință atât la încheierea contractului, cât și pe parcursul executării sale.
În cauză, părțile au încheiat un contract în formă simplificată, respectiv factura nr._/22.12.2012.
Nu pot fi reținute apărările pârâtei în conformitate cu care nu recunoaște această factură întrucât nu poartă semnătura reprezentantului societății și nu apare înregistrată în contabilitate întrucât, prin înscrisurile depuse la dosar (f. 32-38), s-a făcut dovada că, la punctul de lucru al societății pârâte din . ca pe facturile furnizorilor să fie aplicată numai ștampila societății pârâte, fără a fi semnată de primire.
Această situație de fapt a fost confirmată și de martorul audiat în cauză, care a declarat că, în perioada sărbătorilor, datorită aglomerației din magazin, se aplica pe factura furnizorilor numai ștampila, gestionarul neavând timp să semneze de primire, fiind singura persoană cu drept de semnătură de la acel punct de lucru (f. 80,81). Martorul, în calitate de fost gestionar al punctului de lucru al societății pârâte, a recunoscut că a primit marfa care a fost facturată prin înscrisul contestat în cauză.
Potrivit art. 1.488 C.civ., debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate.
Deci, în cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție iar, dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Potrivit art. 662 C.proc.civ., creanța este certă când existența ei este neîndoielnică, este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul conține elemente care permit stabilirea lui și este exigibilă atunci când obligația debitorului este ajunsă la scadență.
Instanța reține că, deși a beneficiat de marfa furnizată de reclamantă, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea facturii, înregistrând în prezent un sold de 1.478,06 lei (f. 12).
Factura emisă de reclamantă se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege, potrivit dispozițiilor art. 1.270 C.civ..
Pârâta nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație, astfel încât instanța apreciază că s-a făcut dovada, de către reclamantă, a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei, în cuantum total de 1.478,06 lei, reprezentând contravaloarea produselor achiziționate.
Existența acestei creanțe rezultă din factura emisă de către reclamantă. De asemenea, creanța este lichidă întrucât cuantumul acesteia este determinat în factură. Creanța este și exigibilă, întrucât pârâta avea obligația de a achita contravaloarea produselor pe care le-a achiziționat la data de 22.12.2012, termenul de plată fiind trecut pe factură.
În baza art. 1.535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cauză, părțile au stabilit daune moratorii în procent de 0,4%/zi întârziere, scadența fiind la data de 22.12.2012, dată trecută pe factură.
Întrucât pârâta nu a achitat la scadență suma datorată, reclamanta a calculat, potrivit prevederilor contractuale, penalități de întârziere în sumă de 1.052,37 lei pentru perioada 22.12.2012 – 18.06.2013.
Deci cererea reclamantei de obligare a pârâtei la contravaloarea facturii și a penalităților de întârziere până la achitare este fondată.
În concluzie, pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata sumei de 2.530,43 lei, reprezentând 1.478,06 lei contravaloarea factură nr._/22.12.2012 și 1.052,37 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada 22.12.2012 – 18.06.2013 și în continuare penalități în procent de 0,4% pe zi întârziere până la achitare.
În baza art. 1031 C.proc.civ., instanța va dispune obligarea pârâtei, ca parte căzută în pretenții, la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 153 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de 150 lei și timbru judiciar de 3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Se va Încu
Admite cererea formulată de reclamanta . cu sediul în G., ., în contradictoriu cu pârâta C. G. COOPERATIVĂ COLECTIVĂ cu sediul în G., ..
Obligă pârâta la plata sumei de 2.530,43 lei, reprezentând 1.478,06 lei contravaloarea factură nr._/22.12.2012 și 1.052,37 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada 22.12.2012 – 18.06.2013 și în continuare penalități în procent de 0,4% pe zi întârziere până la achitare.
Obligă pârâta la plata sumei de 153 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria G..
Cercetată în cameră de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2013.
Președinte Grefier
Red. E.P./04.12.2013/dact. GO/4 ex./13.12.2013
.>
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 04/2013.... | Atribuire beneficiu contract de închiriere Legea nr.114/1996.... → |
|---|
