Plângere contravenţională. Încheierea nr. 06/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 20226/233/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 06.09. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul H. F. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru petent avocatul acestuia M. Ș. cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. 10 din Regulamentul de ordine interioară, care a învederat instanței faptul că la data de 27.05.2013, intimata a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 782.533/09.10.2012, după care.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, apărătorul petentului arată că nu dorește să le studieze, întrucât a luat cunoștință de conținutul acestora și nu mai are alte cereri și probe de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 11.09.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.09.2013.
Președinte, Grefier,
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.09.2013
PREȘEDINTE: A. B.
GREFIER: M. E.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 16.09.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2013.
Președinte, Grefier,
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.09.2013
PREȘEDINTE: A. B.
GREFIER: M. E.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 23.09.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2013.
Președinte, Grefier,
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înreg. nr.8637
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8442
Ședința publică de la 23.09. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul H. F. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.09.2013, apoi la data de 16.09.2013 și apoi la data de 23.09.2013 dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.10.2012 sub dosar nr._, petentul H. F. D. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 08.10.2012 de un agent constatator din cadrul intimatei INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. solicitând anularea acestuia
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat, în esență, că sancțiunea amenzii în cuantum de 5.000 lei reținută în sarcina sa este prea mare raportat la împrejurările săvârșirii faptei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare și ale Legii nr. 295/2004 republicată.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze prezenta plângere contravențională potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G., iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Procesul verbal a fost comunicat petentului la data de încheierii acestuia, prin înmânarea unui exemplar, iar petentul a formulat și depus plângerea contravențională la data de 17.10.2012.
În cauză, la termenul din data de 27.05.2012 a fost încuviințată și administrată pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 08.10.2012 petentul H. F. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5.001 lei și cu măsura complementară a anulării dreptului de port și folosire a armelor pentru încălcarea prevederilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 295/2004 republicată.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal contestat, la data de 15.09.2012, ora 7.00, s-a constatat că petentul nu a luat măsuri de păstrare în siguranță a pistolului de autoapărare marca Walther calibru 10X22T ._ și a muniției, respectiv nu avea seiful prins în perete sau în pardoseală.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Cât privește controlul de legalitate, instanța constata ca procesul-verbal . nr._ respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, precum și semnătura contravenientului.
Conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 295/2004, persoanele fizice și juridice care au dreptul să dețină, să poarte, să folosească sau, după caz, să desfășoare operațiuni cu arme din categoriile B, C și D din anexă, piese și muniții corespunzătoare sunt obligate să permită controlul armelor, pieselor și munițiilor deținute, la solicitarea organelor de poliție și să asigure securitatea acestora. Condițiile de asigurare a securității acestor arme se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. De asemenea, conform art. 129 pct. 1 din același act normativ, este considerată contravenție nerespectarea obligației prevăzute la art. 6 alin. (2) de a prezenta pentru control armele, piesele și munițiile deținute, la solicitarea organelor de poliție.
Conform art. 14 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004, titularul dreptului de deținere sau, după caz, de port și folosire, este obligat să păstreze armele și munițiile letale la domiciliul sau la reședința menționată în permisul de armă, în dulapuri sau casete metalice special amenajate, fixate în perete sau în podea, încuiate și asigurate, astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate, iar potrivit alin. 2, dulapurile sau, după caz, casetele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate fiecare cu câte un sistem de închidere, pentru păstrarea muniției separat de arme.
În ceea ce privește controlul de temeinicie a procesului verbal contestat, instanța reține că din probele administrate nu se probează existența unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că fapta pentru care H. F. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5.001 lei și anularea dreptului de port și folosire a armelor a fost constatată în mod direct de către agentul constatator iar din probele administrate nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Instanța are în vedere împrejurarea că petentul a semnat procesul verbal, iar în cadrul acestuia există mențiunea recunoașterii de către petent a faptelor reținute în sarcina sa. Mai mult, petentul recunoaște chiar prin plângere săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat contravențional. În aceste condiții, instanța apreciază că prezumția de temeinicie a actului sancționator sub aspectul faptei nu a fost răsturnată, iar cele menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității.
Cu toate acestea, relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține că art. 5, alin. (5) al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Totodată, potrivit art. 21, alin. (3) din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în cauza de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Astfel, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimată, amendă în cuantum de 5.001 lei, deși reprezintă minimul prevăzut de lege în cazul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 6 alin. 2 din Legea nr. 295/2004 republicată, este disproporționată în raport cu modalitatea efectivă de comitere a faptei precum și cu gradul de pericol social pe care aceasta îl prezintă. Astfel, într-adevăr, la momentul efectuării controlului la domiciliul petentului, arma neletală marca Walther calibru 10X22T ._ se afla într-o ladă metalică tip seif, care nu era prins în perete sau pardoseală. De asemenea, s-a constatat cu ocazia controlului că lada în care se afla arma nu era prevăzută cu compartiment separat pentru muniția aferentă acesteia. Cu toate acestea, instanța reține, în favoarea petentului, împrejurarea că lada tip seif în care se afla arma neletală a fost găsită în poziție închisă și asigurată, după cum rezultă din procesele verbale de la filele 16-18, aspecte de natură să imprime faptei contravenționale un nivel de pericol social mai redus. Astfel, instanța apreciază că, deși petentul nu a respectat întocmai prevederile legale referitoare la condițiile de păstrare a armei și muniției, acesta a luat minimul necesar de măsuri apte să asigure finalitatea acestor dispoziții, respectiv aceea ca nicio persoană sa nu fie pusă în pericol prin accesul liber la armă și muniție.
Conform art. 7 alin. 2 și alin. 3 din OG nr. 2/2001 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” și „se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Instanța apreciază că, în condițiile concrete în care s-a săvârșit contravenția, sancționarea petentului doar cu măsura avertismentului este suficientă pentru a-i atrage acestuia atenția asupra caracterului contravențional al faptei sale.
În ceea ce privește anularea dreptului de port și folosire a armelor, instanța reține că sancțiunea este obligatoriu a fi aplicată de agentul constatator, fiind prevăzută de textul normativ incident în speță, respectiv art. 130 pct. 2 lit. b din Legea nr. 295/2004, raportat la art. 129 pct. 1 din același act normativ.
Pentru argumentele de mai sus, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru sancționarea faptei, așa cum a fost circumscrisă mai sus și pentru ca petentul să își revizuiască atitudinea și este proporțională cu gradul de pericol social concret.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va modifica în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 08.10.2012 în sensul că va înlocui amenda aplicată cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, instanța va atenționa petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandându-i ca pe viitor să respecte dispozițiile legale și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul H. F. D. G., ., ., Cod postal_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. G., ., Cod postal 800520împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 08.10.2012.
Modifică în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 08.10.2012, în sensul că înlocuiește sancțiunea cu amenda contravențională în cuantum de 5001 lei cu sancțiunea avertismentului.
Atenționează petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică, azi, 23.09.2013.
Președinte, Grefier,
Judecător A. B. M. E.
RED. A.Z.
Dact.M.E./10.11.2013/5 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9359/2013.... → |
|---|
