Contestaţie la executare. Încheierea nr. 10/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 6201/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
INCHEIERE
Ședința publică din data de 10.07.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile ce are ca obiect „contestație la executare” formulata de contestatoarea DIRECTIA R. PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE GALATI, cu sediul in G., .,jud. G., în contradictoriu cu intimata G. I., cu domiciliul in B., Calea Călărașilor nr.315, ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit părțile.
Instanța având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin 13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este completă.
De pe actele dosarului s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința privind stadiul in care se afla judecata, si care învederează instanței că B. C. I. Romarciuc a depus dosarul de executare silită nr. 203/2010, în copie certificată, după care;
Instant dispune rectificarea încheierii de ședința de la termenul anterior, în sensul că nu s-a formulat întâmpinare de către pârâta, iar excepția autorității de lucru judecat a fost invocată de instanța din oficiu.
Instanța constată că prezenta cauză se judecă pe dispozițiile Vechiului Cod de procedură civilă.
Instanța, in baza disp. art. 1591 alin. 4 C.pr. civ., verificându-si competenta se constată competentă material, teritorial si general să soluționeze prezenta cauză.
Instant - având in vedere ca procedura de citare este legal îndeplinita,conform dispozițiilor art.134 C.pr.civ.,constata ca este prima zi de înfățișare si, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegării pricinii.
Constatând ca nu mai sunt cereri de formulat si probe de administrat, instanța constata cauza in stare de judecata si rămâne in pronunțare pe excepția tardivității, excepția autorității de lucru judecat, cererea de suspendare executare silită si contestația la executare.
I N S T A N T A
Având nevoie de timp pentru deliberare;
DISPUNE
Amâna pronunțarea cauzei la data de 12.07.2013.
Pronunțata in ședința publica, azi 10.07.2013.
Președinte, Grefier,
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINTA CIVILĂ NR. 7154
Ședința publică din data de 12.07.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile ce are ca obiect „contestație la executare” formulata de contestatoarea DIRECTIA R. PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE GALATI, cu sediul in G., .,jud. G., în contradictoriu cu intimata G. I., cu domiciliul in B., Calea Călărașilor nr.315, ., jud. B..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 10.07.2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 12.07.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cererii, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 14.03.2013, sub dosar nr._, contestatoarea Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G.,în nume propriu, precum și pentru contestatoarea A. Națională a Vămilor, în contradictoriu cu intimata G. I., a formulat contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite dispuse de către B.E.J. ROMARCIUC C. I., prin emiterea adresei de înființare a popririi în dosarul de executare cu nr. 203/2010 la solicitarea creditoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, solicitând anularea executării silite.
În motivarea cererii sale contestatoarea a arătat că la data de 25.02.2013 a fost înregistrată la Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G. sub nr. 5948/01.03.2013, adresa de înștiințare a înființării popririi emisă în dosarul de executare nr. 203/2010 la solicitarea creditoarei G. I., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 402/FCA/10.12.2008. Prin aceasta i s-a adus la cunoștință faptul că s-a procedat la înființarea popririi asupra conturilor bancare ale contestatoarei până la încasarea sumei de 1.735,09 lei, din care 1.360 lei – 34% reprezentând drepturi salariale conform O.U.G. 71/2009 – înscrise în titlu executoriu, actualizate în raport cu indicele de inflație și a sumei de 375,09 lei reprezentând cheltuieli de executare conform procesului - verbal din 01.03.2013.
A arătat contestatoarea că executarea silită a fost inițiată în dosarul de executare menționat prin somația de plată înregistrată sub nr._/15.09.2010.
Contestatoarea a învederat, în esență, că executarea silita pornita în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 a Tribunalului B. este nelegală, raportat la împrejurarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 379 C.pr.civ. pentru executarea creanței, câtimea acesteia nefiind determinată prin însuși actul de creanță sau determinabilă cu ajutorul acestuia sau al altor acte. S-a susținut că, în absența criteriilor legale de cuantificare a celor două sporuri, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de executare. A mai arătat contestatoarea că a formulat o altă contestație la executare și prin sentința nr. 7723/2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria G. a admis contestația la executare și a dispus anularea actelor de executare emise de B. Romarciuc C. I.. Prin hotărârea pronunțată instanța a stabilit că hotărârea pusă în executare nu constituie titlu susceptibil de executare, întrucât în lipsa unor prevederi legale care să reglementeze cuantumul drepturilor bănești, instanța nu poate stabili în mod arbitrar modalitatea de calcul a acestora.
Contestatoarea a învederat că, și în ipoteza în care sentința nr. 402/FCA/2008 pronunțată de Tribunalul B. ar reprezenta titlu executoriu, executarea silită inițiată de B. Romarciuc C. I. încalcă prevederile art. 387 al. 1 C.pr.civ., care prevăd că executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație. Or, întrucât în prima contestație la executare s-a dispus anularea actelor de executare, noua executare trebuia să înceapă cu o nouă somație, nu cu adresa de înființare a popririi.
În continuare, contestatoarea a precizat și că executarea silită încalcă dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, prin care s-a stabilit că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009, se va realiza după o procedură de executare care începe în anul 2012 și se finalizează în cursul anului 2014. În cursul acestor termene, executarea silită se suspendă de drept. Totodată, a invocat și dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora, pentru executarea creanței stabilite prin titluri executorii, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen ce curge de la data la care debitorul a primit somația de plată.
A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317, art. 387, art. 399 și următ. C.pr.civ., O.U.G. nr. 71/2009, O.G. nr. 22/2002.
În probațiunea, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte mijloace de probă care se vor dovedi utile și pertinente în cauză.
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La cerere, au fost anexate în copie, înscrisuri: adresa de înființare a popririi și dovada comunicării acesteia, procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat în data de 22.02.2013, sentința nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, somația din data de 14.09.2010 emisă de B. Romarciuc C. I. în dosarul de executare nr. 203/2010, procese-verbale de stabilire cheltuieli de executare din data de 14.09.2010, sentința civilă nr. 7723/20.07.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, încheierea din 28.05.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, adresa nr._/20.09.2012 emisă de A. Națională a Vămilor, adresa nr._/16.03.2010 emisă de A. Națională a Vămilor, (f. 7-23).
La data de 12.04.2013, contestatoarea a depus la dosar cerere de completare a contestației la executare formulate, arătând că solicită și anularea încheierii din 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul cu nr._, precum și anularea încheierii nr. 2558/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2010 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (f. 32-33).
În motivarea cererii completatoare, contestatoarea a invocat prevederile art. 399 al. 21 C.pr.civ., arătând că hotărârea pusă în executare nu stabilește o creanță certă, lichidă și exigibilă, suma pusă în executare fiind stabilită arbitrar de executor și creditor. Totodată, a invocat decizia nr. 20/21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În drept, cererea completatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 132 al. 1, art. 134, art. 399 al.21 C.pr.civ.
Au fost anexate, în copie, înscrisuri: decizia nr. 20/21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea nr. 2558/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2010 (f. 34-36).
Legal citată, intimata G. I. nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost prezenta în fața instanței, pentru a-și exprima un punct de vedere în legătura cu acțiunea contestatoarei.
La solicitarea instanței, B.E.J. C. I. Romarciuc a depus copia certificată a dosarului de executare nr. 207/2010 (f. 41-48; 58-72).
În ședința publică din data de 12.06.2013, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii completatoare și excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește contestația la titlu, pe care le-a pus în discuție la termenul de judecată din data de 10.07.2013.
În aceeași ședință, instanța, în temeiul art. 167 C.pr.civ., a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, pe care a și administrat-o, rămânând în pronunțare atât asupra excepțiilor, cât și asupra fondului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 400 rap. la art.373 alin. 2 și art. 399 C.pr.civ.
În fapt, prin sentința civila nr. 402/10.12.2008 a Tribunalului B., a fost admisă acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimata Ț. C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția R. Pentru Accize și Operațiuni Vamale și A. Națională a Vămilor, fiind obligate pârâtele la plata către reclamanți, a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004 și până la data plății efective, actualizată cu indicele de inflație. Hotărârea a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului (f. 70-72).
Creditoarea G. I. s-a adresat, la data de 04.08.2010, către B.E.J. C. I. Romarciuc solicitând punerea în executare a sentinței nr. 402/10.12.2008 a Tribunalului B., în acest sens formându-se dosarul de executare nr. 203/ES/ 2010 (f. 69).
Prin încheierea nr. 2558/09.08.2010, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/196/2010, instanța a încuviințat executarea silită a debitoarelor Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale și A. Națională a Vămilor pentru obligațiile ce decurg din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 402/Fca/2008 a Tribunalului Brăilei, la cererea creditoarei G. I. (f. 68).
Ca urmare, B.E.J. C. I. Romarciuc a emis la dta de 14.09.2010 somația nr. 203/2010 (f. 65), precum și procesul – verbal de constatare creanță (f. 67) și procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 66), somând contestatoarea, ca în termen de 24 ore de la primirea acesteia, să achite intimatei suma de 5.762,77 lei, din care suma de 4.836,54 lei reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 și până la data efectivă, iar suma de 926,23 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Împotriva acestor acte de executare silită, contestatoarea - debitoare Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale a formulat contestație la executare ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei G.. Prin sentința nr. 7723/20.07.2011 (f. 17-18) a fost admisă contestația la executare, dispunându-se anularea formelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc Romarciuc C. I. în dosarul de executare nr. 203/2010.
La data de 22.02.2013, B.E.J. C. I. Romarciuc a emis un nou proces – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, prin care a individualizat obligația prevăzută în titlul executoriu – sentința nr. 402/Fca/10.12.2008 a Tribunalului B., la plata către creditoarea G. I., a sumei de 1.360 lei – reprezentând 34% din drepturile salariale, conform O.U.G. nr. 71/17.06.2009, actualizate cu indicele de inflație, precum și suma de 375,09 lei, reprezentând cheltuieli de executare (f. 61). În aceeași zi, a dispus executarea silită prin înființarea popririi asupra tuturor conturilor și subconturilor pe care debitoarea la are deschise, până la încasarea sumei totale de 1.735,09 lei. Despre înființarea popririi, a fost încunoștințată și debitoarea, care a înregistrat adresa primită sub nr. 5948/01.03.2013 (f. 7).
La data de 14.03.2013, contestatoarea Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale a formulat contestația la executare ce formează obiectul cauzei de față.
- Cu privire la excepția tardivității formulării completării la acțiune, instanța reține următoarele:
În fapt, prin completarea la cererea introductivă, depusă la dosarul cauzei la data de 12.04.2013, contestatoarea a solicitat instanței anularea încheierii din 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul cu nr._, precum și anularea încheierii nr. 2558/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2010 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
În drept, potrivit art. 401 alin. 1 C.pr.civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Analizând actele de la dosarul cauzei, instanța reține că contestatoarea a avut cunoștință despre începerea urmăririi silite împotriva sa, la cererea creditoarei G. I., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, încă din anul 2010, odată cu primirea somației emisă de B.E.J. C. I. Romarciuc, care a fost comunicată creditoarei la data de 15.09.2010, conform dovezii de la fila 63.
Prin sentința civilă nr. 7723/20.07.2011 (f. 17-18) pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, prin care a fost admisă contestația la executare formulată de creditoare, s-a dispus anularea formelor de executare emise de B.E.J. Romarciuc C. I. în dosarul de executare nr. 203/2010, însă nu și anularea încheierii de investire cu formulă executorie sau a încheierii de încuviințare a executării silite.
În atare situație, instanța apreciază că anularea acestora putea fi solicită de către contestatoare cu ocazia formulării primei contestații, respectiv în termen de 15 zile de la primirea somației, fiind în situația în care se contestă întreaga executare silită.
În consecință, instanța va admite excepția tardivității formulării completării de acțiune (cu referire la anularea încheierilor din 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și nr. 2558/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2010), invocată din oficiu, și va respinge completarea la acțiune, ca tardiv formulată.
- Cu referire la excepția autorității de lucru judecat, instanța reține următoarele:
În fapt, analizând contestația formulată, instanța reține că aceasta cuprinde, pe lângă anularea actelor de executare emisă de B.E.J. Romarciuc C. I., respectiv adresa de înființare a popririi din data de 22.02.2013, și un capăt de cerere privind contestația la titlul executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 7723/20.07.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța a soluționat contestația formulată de contestatoarea Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale, în contradictoriu cu intimata G. I., pronunțându-se și asupra valabilității titlului executoriu, în ceea ce privește posibilitatea ca executorul judecătoresc să efectueze calculul debitului datorat (f. 17-18).
În drept, potrivit art. 1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută între ele și în contra lor în aceeași calitate.
Rezultă că, puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală, prin art. 1200 pct. 4 C.civ. vechi și ca o excepție procesuală - prin art. 166 C.pr.civ.
A. de lucru judecat este așadar un mijloc de apărare pe care partea care a obținut câștig de cauză într-un prim proces, îl poate opune celeilalte părți și succesorilor ei în drepturi, în cazul în care s-ar porni un al doilea proces împotriva sa, având același obiect și aceeași cauză.
Excepția autorității de lucru judecat privește dreptul la acțiune, fiind o excepție absolută (care se bazează pe caracterul imperativ al normei din art. 1201 Cod civil), de fond, întrucât privește lipsiri legate de exercitarea dreptului la acțiune, și dirimantă (peremptorie), tinzând la respingerea acțiunii.
Efectele puterii de lucru judecat prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, în sensul ca nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, acționând ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul - "res judicata pro veritate habetur".
Acest principiu are la baza regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singura dată, și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniforma a justiției.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Prin urmare, dacă se dovedește existența triplei identități - de părți, obiect și cauză - impusă de prevederile art.1201 Cod civil, dreptul la acțiune este considerat a fi definitiv stins, și judecata celei din urmă acțiuni exercitate nu mai poate fi continuata, întrucât se instituie o prezumție de adevăr cu privire la situația de drept reținută.
Față de aceste elemente, instanța reține că pentru a se constata existența în cauză a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 7723 din data de 20.07.2011 pronunțată de Judecătoriei G. este necesară verificarea, pe lângă condiția rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii (aspect îndeplinit în speță, potrivit mențiunile făcute pe aceasta), și a îndeplinirii cerințelor rezultate din interpretarea art. 1201 Cod Civil, respectiv ca noua pricină să se poarte între aceleași părți, să aibă același obiect și aceeași cauză.
Analizând considerentele sentinței civile nr. 7723/20.07.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța reține că prin contestația la executare care a format obiectul respectivului dosar, contestatoarea – debitoare Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G., a invocat nevalabilitatea titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, acest capăt de cerere constituind o adevărată ”contestație la titlu”.
Prin prezenta contestație, contestatoarea a reiterat nevalabilitatea titlului executoriu, prezentând aceleași apărări, respectiv că acesta nu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât executorul judecătoresc nu avea posibilitatea efectuări calculului sumelor datorate creditoarei – intimate.
Instanța reține că prin sentința civilă nr. 7723/20.07.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța s-a pronunțat asupra valabilității titlului executoriu, acest aspect nemai putând fi pus în discuție, sens în care va admite excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește capătul de cerere privind lămurirea titlului, invocată de intimată, prin întâmpinare.
- Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul contestației la executare, instanța reține următoarele:
Titlul executoriu este reprezentat în prezenta cauză de sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, care cuprinde a creanța certă, lichidă și exigibilă a intimatei – creditoare G. I., împotriva debitoarei – contestatoare Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G..
În drept, conform art. 399 alin. 2 C.pr.civ. nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de anulare a adresei de înființare a popririi emisă de B.E.J. Romarciuc C. I., la data de 22.02.2013, întrucât anterior trebuia emisă o nouă somație, întrucât somația din data de 14.09.2010 a fost anulată prin sentința civilă nr. 7723/20.07.2011 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța urmează a o respinge, întrucât potrivit art. 454 C.pr.civ., poprirea se înființează fără somație.
Acest act de executare urmează a fi anulat de instanță, având în vedere însă dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, așa cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 230/2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, în forma în vigoare la data de 19.02.2013, data înființării popririi și singura la care instanța se poate raporta, „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) in anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
În mod evident, prevederile O.U.G. nr. 71/2009 sunt aplicabile raporturilor dintre contestatoarea Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G. și intimata G. I.. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 18 iunie 2009 și este aplicabilă tuturor sumelor obținute pe cale de hotărâre judecătorească în sectorul bugetar.
Prin urmare, poprirea înființată la data de 22.02.2013 (f. 60) în dosar execuțional nr. 203/2010 al B.E.J. Romarciuc C. I. este lovită de nulitate absolută, executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, fiind suspendată de drept până la 31.12.2016.
Cu privire la O.U.G. nr. 71/2009, instanța constată că, la prima vedere, ar putea fi criticată pentru caracterul său contrar Constituției și Convenției Europene a Drepturilor Omului. Însă, potrivit art. 53 din legea fundamentală, exercițiul unor drepturi poate fi îngrădit de Stat, pentru motive întemeiate, fără discriminare și fără a atinge substanța dreptului.
Analizând preambulul O.U.G. nr. 71/2009, instanța reține ca atitudinea Guvernului României nu a fost de a refuza plata drepturilor salariale suplimentare recunoscute prin hotărâri judecătorești, ci de a eșalona plata acestora pentru a se evita dezechilibrele bugetare. Modalitățile de executare astfel reglementate au fost impuse de situația de excepție generată de proporția semnificativă a creanțelor acumulate pe această cale împotriva statului și de rațiunile de stabilitate economică a statului român in actualul context de acuta criza economică națională și internațională.
În acest context, instanța constată că limitarea exercițiului dreptului intimatului este una temporară, expres și concret legiferată, printr-o normă care se bucură de atributul predictibilității, care nu aduce atingere dreptului pe fond și care, în temeiul art. 44 din Constituție se bucură de toate garanțiile Statului.
În plus, instanța apreciază că este în speță vorba despre o măsură necesară față de situația economică dificilă a României, dar și proporțională. Instanța se referă la proporționalitate în sensul dezvoltat de jurisprudența CEDO, potrivit căreia măsura trebuie să asigure un just echilibru între interesul privat și cel public, al statului. Astfel, punând în balanță problemele economice ale Statului, care are ca obiectiv în această perioadă asigurarea fondurilor necesare plății salariilor bugetarilor, cu interesele acestor categorii de salariați bugetari care doresc plata unor sume suplimentare (datorate de Stat tot din vina acestuia, pentru neplata la timp), se constată că drepturile celor din urmă, printre care și intimata, nu sunt în mod nerezonabil înlăturate. De altfel, este vorba despre o eșalonare care face mai previzibilă în viitor executarea silită și care, în mod expres, este dublată de actualizarea fiecărei tranșe cu indicele de inflație, ceea ce acoperă, măcar în parte, inconvenientul suportat de salariați prin neplata imediată a drepturilor salariale câștigate.
Nu in ultimul rând instanța reține că, în cauza D. și alții contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că mecanismul de eșalonare stabilit de Guvern prin O.U.G. nr. 71/ 2009 poate fi considerat ca unul rezonabil.
Prin această decizie pronunțată la data de 4 septembrie 2012, Curtea a respins ca vădit nefondată cererea reclamanților prin care aceștia invocau încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul numărul 1 adițional la Convenție, față de faptul că autoritățile interne (Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice) au refuzat să pună, de îndată, în executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce le recunoșteau drepturi salariale restante (...).
Cu privire la această cauză pronunțată de CEDO, chiar în contradictoriu cu statul român, trebuie menționat faptul că drepturile patrimoniale invocate de către reclamanți priveau drepturi de natură salarială, iar Curtea a avut în vedere actele normative emise de Guvern, de eșalonare și suspendare a executărilor silite.
Astfel, instanța reține că aceste aspecte reținute de Curtea Europeană sunt aplicabile mutatis mutandis și în cauza de față, creditoarea intimată aflându-se într-o situație asemănătoare, iar în aceste condiții, în temeiul jurisprudenței recente a Curții Europene, se justifică și reorientarea practicii judiciare interne, în sensul reținerii aplicabilității dreptului intern, care nu apare ca fiind în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene.
Intimata a invocat faptul că în speță este aplicabilă O.U.G. nr. 71/2009 doar în forma inițială, nu cea în forma modificată, invocând în acest sens principiul constituțional potrivit căruia legea română civilă nu retroactivează.
Instanța observă că O.U.G. nr. 71/2009 a fost modificată prin stabilirea unei noi eșalonări la 01.06.2010, că acest text este de imediată aplicare și că se aplică tuturor hotărârilor devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, or sentința nr. 402/FCA a fost pronunțată de Tribunalul B. la data de 10.12.2008, așadar până la 31.12.2011.
Ca atare, instanța nu poate reține susținerea intimatei în sensul că întrucât sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008, a devenit executorie până la data de 31.12.2009, urmează să-i fie aplicate prevederile O.U.G. nr. 71/2009, în forma modificată până în anul 2010, prin care ar urma să beneficieze de plata drepturilor salariale în cuantum de 34% în cursul anului 2012.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanța constată că, potrivit art. 1 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 71/2009, doar 5% din valoarea titlului executoriu devine scadent în anul 2012, inclusiv din suma obținută de intimată, astfel încât executarea silită prin poprirea înființată, în baza titlului executoriu arătat, pentru 34% din suma datorată de contestatoare este nelegală, cu atât mai mult cu cât, potrivit O.U.G. nr. 71/2009 s-au suspendat de drept toate executările pornite cu privire la drepturi salariale în sectorul bugetar.
Prin urmare, actele de executare silită îndeplinite în cauză, respectiv poprirea emisă la data de 22.02.2013 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiat la aceeași dată, în dosarul de executare nr. 203/2010 al B.E.J. Romarciuc C. I. sunt lovite de nulitate absolută, motiv pentru care va admite, în parte, contestația la executare și va anula adresa de înființare a popririi din data de 22.02.2013 și actele de executare subsecvente acesteia, emise în dosarul de executare nr. 203/2010 al B.E.J. Romarciuc C..
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 403 alin.1 C.pr.civ., se poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare, or în situația în care prin prezenta hotărâre instanța a soluționat contestația la executare, cererea de suspendare a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință.
Instanța constată că în prezenta cauză, contestatoarea nu a formulat cerere de obligare a intimatei la plata de cheltuieli de judecată, în condițiile art. 274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția tardivității formulării completării de acțiune (referitoare la anularea încheierii din 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și a încheierii nr. 2558/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2010), invocată din oficiu.
Respinge completarea la acțiune, ca tardiv formulată.
Admite excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește capătul de cerere privind lămurirea titlului, invocată din oficiu.
Respinge capătul de cerere privind lămurirea titlului executoriu, sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B., pentru autoritate de lucru judecat.
Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., cu sediul in G., .,jud. G., în contradictoriu cu intimata G. I., cu domiciliul in B., Calea Călărașilor nr.315, ., jud. B..
Anulează adresa de înființare a popririi din data de 22.02.2013 și actele de executare subsecvente acesteia, emise în dosarul de executare nr. 203/2010 al B.E.J. Romarciuc C..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dact. GNC /Dact.ACN
4 ex./20.08.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9359/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 7880/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
