Contestaţie la executare. Sentința nr. 5195/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5195/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 5810/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5195
Ședința publică de la 20 Mai 2013
PREȘEDINTE - A. T.
Grefier - A. C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de contestator V. S. C. în contradictoriu cu intimat C.A.R. P., având ca obiect contestație la executare”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 13.05.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 20.05.2013 când a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.03.2012, sub nr._, contestatoarea V. S. C., în contradictoriu cu intimata C.A.R. P., a formulat contestație la executare față de executarea silită începută în dosarul 410/2010.
În motivare, contestatoarea arată că nu a fost înștiințată în scris despre cererea din 01.02.2012 a creditorului în care se dispune înființarea popririi asupra drepturilor bănești ale girantului M. D..
Mai susține debitoarea că potrivit adresei nr. 211/01.02.2012 executarea silită a debitorului V. S. C. este pentru suma de 1554 lei, sumă compusă din 1153 lei împrumut și 401 lei dobânzi penalizatoare (calculate la data de 31.01.2012 inclusiv). În ceea ce privește diferența de 801,85 lei, consideră că ar trebui să reprezinte cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal din data de 05.07.2010. Apreciază partea că s-au cerut din nou aceste cheltuieli de executare cu toate că nu s-a constituit un nou dosar de executare.
A arătat că relația contractuală a început la data de 05.07.2007 când a încheiat contractul de împrumut în valoare de 10.000 lei. Derularea contractului s-a efectuat până în data de 26.02.2010 iar conflictul a intervenit la începutul lunii februarie 2010 când în urma unor discuții purtate la sediul firmei și în urma unor verificări efectuate s-a ajuns la concluzia că aproape toate sumele plătite au fost distribuite de creditor numai în contul dobânzilor și a dobânzilor penalizatoare rămânând cu rate întregi neacoperite. Mai arată contestatoarea că deși contractul de împrumut a fost semnat de ea și giranți el nu i-a fost înaintat ulterior pe motiv că trebuia semnat și de președintele C.-ului, astfel încât se creează suspiciuni că prima pagină a contractului care conține prevederea contractuală referitoare la dobândă, ar fi putut fi înlocuită ținând cont și de faptul că contractul nu este semnat de contestatoare pe fiecare pagină.
Mai arată contestatoarea că urmare a adresei nr. 392/14.04.2009 a C. P. i s-a înființat poprire pentru suma de_ lei sumă pe care nu știe cum a fost calculată. Astfel, începând cu luna iunie 2009 și până în februarie 2010 i s-a reținut din salariu suma de 3603 lei conform adresei nr. 119/27.01.2010. Menționează contestatoarea că la înființarea popririi a semnat un angajament de plată în urma căruia accepta să i se oprească câte 600 lei lunar până când ajungea cu ratele la zi. Ulterior creditoarea a înaintat adresă către . care debitoarea a lucrat) prin care a solicitat să se facă popriri și pe salariile giranților. Cu toate acestea suma rămasă de achitat era aproximativ identică cu cea de la începutul înființării popririi, din acel moment refuzând să mai facă plata. Astfel, la data de 13.07.2010 mai avea de plătit suma de 5596,76 lei (conform adresei 3161/13.07.2010) din care 4794,91 împrumut nerestituit calculat la data de 26.05.2010 (dată la care contestatoarea consideră contractul încheiat de drept). Ultima reținere pentru suma mai sus arătată a fost făcută în data de 15.05.2011 conform graficului atașat.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Contestatoarea a depus înscrisuri (filele 8-32).
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată.
În motivarea întâmpinării a arătat că efortul financiar suportat de către debitoare i se datorează poziției sale cât și angajatorului . s-a adresat în scris la timpul oportun, tocmai în scopul de a preveni creșterea semnificativă a debitului datorat de titulara de împrumut, împreună cu giranții ei, creștere determinată de dobânzile penalizatoare calculate asupra ratelor restante cât și a cheltuielilor de urmărire:
Astfel, la data de 14.04.2009 a transmis către angajator un exemplar de către contractul de împrumut cât și un angajament de plată dat în fața operatorului de împrumut de către debitoare, inclusiv de giranții acesteia. Prin adresa nr. 119/27.01.2010 a revenit la angajator cu rugămintea de a se curs titlurilor executorii și a angajamentelor de plată asumate de un număr de debitori cu rate restante, printre care și contestatoarea. Ulterior, la data de 31.03.2010 prin adresa nr. 5120 angajatorul a comunicat că nu va face reținerile din salarii, motivând că solicitarea creditoarei nu poate fi aprobată decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Față de această precizare, creditoarea a revenit cu adresa nr. 435 din data de 20.04.2010, însă angajatorul a interpretat după propriul plac precizările comunicând un refuz categoric prin adresa nr. 6237/29.04.2010.
Față de afirmația debitoarei că nu a fost înștiințată despre înființarea popririi asupra veniturilor girantului a precizat că nu corespunde realității întrucât poprirea a fost înființată de executorul judecătoresc nu de către creditoare. Cu privire la suma de 801,85 lei creditoarea precizează că reprezintă cheltuieli de executare pretinse de către executorul judecătoresc întrucât nu au fost încasate.
Susține creditoarea că periodic analizează stadiul dosarului, ocazie cu care s-a constatat că în acest dosar nu s-au mai făcut plăți din data de 23.05.2011, aspect care a determinat-o să revină cu adresa nr. 211/01.02.2012 pentru continuarea executării silite precum și solicitarea debitului actualizat cu dobânda penalizatoare până la acea dată. Faptul că sumele încasate au fost descărcate mai întâi în contul dobânzilor datorate și apoi în contul ratelor de împrumut, se datorează ca urmare a existenței acestor prevederi a Regulamentului de Organizare și Funcționare precum și a normelor financiare, reglementări la care debitoarea a aderat în momentul semnării contractului.
În drept, întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiile art. 3711 C.pr.civ.
În susținerea cererii formulate, contestatorul a depus înscrisuri (filele 46-93).
La termenul din data de 25.04.2012 contestatoarea a formulat cerere completatoare (f.98) prin care a solicitat constatarea existenței unor clauze abuzive în contractul de credit nr. 672/05.07.2007.
Împotriva acestei cereri creditoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ei ca nefondată (f. 102-103).
La termenul din data de 30.05.2012 creditoarea a invocat excepția tardivității introducerii prezentei contestații. (f. 121). Prin încheierea din data de 29.06.2012, instanța a constatat că prezenta cerere are două capete de cerere, respectiv contestație împotriva actului de executare și contestație împotriva titlului și a admis excepția tardivității față de capătul de cerere referitor la contestația împotriva titlului, prin care s-a solicitat constatarea existenței unor clauze abuzive.
La termenul din data de 18.09.2012 instanța a admis cererea de suspendare a executării silite.
Contestatoarea a timbrat cererea cu 194 lei și timbru judiciar de 5 lei.
În cauză, a fost admisă proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
În fapt prin cererea de executare silită (f. 59) intimata C. P. a solicitat, la data de 26.05.2010, executorului judecătoresc punerea în executare a titlului executoriu, reprezentat de contractul de împrumut 672/05.07.2007, pentru suma de 4794,91 lei compusă din împrumut nerestituit de 4677,93 lei, dobânzi calculate și neachitate până la data prezentei, de 102,53 lei și cheltuieli de urmărire de 14,45 lei. A precizat totodată că debitul provine din împrumutul de 10.000 lei acordat, din care s-a restituit suma de 5322,07 lei. La cererea de executare silită a atașat și contractul de împrumut nr. 672/05.07.2007 (f. 61-62).
Prin încheierea nr. 2744/ES/08.06.2010 Judecătoria G. a încuviințat executarea silită a debitoarei (f. 67).
Prin procesul verbal încheiat în data de 05.07.2010 (f.68) executorul judecătoresc a stabilit întreaga sumă de urmărit, respectiv 5596,76 lei compusă din 4794,91 lei, debitul principal, la care a adăugat și cheltuielile de executare, în cuantum de 801,85 lei. Tot la aceeași dată executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi pe veniturile debitoarei precum și ale giranților acesteia, pe care aceștia le realizau la terțul poprit .. 69-73).
Creditoarea a confirmat executorului judecătoresc că în intervalul 27.05._11 s-a achitat suma de 5597 lei, precizând totodată că valoarea rămasă de executat este de 1343,54 lei la care se vor adăuga dobânzile calculate până la achitarea integrală a debitului (f.83). Astfel, executorul judecătoresc, ca urmare a acestor precizări ale creditoarei a continuat executarea.
De asemenea, și terțul poprit a confirmat că a făcut rețineri până în luna aprilie 2011 în cuantum total de 5597 lei.
Prin adresa nr._/09.11.2011 executorul judecătoresc a fost înștiințat că debitoarea a fost concediată (f.85).
La data de 01.02.2012 creditoarea a solicitat continuarea executării pentru suma de 1554 lei din care 1153 debit din împrumut și 401 lei debit din dobânzi penalizatoare (calculate la data de 31.01.2012).(f.86)
În data de 03.02.2012 executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra veniturilor debitorului girant M. D. până la concurența sumei de 2355,85 lei întrucât la acea dată debitoarea principală fusese concediată (f.85,87). În urma calcului aritmetic, instanța apreciază că în ceea ce privește înființarea acestei popriri, executorul judecătoresc a avut în vedere și onorariul de executor de 801,65 lei.
În ceea ce privește criticile debitoarei cu privire la suma de 4794,91 lei, pentru care a fost începută executarea silită, instanța nu le poate lua în considerare întrucât față de aceste sume contestația este tardivă.
Față de aspectul că executorul judecătoresc nu a comunicat debitorului înființarea popririi asupra veniturilor girantului, instanța constată că potrivit art. 454 C.pr.civ. executorul are această obligație, însă având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut sancțiunea expresă a nulității actului de executare, debitorul trebuie să facă dovada unei vătămări suferite ca urmare a încălcării acestei dispoziții legale, în conformitate cu dispozițiile art.105, alin. 2 C.pr.civ., această obligație impunându-se cu atât mai mult, în condițiile în care instanța a acceptat ca fiind făcută în termen contestația debitorului. Astfel, debitoarea nu a făcut o asemenea dovadă, a suferirii unei vătămări.
Referitor la sumele executate prin poprire precum și la onorariul de executor judecătoresc, instanța constată că inițial creditoarea a formulat cerere de executare silită pentru suma de 4794,91 lei (f.59), executorul înființând poprirea și pentru cheltuielile de executare de 801,85 lei, totalizând suma de 5597 lei. Această sumă a fost plătită integral prin reținerile efectuate de către terțul poprit în intervalul iulie 2010-mai 2011, ultima plată, în cuantum de 295 lei, fiind făcută în luna mai 2011, sumele de bani fiind virate în contul executorului judecătoresc. Executorul judecătoresc a virat întreaga sumă de bani de 5597 lei către creditoare deși aceasta a solicitat prin cererea de executare doar suma de 4794,91 lei, aceasta primind mai mult decât a cerut, în condițiile în care nu a existat nici o solicitare de majorare a debitului urmărit.
Abia la data de 21.09.2011, se observă că creditoarea a solicitat continuarea executării pentru suma de 1343,54 lei, rest debit, suma de 5597 lei fiind imputată asupra dobânzii, dobânzii penalizatoare și debitului, așa cum reiese din graficul cu imputația plăților (f.156-158, în forma revizuită a raportului).
Se poate observa că începând cu luna mai 2010 (f. 159-160, în forma revizuită a raportului de expertiză), în baza art. 10 din Contract, creditoarea a perceput și dobândă penalizatoare la nivelul Normelor C., pe lângă debitul principal și dobânda prevăzută în contract. De asemenea, potrivit art. 9 din Contract, dobânda la împrumut se calculează la soldul rămas de restituit, pe perioada de la data acordării și până la rambursarea integrală a împrumutului. Astfel, se poate aprecia că dobânda percepută, în cuantum de 24%, respectiv 1030,79 lei (162), este legală și conform voinței părților manifestată în conținutul contractului. În ceea ce privește nivelul dobânzii penalizatoare aferente debitului, în cuantum de 2147,4 lei (f.160), însă, se observă că acesta a fost calculat la un nivel de 50%, deși în conținutul contractului nu se face nici o precizare legată de nivelul său, singura mențiune făcând trimitere la Normele C.. Studiind contractul de împrumut, la art. 24, sunt prevăzute documentele care fac parte integrantă din contract, însă Normele C. nu sunt menționate. Intimata afirmă că debitoarea a luat cunoștință de aceste Norme, însă la dosar nu există vreun înscris în acest sens, singura dovadă existentă (f. 109) atestând că aceasta a luat cunoștință doar de Statutul C.. Astfel, instanța apreciază că în ceea ce privește nivelul dobânzii penalizatoare debitoarea nu și-a manifestat consimțământul la nivelul de 50%. Mai mult decât atât instanța constată, că la dosar creditoarea nu a depus nici un document care să ateste acest nivel de 50%, singura referire fiind făcută de expertul desemnat în conținutul raportului de expertiză întocmit, acesta atașând și un document (f.135), despre care se pretinde că face parte din Normele Financiare ale C., document care nu poate fi primit ca dovadă având în vedere că nu a fost depus de părți la dosar ci din inițiativa expertului.
Deși creditorul nu era îndreptățit să perceapă dobândă penalizatoare în cuantumul de 50 %, acesta a imputat parte din suma primită de 5597 lei și asupra acestora, prin această acțiune prejudiciind debitorul. Creditorul ar fi trebuit să impute sumele asupra dobânzilor în cuantum de 24% și asupra debitului, aspect care ar fi determinat stingerea atât a debitului cât și a dobânzilor.
Astfel, instanța apreciază că apărările contestatoarei referitoare la dobânda penalizatoare în cuantum de 50%, sunt făcute în termen, având în vedere dispozițiile art. 401, alin. 2 C.pr.civ. și deoarece acestea pot fi interpretate că privesc aplicarea și întinderea titlului executoriu.
În ceea ce privește suma de 219 lei reprezentând cheltuieli cu urmărirea, asupra căreia au fost imputate sumele de bani, instanța reține că la dosar nu există nici o dovadă care să ateste angajarea unor asemenea cheltuieli.
Având în vedere aceste aspecte, instanța va admite contestația la executare și va anula poprirea înființată asupra veniturilor girantului M. D. precum și formele de executare întreprinse pentru executarea sumei de 2355,85 lei, urmând ca executorul judecătoresc împreună cu creditoarea să impute plățile de 5597 lei făcute doar asupra dobânzilor datorate conform articolului 8 și 9 din Contract precum și asupra debitului, eliminându-se sumele reprezentând dobândă penalizatoare de 50 % și cheltuielile de urmărire.
În baza art. 274, Cpr.civ., va obliga intimata, ca parte căzută în pretenții la plata sumelor cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă timbru, onorariu expert contabil, onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată contestator V. S. C., domiciliată în localitatea G., .. 149, ., județul G., în contradictoriu cu intimat C.A.R. P., cu sediul în localitatea G., ., nr. 4, ., județul G., având ca obiect contestație la executare”.
Anulează poprirea înființată asupra veniturilor girantului M. D. precum și formele de executare întreprinse pentru executarea sumei de 2355,85 lei.
Dispune ca executorul judecătoresc împreună cu creditoarea să impute plățile de 5597 lei făcute în perioada august 2010 – mai 2011, doar asupra dobânzilor datorate conform articolului 8 și 9 din Contract precum și asupra debitului principal, excluzându-se cheltuielile de urmărire și dobânda penalizatoare de 50%.
Obligă intimata, căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1697 lei (taxă de timbru 194 lei, timbru judiciar de 3 lei, onorariu expert 800 lei, onorariu avocat 700 lei).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2013.
Președinte,Grefier,
Judecător A. T. A. C. B.
Teh AT/Red ACB/18.06.2013/4ex
Comunicat 2 ex/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5595/2013. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5214/2013. Judecătoria... → |
|---|
