Contestaţie la executare. Sentința nr. 7126/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7126/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 22160/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7126
Ședința publică din data de 11.07.2013
Președinte – A. G.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „contestație la executare”, formulată de contestatorii B. T. și B. M. în contradictoriu cu intimații . IFN SA și . IFN SA.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 04.07.2013 care face parte integrantă din prezenta, Instanța in urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., contestatorii B. M. și B. T., au chemat în judecată pe intimații . IFN SA și . IFN SA solicitând ca în temeiul hotărârii ce o va pronunța să se dispună anularea actelor de executare silită emise în dosarul de executare 882/2012.
În motivarea contestației s-a arătat că, solicitarea executării silite a venit din partea . IFN SA, însă contestatorii spun că ei nu au avut nicio relație comercială cu această societate, trebuind să facă dovada că este titularul dreptului de creanță. Mai arată că nu s-au respectat prevederile art.7201 C.proc.civ. Cu privire la calitatea contestatorului B. T. de fidejusor, acesta înțelege să invoce beneficiul de discuție așa cum este acesta reglementat de dispozițiile legale.
Tot cu privire la executarea silită pornită împotriva lor, contestatorii invocă prescripția dreptului de a cere executarea silită deoarece dreptul intimaților de a cere executarea silită s-a născut la data de 15.09.2009 data rezilierii contractului de leasing financiar iar somația de executare au primit-o prin poștă abia în data de 30.10.2012, fiind depăși termenul de 3 ani privind prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În continuare se mai arată că, lipsește învestirea cu formulă executorie conform art.374 alin.1 C.p.c. întrucât potrivit art.269 alin.1 C.proc.civ orice titlu se execută numai dacă este învestit cu formulă executorie potrivit art.269 alin.1 C.proc.civ. astfel că, executarea silită a contractului este începută prematur.
De asemenea, se mai arată în contestația formulată că, creanța solicitată a fi recuperată pe calea executării silite nu este certă, deoarece la data predării autoturismului, 19.11.2010 s-a reținut în procesul verbal de predare primire că, utilizatorul nu are nici un fel de datorie față de firma de leasing sau față de vreo altă firmă și astfel nu se explică proveniența facturilor neachitate și perioada la care se referă acestea. În continuare cu privire la daunele interese prev. de art.39 din contract, acestea se referă la situația în care bunul nu se predă la data stabilită în contract astfel că, finanțatorul este în drept să solicite o sumă rămasă de achitat din contractul de leasing, însă în cauza de față ultima prestație este de fapt o plată nedatorată deoarece articolul arătat anterior se aplică dacă societatea de leasing are pierderi.
Însă în cauza de față societatea care a solicitat executarea silită nu a înregistrat nici un fel de pierderi deoarece i s-a predat bunul în perfectă stare apoi ulterior la și vândut. În continuare se menționează conținutul art.379 alin.1 C.p.c. și raportat la acesta nici din contractul de neovație și nici din contractul de leasing nu rezultă certitudinea creanței solicitate.
De asemenea, se mai solicită pe aceiași cale și constatarea interpretării abuzive a clauzei de la art.39 din contract, aceasta deoarece prin contractul de novație s-a preluat doar obligațiile legate de autoturism nu și alte obligații, apoi daunele interese de la art.39 din anexa contractului se referă doar la acele situații în care utilizatorul nu restituie autoturismul, astfel că raportat la această situație este moral ca finanțatorul să solicite și să primească o compensație bănească. S-a mai arătat tot cu privire la aceiași clauză că, nu este aplicabilă decât în acelea cazuri în care finanțatorul ar avea pierderi or în cauza de față se susține că, nu au fost dovedite astfel de pierderi.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.399 alin.1 teza I, art.400 coroborat cu art.373 alin.2 C.p.c. și fiind în continuare timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Legal citată, intimata . IFN SA București, a formulat întâmpinare în care a arătat pentru început cum au luat naștere raporturile contractuale cu cei doi contestatori, anul și obiectul contractului de leasing încheiat. În continuare în susținerea întâmpinării intimata enunță clauzele contractuale prin care cei doi contestatori s-au obligat în solidar, și anume: art.3.2, art.3.3, art.4, art.5.2, art.9, art.9.1, astfel că, prin semnarea contractului de leasing contestatorii și-au însușit clauzele contractuale enumerate anterior.
Cu privire la apărările prin fondul contestației invocate de către contestatori, intimata arată că, în ce privește inadmisibilitatea executării silite aceasta este nefondată deoarece este vorba de aceiași societate, schimbându-și doar denumirea, așa cum reiese și din actele din dosar.
De asemenea, cu privire la nerespectarea prevederilor art.7201 C.p.c. intimata a arătata că, procesul civil se află în faza executării silite și nu în soluționarea unui litigiu pe fond, de altfel așa cum se arată și în textul de lege invocat mai sus. Tot cu privire la problemele de fond invocate intimata mai arată că, în temeiul art.3741 C.p.c. înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie.
În continuare cu privire la invocarea beneficiului de discuțiune intimata arată că, potrivit art.12.4 din contract contestatorul B. T. s-a obligat în solidar la plata sumelor restante acesta renunțând în mod expres la beneficiul de discuțiune și diviziune.
De asemenea, cu privire la prescrierea termenului de a cere executarea silită, intimata arată că, cererea a fost înregistrată la executorul judecătoresc sub nr.2593/17.09.2012, fiind solicitate recuperarea unor sume de bani iar anexat cererii de executare silită intimata a depus un tabel detaliat în care a arătat de unde provin sumele de plată. Dar prescripția termenului de a cere executarea silită nu se calculează de la data rezilierii contractului ci de la data emiterii facturilor și din actele aflate la dosarul cauzei reiese că factura cu data cea mai veche a fost emisă în data de 30.09.2009 iar cererea a fost înregistrată la executorul judecătoresc în data de 19.09.2012 iar plata a două facturi nu a mai fost cuprinsă în cererea de executare silită deoarece a intervenit prescripția executării silite împlinindu-se termenul de 3 ani.
Tot în motivarea întâmpinării intimata a mai arătat că, afirmațiile contestatorilor cu privire la rezilierea contractului de leasing sunt nereale, aceasta deoarece redevențele aferente contractului au fost plătite până în luna iunie 2009, achitată parțial fiind rata din următoarea lună, iulie 2009 iar începând cu luna august 2009 a încetat plățile, astfel că intimata a fost nevoită să rezilieze contractul în temeiul art.15 din OG 51/1997 începând cu data de 28.10.2009.
Astfel, având în vedere cele arătate anterior intimata a solicitat respingerea contestației formulate ca nefondată.
La termenul din data de 11.03.2013 contestatorii au formulat o cerere de completare contestației formulate inițial, solicitând instanței să dispună nulitatea contractului de leasing financiar, motivat de caracterul vădit abuziv al clauzelor sale. În continuare este enunțat conținutul art.4 alin.1 și 2 din Legea 193/2000 unde sunt prevăzute condițiile de a căror îndeplinire se poate sau nu considera o clauză abuzivă.
Astfel, cu privire la lipsa de negociere contestatorii au arătata că, nu li s-a recunoscut dreptul și nu lis-a data nici posibilitatea de a influența conținutul clauzelor din contractul tip ci acestea le-au fost impuse. De asemenea cu privire la dezechilibrul contractual, contestatorii invocă faptul că, o . clauze din contract sunt stabilite numai în favoarea finanțatorului cum ar fi prevederile art.37, art.38, art.39 și art.40 și astfel din evaluarea contractului în ansamblu nu sunt identificate în contrapartidă clauze și în favoarea utilizatorilor rezultând în final că părțile unui astfel de contract nu se află pe niște poziții egale deoarece în final finanțatorul nu pierde nimic iar utilizatorii pierd mașina, ratele precum și valoare reziduală.
În continuare mai sunt enumerate o . clauze ca fiind abuzive și anume cele din Cap. XII art.46, art.46.1, art.46.2 precum și cele din Cap .XIV art.50, art.51, art.52, art.53 și art.54 din contract.
Cu privire la încălcare exigenței bunei credințe din partea finanțatorului, astfel că, pe lângă prevederile de bună credință conținute în considerentele Directivei 93/13/CEE și Codul civil român în vigoare reglementează cu valoare de principiu exercitarea cu bună credință a drepturilor și obligațiilor în legătură cu încheierea contractelor, a clauzelor stipulate în acesta și exercitarea acestora în acord cu moravurile și ordinea publică. De asemenea, și Legea 193/2000 prezumă o . clauze ca fiind abuzive și fiind sancționate cu nulitatea absolută reprezintă o veritabilă excepție de ordine publică de le principiul libertății contractuale obligând în acest fel profesioniștii să-și îndeplinească obligațiile cu bună credință.
Având în vedere probatoriul administrat în dosarul de față, instanța reține următoarele:
În fapt între fosta F. Internațional Leasing IFN SA actualmente . IFN SA în calitate de finanțator și contestatorii din prezenta cauză a intervenit contractul de leasing financiar cu nr.3874/04.09.2006 modificat prin Actul adițional nr.1/04.10.2006, aceasta ca urmare a încheierii contractului de novație, obiectul contractului fiind un autoturism marca Chevrolet Aveo 1.4 Dohc., an fabricație 2006. Întrucât, începând cu luna august 2009 nu s-a mai plătit ratele conform contractului, intimata începând cu data de 28.10.2009 a reziliat unilateral contractul de leasing ce a fost încheiat între părți, conform art.15 din OG 51/1997.
Urmare a acestei situații și în vederea recuperării întregului prejudiciu încercat din cauza rezilierii anticipate a contractului de leasing, intimata a cerut plata sumei de 2559,81 lei, din care 691,84 lei reprezentând facturi neachitate conform clauzelor din art.3.2, art.3.3, art.4 și art.5 din contractul de leasing financiar iar suma de 1867,97 lei reprezentând penalități de întârziere conform clauzei art.5.2 din contract, precum și plata sumei de 4660,02 euro iar cu tot cu TVA suma de 5778,42 euro reprezentând daune interese plătibile conform art.39 din contractul de leasing financiar. Anexat întâmpinării la dosarul cauzei a fost depus și un tabel din care reiese sumele solicitate a fi plătite pe calea executării silite.
Întrucât bunul utilizat nu a fost predat la data de rezilierii contractului acesta a fost preluat de firma de leasing la data de 19.11.2010 așa cum reiese și din procesul verbal de predare primire a acestuia. De asemenea, având în vedere că, utilizatorul nu a achitat întreg debitul de plată, finanțatorul având astfel facturi emise și neachitate, acesta a solicitat executarea silită a contestatorilor cu suma de 691,84 lei, sumă la care s-au achitat și penalități de întârziere, ambele sume calculate conform clauzelor din contractul încheiat între părți.
De asemenea, în temeiul art.39 din contractul de leasing financiar încheiat între părți, unde se prevede că, în cazul în care rezilierea contractului se produce din vina utilizatorului atunci finanțatorul este în drept să ceară utilizatorului cu titlu de daune interese o sumă egală cu partea rămasă neachitată din valoarea contractului de leasing indicată în preambul până la sfârșitul acestuia, intimatul a mai solicitat și plata sumei de 5778,42 euro cu TVA reprezentând astfel daunele interese.
Astfel cu privire la prima observație indicată de către contestatori este de arătat că, intimata din prezenta cauză . IFN SA este una și aceiași entitate juridică cu . IFN SA cu care contestatorii au încheiat contractul, deoarece prin încheierea Tribunalului București din data de 21.02.2007 a fost admisă cererea intimatei de modificare a statutului printre care și cea privind denumirea firmei, ulterior în data de 23.02.fiindu-i eliberat și certificatul de înregistrare mențiuni, cu noua denumire, . IFN SA, situație ce va determina respingerea cererii sub acest aspect.
De asemenea cu privire la nerespectarea procedurii prev. de art.7201 C.p.c. este de arătat că, în cauza de față se soluționează o contestație la executare, părțile aflându-se în faza executării silite și nu un litigiu așa cum cere de altfel și textul de legea arătat anterior, fiind astfel respins și acest aspect invocat de contestatori.
În continuare cu privire la lipsa de învestire cu formulă executorie este de arătat că, potrivit art.3741 C.p.c. înscrisurile cărora legea le recunoaște calitatea de titluri executorii sunt puse în executare fără învestire cu formulă executorie, astfel că având în vedere că un astfel de contract de leasing financiar încheiat între părți este titlu executoriu nu mai trebuia învestit cu formulă executorie, situație ce va determina și respingerea acestui aspect invocat prin contestație.
Tot cu privire la problemele de executare silită invocate de către contestatori și anume dreptul fidejusorului de a invoca beneficiul de discuție și cel de diviziune în cauza de față este de arătat că, în contractul semnat de părți inclusiv fidejusorul se prevede în mod expres la art.12.4 din contract că acesta va garanta în solidar cu utilizatorul executarea obligațiilor din contract renunțând în mod expres la beneficiul de diviziune și discuțiune, așa cum erau reglementate de vechiul cod civil de la 1864, astfel că și sub acest aspect contestația este nefondată.
De asemenea, cu privire la prescrierea termenului în care se putea cere executarea silită a titlului executoriu este de arătat că din actele dosarului reiese data la care cererea de executare silită a ajuns la executorul judecătoresc și anume 19.09.2012 iar data celei mai vechi facturi a cărei plată este cerută a fost emisă din data de 30.09.2009 și astfel se poate observa că, executarea silită pornită împotriva celor doi contestatori a fost făcută în termenul de 3 ani.
În continuare cu privire la îndeplinirea condițiilor prev. de art.379 alin.1 și 2 C.p.c. din actele aflate la dosarul cauzei reiese că, creanța solicitată a fi executată silit este certă, lichidă și exigibilă, deoarece a fost calculată conform clauzelor din contractul de leasing financiar, tabelul cu suma de plată fiind depus la dosarul cauzei și comunicat și părților adverse. Cu privire la lipsa sumelor de plată din conținutul procesului verbal de predare primire este de arătat că, așa cum o arată și titulatura la momentul întocmirii procesului verbal s-a constatat doar predarea/primirea autoturismului, acesta lucru făcându-se prin intermediul . SRL, un mandatar al intimatei și care nu avea cunoștință de alte aspecte dintre părțile contractului reziliat la acea dată. Rezultă din cele arătate anterior că, sunt îndeplinite condițiile cerute de textul legal arătata anterior, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la clauzele considerate abuzive din contractul de leasing este de arătat mai întâi că, acest contract a fost reziliat unilateral începând cu data de 28.10.2009 deoarece utilizatorul nu și-a respecta obligațiile de plată a ratelor la termenul scadent, ceea ce înseamnă că la data formulării prezentei contestații în care se pot invoca și chestiuni de fond privind titlul executoriu, contractul nu mai era în ființă pentru a se cerceta caracterul abuziv sau nu al unor clauze și a se pronunța nulitatea acestora sau a contractului în ansamblul său așa cum s-a cerut.
Având în vedere cele arătate anterior instanța va respinge contestația la executare astfel cum a fost formulată ca nefondată. De asemenea, în temeiul art. 274 alin.1, 2 și 3 C.p.c. instanța va obliga contestatorii la plata către intimată a sumei de 1000 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii B. T. domiciliat în G., ., ._, județ G. și B. M. prin av.S. D. - domiciliată în G., ., .. 1, ._, județ G. în contradictoriu cu intimații . IFN SA și . IFN SA, cu sediul în Sector 6, București, ., nr. 26Z, . 7, cod poștal_, București, ca nefondată
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ. obligă contestatorii la plata către intimată a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.07.2013.
Pentru președinte Grefier
Judecător A. G. S.-M. B.
Semnează potrivit disp. art. 261 alin. 2 C.pr.civ.
Judecător R. D., Președintele Judecătoriei G., dar fiind și acesta în C.O.,
Semnează potrivit disp. art. 261 alin. 2 C.pr.civ. Vicepreședintele Judecătoriei G.,
Judecător D. G.-E..
Red A.G./ Dact. S.M.B. /5 ex / 27.08.2013
.>
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5356/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 1275/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
