Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 19861/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.11.2013
PREȘEDINTE – A. M. M.
GREFIER – G. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect contestatie la executare” formulata de contestatoarea . in contradictoriu cu intimata B. L. IFN S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 25.10.2013; 01.11.2013; 08.11.2013, 15.11.2013, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.10.2012, sub dosar nr._, contestatoarea . a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata . SA, împotriva executării silite pornite împotriva sa în cadrul dosarului de executare silită nr. 157/VVI/2012 al B. T. Ș. și V. I V. și a solicitat anularea actelor de executare și obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată. Totodată, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea în fapt a acțiunii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu creditoarea . SA contractul de leasing financiar nr._&27.02.2007 privind autovehiculul marca Ford Fusion cu nr. de înmatriculare_ . Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 48 de luni, la momentul încheierii debitoarea achitând un avans de 2050,96 euro reprezentând 15% din valoarea bunului iar ulterior, plătind ratele lunare conform facturilor fiscale primite timp de 36 de luni, respectiv suma totală de_,71 euro. Învederează contestatoarea că la sfârșitul anului 2009, pe fondul crizei economice generale a înregistrat unele întârzieri la plata ratelor de leasing, creditoarea calculând penalități de întârziere aproximativ egale ratelor lunare.
Pentru întârzieri la plata, creditoarea i-a solicitata plata sumei de 7143,25 lei, anunțând debitoarea că în caz contrar va rezilia contractul de leasing și solicita restituirea bunului.
Deși au achitata suma pretinsă de creditoare, debitoarei i s-a comunicat că s-a reziliat contractul și urmare a identificării unui cumpărător al bunului, a predat pe bază de proces-verbal, la data de 29.06.2010 autoturismul care a făcut obiectul contractului de leasing..
Învederează debitoarea că deși creditoarea a recuperat bunul și sumele de bani pretinse, la data de 22.12.2009, pe bază de factură a solicitata și plata unor prestări servicii colectare debit necuvenite, pe lângă toate ratele ulterioare datei de 26.03.2010 deși pentru aceste rate nu au mai fost emise debitoarei facturi fiscale.
Mai învederează contestatoarea că în timpul executării silite creditoarea i-a solicitat și daune interese, întemeiate pe prevederile art. 15 și 16.9 din contractul de leasing, însă în opinia contestatoarei respectivele clauze sunt abuzive și prevăd clauze leonine, prohibite de lege.
În drept au fost invocate prevederile art. 399-404 C.proc.civ.
Contestatoarea a solicitat ași soluționarea cauzei în lipsa părților,
La cererea de chemare în judecată au fost anexate înscrisuri reprezentând proces-verbal cheltuieli executare silită, somație, cerere executare silită, notificare reziliere contract, contract leasing, grafic rambursare, proces-verbal predare primire autoturism, ordine plată, facturi fiscale, (filele 11-34),
Contestația a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei aferentă capătului principal de cerere și taxă judiciară de 10 lei aferentă cererii de suspendare executare silită (filele 2. 3), stabilite conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La dosar contestatorul a depus și dovada consemnării unei cauțiuni în sumă de 1436,68 lei (fila 60),
Legal Citată, intimata . SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, intimata a arătat că între părți s-a derulat contractul de leasing financiar nr._/27.02.2007, care constituie titlu executoriu, și în baza căruia au foste emise către debitoarea contestatoare mai multe facturi fiscale, dintre care cele aferente lunilor decembrie 2009-februarie 2010 achitate cu întârziere, abia la data de 01.04.2010 de către debitoare iar factura aferentă lunii martie 2010 neachitată. Plata cu întârziere și respectiv neplata unor facturi fiscale a condus la rezilierea contractului de leasing de către creditoare, la data de 26.03.2010 prin Hotărârea directoratului nr. 1785, pentru recuperarea debitului restant creditoarea adresându-se executorului judecătoresc V. V. I..
Intimata apreciază ca neîntemeiată și cererea creditoarei de suspendare a executări silite.
În ceea ce privește caracterul abuziv al unor clauze contractuale invocat de către contestatoare, intimata arată că toate clauzele au fost negociate de părți, societăți comerciale care desfășoară acte și fapte de comerț, aflându-se pe poziții de egalitate.
Mai susține intimata că nu se poate invoca în cadrul contestației la executare caracterul abuziv al unei clauze.
A mai arătat intimata că deține o creanță certă și exigibilă, toate sumele pretinse rate leasing, penalități, dobândă, având suport contractual și legal.
În drept au fost invocate prevederile art. 969,970,1084, 1086șiart. 1191 C.civ. și OG nr. 51/1997.
La rândul său intimata a solicitata soluționarea cauzei în lipsă și a depus la dosar înscrisuri reprezentând contract leasing, facturi fiscale, hotărârea nr.1785/26.03.2010, fișa client, grafic rambursare, situație penalități, polițe de asigurare (filele 77-100).
La solicitarea instanței, la dosar, a fost depusă o copie certificată pentru conformitate cu originalul, a dosarului de executare silită nr. 157/2012 al B. T. Ș. și V. I V. (filele 40-59).
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză judiciară contabilă, aceasta din urmă fiind întocmită de expertul S. M., aleatoriu desemnat (filele 154-175).
Intimata a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, expertul răspunzând celor încuviințate de instanță la data de19.09.2013 (filele 208-216).
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din actele dosarului execuțional nr. 157/VVI/2012 al VBEJA T. Ș. și V. I. V., contestatoarea debitoare . a fost somată la data de 02.10.2012 să achite creditoarei . SA suma de_,89 lei reprezentând debit restant și taxe judiciare de timbru și suma de 1001,94 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită (fila 57).
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr. 4526 din 09.08.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2012.
Executarea silită a fost pornită la data de 16.07.2012 la cererea creditoarei (fila 42) în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr._ din data de 27.02.2007 (filele 44-53) reziliat de creditoare prin Hotărârea Directoratului B. L. IFN SA din 26.03.2010 (fila 16).
Obiectul contractului de leasing l-a făcut autoturismul marca Ford Fusion cu nr. de înmatriculare_, care a fost predat de debitoare către creditoare la data de 29.06.2010 conform procesului –verbal de predare-primire aflat la fila 28 din dosar.
Autoturismul a fost revândut de creditoare anterior pornirii executării silite, pentru suma de_ lei, după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de creditoare (fila 219).
Ulterior predării bunului, creditoarea a emis debitoarei facturi fiscale pretinzând plata unor cheltuieli în sumă de 2853 lei cu titlu de prestări servicii reposesie bun (fila 226) iar odată cu cererea de executare silită a pretins debitoarei si plata ratelor de leasing restante de la predarea bunului până la finalizarea contractului.
În drept, conform art. 399 alin. 1 C.proc.civ. de la 1865, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare, cei interesați sau vătămați pot face contestație la executare, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită atrăgând nulitatea actului nelegal.
Conform art. 371 ind. 1 alin. 3 C.proc.civ., executarea silită are loc în oricare din formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
În cauza de față, analizând înscrisurile aflate la dosar și apărările părților, instanța va admite contestația la executare.
În acest sens instanța reține că potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauza de față (fila 156) valoarea încasată de creditoare, ca urmare a revânzării bunului care a făcut obiectul contractului de leasing încheiat cu debitoarea, acoperă diferența dintre valoarea de intrare a bunului conform contractului încheiat de părți și sumele deja achitate în contul autovehiculului cu titlu de capital.
Astfel, continuarea executării silite după recuperarea bunului și acoperirea integrală a debitului apare ca nelegală.
Apărările intimatei privind dreptul la daune sunt apreciate de instanță ca nefondate. Simpla existență a clauzei penale nu este suficientă pentru acordarea daunelor-interese astfel cum au fost calculate și pretinse de creditoare în cursul executării silite, fiind necesar a fi întrunite condițiile acordării despăgubirilor și anume prejudiciul și vinovăția debitorului.
Dacă vinovăția debitorului în neexecutarea obligațiilor contractuale (plata cu întârziere a ratelor restante) nu se contestă, în schimb, în ceea ce privește prejudiciul, se constată că intimata creditoare nu a făcut dovada existenței acestuia, în condițiile în care a valorificat autovehiculul ce a făcut obiectul contractului de leasing la prețul de_ lei, iar prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert S. M. au fost avute în vedere toate sumele datorate de către debitoare și s-a concluzionat că debitul datorat în baza contractului de leasing a fost acoperit în integralitate.
Nici obiecțiunile formulate de intimată la raportul de expertiză contabilă nu sunt fundamentate, în condițiile în care acestea nu se probează de înscrisurile puse la dispoziție de însăși creditoare.
Referitor la clauzele abuzive invocate de contestatoare cu privire la art. 15 și 1.9 din contractul de leasing, instanța reține că potrivit art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale (art. 2 alin. 1 Legea 193/2000).
Așadar, spre deosebire de persoanele fizice, persoanele juridice nu se bucură de un statut similar de consumator și de protecția legală pe care legislația specială în materie o reglementează. Justificarea acestei diferențe stă în prezumarea statutului de comerciant profesionist a persoanei juridice.
În aceste condiții, instanța constată că nu este aplicabilă în cauză Legea 193/2000, întrucât contractele de leasing au fost încheiate de o persoană juridică cu o altă persoană juridică.
Contestatoarea a avut posibilitatea de a studia fiecare clauză contractuală și de a o renegocia, fiindu-i oferită și alternativa de a nu încheia contractul dacă l-a considerat excesiv de împovărător.
În prezent, contestatoarea apreciază vădit disproporționat, de-a dreptul abuziv dreptul intimatei de a pretinde cu titlu de clauză penală diferența de valoare între valoarea de intrare a bunului și ratele achitate deja, apreciind că această posibilitate nu este prevăzută și de OG 51/1997 și că nu putea fi negociat.
Instanța constată că OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing stabilește cadrul general, respectiv prevede cerințele minime și obligatorii pe care trebuie să le cuprindă un contract de leasing.
De altfel, art. 6 alin. 3 din OG 51/1997 prevede că părțile pot conveni și alte clauze decât cele minime și obligatorii arătate la alin. 1 și 2.
Așadar, chiar dacă OG 51/1997 nu prevede expres cuantumului unei eventuale clauze penale, stabilirea unei astfel de clauze nu este interzisă, părțile având posibilitatea de a conveni asupra cuantumului ei. De altfel, art. 10 lit. e din OG 51/1997 prevede că utilizatorul se obligă să suporte orice alte cheltuieli aferente bunului sau din contractul de leasing.
În condițiile art. 969 C.civ, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere între părțile contractante și ținând cont de faptul că nu se poate considera această clauză ca fiind una abuzivă în temeiul Legii 193/2000, instanța constată că intimata este îndreptățită să pretindă contravaloarea clauzei penale, astfel cum a fost ea stipulată în contract, potrivit art. 11.9 lit. c.
În consecință, instanța apreciază ca nefondate apărările contestatoarei privind caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractuale.
Cu toate acestea, dat fiind faptul că, în esență, executarea silită s-a pornit pentru un debit nedatorat, acțiunea contestatoarei urmează a fi admisă, instanța urmând a dispune anularea tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. Ș. & V. I. V. în dosarul execuțional nr. 157/2012.
În privința capătului de cerere privind suspendarea executării silite, întrucât s-a soluționat fondul cauzei, instanța va respinge cererea contestatorului de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Referitor la capătul de cerere accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată, prin prisma dispozițiilor art. 272 C.proc.civ., instanța va obliga intimata la suportarea acestora, dar numai în măsura în care au fost dovedite și legal datorate.
Constatând că în cauză au fost suportate de contestatoare cheltuieli judiciare constând în taxe de timbru - 204 lei (fila 2=), timbru judiciar - 5 lei (fila 2), onorariu provizoriu expert - 700 lei (fila 150) și onorariu avocat – 500 lei (fila 237), în valoare totală de 1409 lei, instanța va obliga intimata la plata către contestatoare a acestei sume.
Față de cererea expertului contabil de definitivare a onorariului cuvenit pentru efectuarea expertizei din prezenta cauză la suma de 900, instanța o apreciază ca întemeiată, rezonabilă și fundamentată pe baza devizului de la fila 157 din dosar, astfel că urmează a o admite.
Întrucât plata onorariilor cuvenite experților reprezintă tot cheltuieli de judecată, la suportarea diferenței de 200 lei cuvenite expertului contabil S. M. va fi obligată partea căzută în pretenții, respectiv intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare, formulată de contestatoarea ., cu sediul în G. ., jud. G., în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în București, Piața A. I. nr. 8, ..
Dispune anularea tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. Ș. & V. I. V. în dosarul de executare nr. 157/2012.
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca fiind rămas fără obiect.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 1409 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa timbru, timbru judiciar, onorariu provizoriu expert și onorariu apărător.
Stabilește onorariul definitiv cuvenit expertului contabil S. M. la suma de 900 lei.
Obligă intimata la plata către expertul contabil S. M. a sumei de 200 lei reprezentând diferență onorariu.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.11.2013.
P.,GREFIER,
Red. A.M.M.
Dact.G.M./4 ex./22.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1874/2013. Judecătoria GALAŢI | Reziliere contract. Sentința nr. 8466/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
