Contestaţie la executare. Hotărâre din 19-09-2013, Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 6375/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637*
SECȚIE CIVILĂ
HOTARARE Nr. 8391/2013
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
P.: D. G. B.
Grefier: L.-R. F.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea cauzei civile privind pe contestator P. DE PE L. CURTEA DE APEL G. și pe intimat C. C., terț poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., intimat B. "B. C. ȘI S. D., având ca obiect „contestație la executare disjuns din dosar nr._ ”.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica de la data de 11.09.2013, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru data de 19.09.2013, cand a pronuntat urmatoarea hotarare:
INSTANȚA
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ contestatorul P. de pe lângă Curtea de Apel G. a formulat, în contradictoriu cu creditorul C. C., terțul poprit Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului G. și B. B. C. și S. D., contestație la executare, cerere de suspendare a popririi până la soluționarea contestației la executare, cerere de suspendare provizorie a executării prin poprire până la soluționarea cererii de suspendare.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că în materia executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii au fost prevăzute termene de eșalonare, conform OUG 71/2009 și Legea 230/2011.
A mai precizat contestatorul că în mod eronat a susținut creditorul că pentru anul 2012 nu i s-au achitat cele patru tranșe stabilite prin OUG 71/2009, în realitate plătindu-se suma de 8372 lei, iar potrivit art. 52 din Legea 5/2013, pentru anul 2013, procentul alocat de 10% a fost eșalonat în patru tranșe trimestriale egale.
În continuare, contestatorul a arătat că, în cauză creanța intimatului creditor nu este certă lichidă și exigibilă, fiind afectată de un termen suspensiv, stabilit pe cale legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399-403 C.p.c., OUG 71/2009, Legea 230/2011, Legea 293/2011, Legea 5/2013, art. 11,20,148 din Constituție.
Instanța a dispus disjungerea capătului de cererea privind contestația la executare și suspendarea executării silite și formarea unui nou dosar, având ca obiect contestație la executare, înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 10.04.2013 contestatorul a precizat cererea și a arătat că au calitate de intimați creditorul C. C., terțul poprit Administrația Finanțelor Publice G. și B. B. C. și S. D..
Intimații, legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Prin încheierea din data de 20.06.2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Administrația Finanțelor Publice G. și B. B. C. și S. D.
În temeiul art.167 C.p.c. instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri.
A fost atașat în copie dosarul de executare nr. 25/2013 al B. B. C. și S. D.. (filele 23-37)
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, cu referire la fondul cauzei instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civila nr. 263/07.04.2009 a Tribunalului V., a fost admisă acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimatul C. C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel G., P. de pe lângă Tribunalul V. și Ministerul Finanțelor fiind obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare cu începere de la 01.06.2004 până la data de 01.03.2009 drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004, actualizată cu indicele de inflație. (f. 53-55).
Prin sentința civilă nr. 361/2009 a Tribunalului V. s-a dispus completarea sentinței civile nr. 263/2009 a Tribunalului V. în sensul că pârâții au fost obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă. (f.57)
Prin sentința civila nr. 315/28.04.2009 a Tribunalului V., a fost admisă acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimatul C. C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel G., P. de pe lângă Tribunalul V. și Ministerul Finanțelor fiind obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de confidențialitate cu începere de la 29.11.2004 la zi. (f. 56,57).
Creditorul C. C. s-a adresat, la data de 18.01.2013, B. B. C. și S. D. solicitând punerea în executare a sentințelor civile nr. 263/2009, 361/2009 și 315/2009 ale Tribunalului V., în acest sens formându-se dosarul de executare nr. 25/2013.
Prin încheierea din data de 01.02.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr._, instanța a încuviințat executarea silită a debitorilor Ministerul Economiei și Finanțelor, P. de pe lângă Curtea de Apel G., P. de pe lângă Tribunalul V. pentru obligațiile ce decurg din titlurile executorii menționate.
Ca urmare, B. B. C. și S. D. a emis adresă de înființarea a popririi în vederea realizării creanței de_,80 lei reprezentând 10% din valoarea drepturilor salariale pentru anul 2013 și un rest de plată neachitat pentru anul 2012.(f.63)
Referitor la susținerile contestatoarei conform cărora executarea silită încalcă dispozițiile OUG 71/2009 actualizată, instanța reține următoarele.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, în forma în vigoare la data de 19.02.2013, data înființării popririi și singura la care instanța se poate raporta, „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) in anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
Totodată instanța reține că potrivit art. 52 alin. 1 din Legea 5/2013, în anul 2013, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, cu modificările ulterioare, precum și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale.
În mod evident, prevederile O.U.G. nr. 71/2009 și ale Legii 5/2013 sunt aplicabile raporturilor dintre contestatoarea și intimatul C. C.. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 18 iunie 2009 și este aplicabilă tuturor sumelor obținute pe cale de hotărâre judecătorească în sectorul bugetar.
Cu privire la O.U.G. nr. 71/2009, instanța reține ca atitudinea Guvernului României nu a fost de a refuza plata drepturilor salariale suplimentare recunoscute prin hotărâri judecătorești, ci de a eșalona plata acestora pentru a se evita dezechilibrele bugetare. Modalitățile de executare astfel reglementate au fost impuse de situația de excepție generată de proporția semnificativă a creanțelor acumulate pe această cale împotriva statului și de rațiunile de stabilitate economică a statului român in actualul context de acuta criza economică națională și internațională.
În acest context, instanța constată că limitarea exercițiului dreptului intimatului este una temporară, expres și concret legiferată, printr-o normă care se bucură de atributul predictibilității, care nu aduce atingere dreptului pe fond și care, în temeiul art. 44 din Constituție se bucură de toate garanțiile Statului.
În plus, instanța apreciază că este în speță vorba despre o măsură necesară față de situația economică dificilă a României, dar și proporțională. Instanța se referă la proporționalitate în sensul dezvoltat de jurisprudența CEDO, potrivit căreia măsura trebuie să asigure un just echilibru între interesul privat și cel public, al statului. Astfel, punând în balanță problemele economice ale Statului, care are ca obiectiv în această perioadă asigurarea fondurilor necesare plății salariilor bugetarilor, cu interesele acestor categorii de salariați bugetari care doresc plata unor sume suplimentare (datorate de Stat tot din vina acestuia, pentru neplata la timp), se constată că drepturile celor din urmă, printre care și intimata, nu sunt în mod nerezonabil înlăturate. De altfel, este vorba despre o eșalonare care face mai previzibilă în viitor executarea silită și care, în mod expres, este dublată de actualizarea fiecărei tranșe cu indicele de inflație, ceea ce acoperă, măcar în parte, inconvenientul suportat de salariați prin neplata imediată a drepturilor salariale câștigate.
Nu in ultimul rând instanța reține că, în cauza D. și alții contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că mecanismul de eșalonare stabilit de Guvern prin O.U.G. nr. 71/ 2009 poate fi considerat ca unul rezonabil.
Cu privire la această cauză pronunțată de CEDO, chiar în contradictoriu cu statul român, trebuie menționat faptul că drepturile patrimoniale invocate de către reclamanți priveau drepturi de natură salarială, iar Curtea a avut în vedere actele normative emise de Guvern, de eșalonare și suspendare a executărilor silite.
Astfel, instanța reține că aceste aspecte reținute de Curtea Europeană sunt aplicabile mutatis mutandis și în cauza de față, creditoarea intimată aflându-se într-o situație asemănătoare, iar în aceste condiții, în temeiul jurisprudenței recente a Curții Europene, se justifică și reorientarea practicii judiciare interne, în sensul reținerii aplicabilității dreptului intern, care nu apare ca fiind în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene.
Totodată, instanța reține că, în cauză, potrivit înscrisurilor depuse de către contestator la filele 5,78, acesta, în calitate de debitor a achitat intimatului drepturile salariale aferente anilor 2012, 2013 conform dispozițiilor OUG 71/2009 și Legii 5/2013.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanța constată că executarea silită prin poprirea înființată este nelegală, în condițiile în care, potrivit O.U.G. nr. 71/2009 s-au suspendat de drept toate executările pornite cu privire la drepturi salariale în sectorul bugetar.
În consecință, instanța va admite contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul C. C. și va anula actele de executare efectuate în dosarul nr. 25/2013 al B. B. C. și S. D..
Totodată, având în vedere că prin încheierea din data de 20.06.2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Administrația Finanțelor Publice G. și B. B. C. și S. D., instanța va respinge contestația formulată în contradictoriu cu acești intimați ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează a o respinge ca fiind rămasă fără obiect. În acest context, instanța reține că, potrivit art. 403 alin. 1 C.proc.civ., „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță”. D. fiind faptul că, la termenul de judecată din data de 11.09.2013, instanța a reținut contestația la executare spre soluționare, apreciază că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
Instanța observă că în prezenta cauză, contestatoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată în condițiile art. 274 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestator P. DE PE L. CURTEA DE APEL G. în contradictoriu cu intimații B. B. C. și S. D., precum și Administrația Finanțelor Publice G. având ca obiect „contestație la executare disjuns din dosar nr._ ”, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate
procesuală.
Admite contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul C. C..
Anulează actele de executare efectuate în dosarul nr. 25/2013 al B. B. C. și S. D..
Respinge ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
P., Grefier,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1897/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 8830/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
