Pretenţii. Sentința nr. 1874/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1874/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 3737/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.1874
Ședința publică din data de 27.02.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta S.C. A. S.A. cu sediul în G., ., reprezentată de Administrator judiciar CC INSOL S.P.R.L. C. – Filiala G., în contradictoriu cu pârâtul C. T. A. V. cu sediul în G., . nr. 25.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 20.02.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.02.2012, reclamanta S.C. A. S.A G. prin Administrator judiciar CC INSOL SPRL C. Filiala G. a chemat în judecata pe pârâtul C. T. A. V., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 30.224,15 lei reprezentând penalități de întârziere pentru facturile de termoficare emise în perioada 16.03.2009 –25.05.2010, calculate la debitul aferent perioadei 28.02.2009 – 31.03.2010.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în baza Contractului de prestări servicii nr. 539/2007 și a actelor adiționale ulterioare încheiate între părți, reclamanta a furnizat pârâtei servicii de termoficare, aceasta din urmă obligându-se să plătească contravaloarea prestațiilor în 15 de zile lucrătoare de la primirea facturilor.
Societatea reclamantă a arătat că și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumat, însă pârâtul a achitat cu întârziere contravaloarea facturilor primite, motiv pentru care s-au calculat penalități de întârziere în conformitate cu disp. Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice.
A precizat reclamanta că pârâtul a fost convocată în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă prin adresa nr._/19.08.2011, în conformitate cu dispozițiile art. 7201 C.pr.civ.
În drept, a invocat prevederile art. 1166, 1169, 1178, 1766 și 1768 C.civ., art. 46 C../2006 a gospodăriei comunale și contractul încheiat cu pârâtul.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele acte: convocare la conciliere și confirmarea de primire, componență sold la data de 10.08.2011, tabel cu calculul penalităților de întârziere, facturi fiscale, anexe la facturi, Contract de furnizare energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum nr._/17.12.2009 și anexele la acesta.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
La data de 29.01.2013, a depus la dosar declarația prin care administratorul judiciar își însușește cererea.
Pârâtul C. T. A. V. a formulat întâmpinare prin care a arătat că, după data introducerii acțiunii, a achitat suma de 12.008,23 lei prin ordinele de plată nr. 439/27.09.2012 și 438/26.09.2012.
A precizat pârâtul că are de recuperat de la reclamantă suma de 20.144,51 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată la punctul termic al reclamantei situat în incinta pârâtului, cu suma de 8.136,28 lei înscriindu-se la masa credală.
Învederează pârâtul că, între cele două părți, se poartă discuții pentru compensarea sumelor datorate reciproc.
A formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că reclamanta este cea care datorează pârâtului suma de 20.144,51 lei și să fie obligată reclamanta la plata sumei de 12.008,23 lei reprezentând cheltuieli cu energia electrică consumată de reclamantă la punctul termic din incinta unității pârâtului.
În susținerea cererii reconvenționale, a depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care, față de apărările pârâtului, și-a modificat cererea, micșorându-și cuantumul pretențiilor la suma de 18.205,82 lei.
Cu privire la cererea reconvențională, a arătat că aceasta a rămas fără obiect întrucât suma solicitată prin cererea reconvențională a fost achitată de reclamantă prin ordinul de plată nr. 2323/02.10.2012.
Prin Încheierea din data de 20.02.2013, instanța a respins cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.
Cererea este scutită de taxă de timbru în baza disp. art. 77 din Legea 85/2006, deoarece administratorul judiciar și-a însușit acțiunea formulată, astfel încât acțiunea este considerată ca fiind formulată prin acesta.
Și cererea reconvențională este scutită de taxă de timbru în baza art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Contractul de furnizare energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum nr._/17.12.2009 și anexele la acesta (filele 28-37), reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de furnizor, s-a obligat să asigure Grupului Școlar Industrial Metalurgic, al cărui succesor este pârâtul, în calitate de utilizator, apă caldă de consum și energie termică pentru încălzire.
Potrivit art. 10 și 11 din contract, stabilirea consumului se face lunar, pe baza înregistrărilor aparatelor de măsură montate iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 și 17 din contract, contravaloarea energiei termice și a apei calde de consum furnizate utilizatorului se încasează de la acesta, pe bază de factură. Factura reprezintă documentul de plată emis de către furnizor, reclamanta făcând dovada emiterii facturilor (filele 8-19).
În temeiul art. 17 și 18 din contractul încheiat între părți, contravaloarea facturilor emise de furnizor se va achita în termen de 15 zile lucrătoare de la data confirmării de primire de către utilizator.
Pârâtul nu a achitat la scadență aceste facturi, deși a fost notificat.
Pentru întârziere, reclamanta a calculat penalități, în baza art. 18 alin. 2 din contractul încheiat între părți, penalități relevate în tabel centralizator (fila 7).
Potrivit art. 18 alin. 2 din contracte: „Neachitarea facturii de către utilizator, în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor în vigoare, după cum urmează:
a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului”.
În drept, potrivit art.969 din C.civ.de la 1864, contractul reprezintă legea părților, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate. Facturile emise de reclamantă și penalitățile calculate – ambele în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege.
HG nr. 784/2005 prevede că nivelul dobânzii datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale este de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere.
Însă, în contractul încheiat între părți, se vorbește despre nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare iar, potrivit Legii nr. 210/2005 privind aprobarea OG nr. 20/2005 pentru modificarea și completarea OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
În aceste condiții, în mod corect, reclamanta a calculat penalitățile de întârziere.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita la scadență contravaloarea facturilor emise de reclamantă, astfel că în prezent datorează reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 18.205,82 lei reprezentând penalități de întârziere pentru facturile de termoficare emise în perioada 16.03.2009 –25.05.2010, calculate la debitul aferent perioadei 28.02.2009 – 31.03.2010.
Deși, potrivit clauzelor contractuale, pârâta avea posibilitatea de a refuza motivat total sau parțial plata facturii (art. 8 pct. 2 și 3), aceasta nu a făcut-o, însușindu-și sumele ce trebuiau achitate în termen de 15 zile lucrătoare de la data expedierii prin poștă sau de la data confirmării de primire.
Suma reprezentând penalități de întârziere a fost asumată de pârâtă prin contract constatat prin înscris sub semnătură privată, astfel că devin incidente dispozițiile art. 969 cod civil de la 1864. Totodată, instanța constată că reclamanta a făcut dovada faptului că prin adresa nr._/19.08.2011 (filele 4,5) a invitat pârâtul la conciliere directă, potrivit art. 720¹ C.pr.civ., în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă.
Față de situația de fapt reținută și văzând dispozițiile art. 969 Cod Civil de la 1864 se reține culpa pârâtului în executarea necorespunzătoare a contractului încheiat cu reclamanta, în sensul că aceasta nu a înțeles să achite plata serviciilor la termenele stipulate, astfel că în mod corect s-au calculat majorări de întârziere.
În concluzie, având în vedere aspectele expuse, instanța urmează a admite cererea, astfel cum a fost modificată și a obliga pârâtul la plata către reclamantă sumei de 18.205,82 lei reprezentând penalități de întârziere pentru facturile de termoficare emise în perioada 16.03.2009 –25.05.2010, calculate la debitul aferent perioadei 28.02.2009 – 31.03.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta S.C. A. S.A. cu sediul în G., ., reprezentată de Administrator judiciar CC INSOL S.P.R.L. C. – Filiala G., în contradictoriu cu pârâtul C. T. A. V. cu sediul în G., . nr. 25.
Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 18.205,82 lei reprezentând penalități de întârziere pentru facturile de termoficare emise în perioada 16.03.2009 –25.05.2010, calculate la debitul aferent perioadei 28.02.2009 – 31.03.2010.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2013.
Președinte Grefier
Red.E.P./ Dact.GO / 4 ex /.03.04.2013
.>
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 6331/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria... → |
|---|
