Contestaţie la executare. Sentința nr. 4212/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4212/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 21680/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4212
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul H. L. G. în contradictoriu cu intimata . SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 09.04.2013, 16.04.2013 și apoi la 23.04.2013 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 05.11.2012 sub numărul_, contestatorul H. L. G. a formulat, in contradictoriu cu intimata . SA, contestație la executare solicitând anularea încheierii din 25.09.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2012 și a formelor de executare efectuate în dosar nr. 593/2012 al B. T. Ș., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, contestatorul a arătat că între . G. și intimată a fost încheiat contractul de leasing nr._/25.09.2005, el având calitatea de fidejusor în cadrul acestui contract.
A mai arătat că prin somația din 09.10.2012, comunicată la 17.10.2012, a fost somat ca în termen de 1 zi să achite suma de 43.787,99 lei din care 38.830,87 lei reprezenta debit decurgând din contractul de leasing nr._/2005 și 4957,12 lei cheltuieli de executare, comunicându-se și titlul executoriu, actele anexă și dovada instituirii popririi asupra veniturilor contestatorului.
A precizat contestatorul că din înscrisurile depuse nu rezultă ce reprezintă suma de 38.830,87 lei, pentru care s-a început executarea silită.
De asemenea, contestatorul a precizat că intimata a mai încercat o executare silită pentru debite rezultând din același contract de leasing, în acea situație debitoare fiind ., a cărei contestație la executare a fost admisă prin sentința civilă nr. 6643/14.06.2011 în dosar nr._/233/2010 al Judecătoriei G., în motivare reținându-se că „întrucât contestatoarea a achitat toate facturile emise de intimată, instanța apreciază că nu se justifică executarea silită a acesteia și reposesia bunului” precum și faptul că „intimata a adus la cunoștința contestatoarei prin adresa 5936/16.08.2010 că debitul figura ca închis la 31.12.2009”.
A precizat contestatorul că a fost pus practic în imposibilitate de a-și formula apărări atât timp cât nu i s-a comunicat din ce este formată această sumă și că-și va completa motivele contestației la executare după atașarea la dosar a dosarului de executare nr. 593/2012.
În drept, contestatorul ți-a întemeiat cererea pe prevederile art. 399 și urm. C..
La dosar au fost anexate somația și actele comunicate în anexă (filele 5-15).
Contestația a fost legal timbrată cu suma de 194 lei taxă timbru și 5 lei timbru judiciar, după ce, prin încheierea din 09.01.2013, contestatorului i-a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de ajutor public formulată.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulate de către contestator.
Intimata a făcut un scurt istoric al derulării contractului dintre părți, arătând că utilizatorul . nu a achitat la timp ultimele 4 rate, motiv pentru care la data de 06.07.2009, intimata a reziliat în mod unilateral contractul prin declarația nr._/06.07.2009, solicitând restituirea bunului, plata imediată a ratelor scadente, plata îndemnizației de întârziere, TVA, taxe vamale, accize și orice eventuale alte costuri aferente încetării contractului de leasing.
Întemeind argumentația pe mai multe dispoziții normative, intimata susține ca, după primirea notificării de reziliere, . avea obligațiile mai sus menționate, iar prin sentința civilă nr. 6643/14.06.2011, instanța a reținut că, în cazul în care . SA apreciază că debitoarea mai datorează și alte sume, acestea trebuie facturate pentru a putea fi percepute de la utilizator, concluzionându-se astfel, nu că debitul ar fi fost închis ci că eventualele pretenții ulterioare trebuie facturate. A mai invederat intimata că a facturat toate sumele datorate în baza contractului de leasing și că a comunicat aceste facturi contestatorului însă acesta nu le-a achitat de bună voie până la momentul inițierii executării silite.
Contestația la executare este neîntemeiată, în conformitate cu OG nr. 51/1997, potrivit căreia, utilizatorul se obligă să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing, iar finanțatorul are dreptul de a solicita utilizatorului plata oricăror alte costuri, prezente și viitoare, suportate de el în legătură cu contractul și obiectul acestuia.
În drept, și-a întemeiate poziția procesuală pe prevederile art. 115 C., OG nr. 51/1997.
În temeiul art. 242 alin. 2 C., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
A anexat la întâmpinare toate înscrisurile care au stat la baza pretențiilor sale, contractul de leasing, facturile fiscale nr._/17.02.2012,_/25.05.2012 și_/31.08.2012 dovada plăților pentru asigurarea CASCO și impozit în perioada august 2009 – august 2012, respectiv pentru reposesia, depozitarea și evaluarea bunului (filele 41-195).
La termenul din 05.02.2013, reprezentanta contestatorului a precizat oral în ședință motivul principal al contestației la executare ca fiind lipsa de titlu executoriu pentru sumele pentru care s-a început executarea silită.
Pentru termenul din 05.03.2013, contestatorul a depus precizări prin care a arătat că toate sumele solicitate în cadrul executării silite exced contractului de leasing, ca atare acesta nu reprezintă titlu executoriu pentru aceste sume. S-a invocat din nou conținutul sentinței civile nr. 6433/14.06.2011, irevocabile prin respingerea recursului, prin care s-a stabilit că . și-a achitat toate debitele provenite din contractul de leasing și facturate. A mai arătat că în mod abuziv intimata a ridicat autovehiculul de la sediul utilizatorului în data de 24.05.2012 în timpul nopții, fără o notificare prealabilă și apoi a emis facturile din prezentul dosar pentru sume reprezentând servicii recuperare obiect leasing, servicii depozitare obiect leasing, servicii evaluare obiect leasing. A mai precizat contestatorul că nu orice sume ce au fost facturate de intimata sunt automat și datorate în baza contractului de leasing și îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile.
A mai precizat că intimata a emis facturile din prezentul dosar după ce contractul de leasing era expirat, că exced acestuia și că pentru ele, intimata nu deține un titlu executoriu. Cu privire la penalitățile solicitate, contestatorul a precizat că intimata nu a precizat perioada pentru care sunt calculate, respectiv la ce debit au fost calculate, ca atare nici acestea nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Pentru același termen de judecată, intimata a precizat că solicită restituirea contravalorii asigurărilor pentru perioada august 2009 – august 2012, impozitul pentru august 2009 – august 2012, iar penalitățile au fost calculate pentru perioada 06.07.2009 – 26.08.2010, dată la care susține că a fost reziliat contractul de leasing.
La termenul din 05.03.2013, instanța a încuviințat contestatorului proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă, iar intimatei proba cu înscrisuri, însă contestatorul nu a înțeles să achite avansul de onorariu expert, fiind decăzut din probă.
La termenul din 02.04.2013, contestatorul a depus la dosarul cauzei o parte din corespondența purtată cu intimata în vederea transferului dreptului de proprietate asupra autovehiculului.
La dosar a fost comunicată copie certificată după dosarul execuțional nr. 593/2012 al B. T. Ș. și s-a atașat dosarul nr._/233/2010 al Judecătoriei G..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține că cererea contestatorul este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, între . și intimată a fost încheiat contractul de leasing nr._/25.07.2005 având ca obiect un autoturism marca Toyota Avensis, valoarea totală a contractului fiind de 28.320,44 Euro, din care valoarea mașinii fiind de 21.190 Euro (f.9-15).
Datorita unor întârzieri la plata din culpa contestatoarei, intre părți au intervenit neînțelegeri privind sumele datorate de către debitoare și s-a purtat o corespondență cu privire la aceste aspecte.
La data de 27.08.2010, creditoarea a formulat o cerere de executare silita in vederea recuperării autoturismului si a sumei de 3149,6 euro, . formulând contestație împotriva acestei executări, ce a făcut obiectul dosarului nr._/233/2010 al Judecătoriei G..
Prin sentința civilă nr. 6433/14.06.2011, pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2010, irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a admis contestația la executare formulată de . și a anulat formele de executare emise in dosarul 611/2010 al B. T. Ș..
În considerentele acestei hotărâri s-au reținut cu putere de lucru judecat că . a achitat integral debitul stabilit in baza contractului de leasing si de asigurare și intimata a adus la cunoștința contestatoarei prin adresa 5936/16.08.2010 ca debitul figura ca fiind închis la data de 31.12.2009. S-a reținut de asemenea, că debitoarea a achitat toate sumele care i-au fost facturate de către creditoare, reprezentând debit stabilit în baza contractului de leasing si de asigurare și întrucât contestatoarea a achitat toate facturile emise de intimată, instanța apreciază ca nu se justifică, la acest moment, executarea silită a acesteia și reposesia bunului.
S-a precizat și că, dacă intimata apreciază că debitoarea mai datorează și alte sume, acestea trebuie facturate in temeiul art. 155 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal pentru a putea fi percepute de la contestatoare, în mod cert, contestatoarea nu ar fi putut achita sume care nu erau facturate, întrucât nu avea cunoștință despre ele.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la începutul lunii august 2009, autovehiculul a fost implicat într-un accident de circulație, iar intimata a refuzat să emită o împuternicire pentru ca utilizatorul să poată proceda la repararea autoturismului.
. a formulat mai multe cereri în vederea transferului de proprietate asupra autovehiculului, cereri cărora intimata nu le-a dat curs cu motivarea că nu au fost achitate de către utilizator toate obligațiile derivate din contractul de leasing.
La data de 24.05.2012, intimata a reintrat în posesia autovehiculului, ridicându-l de la sediul utilizatorului în timpul nopții, fără a-l înștiința, iar la data de 31.08.2012 a formulat cererea de executare silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 593/2012 al B. T. Ș., solicitând executarea silită a fidejusorului H. L. G. pentru suma de 38.830,87 lei, derivând din contractul de leasing.
Prin încheierea nr. 5409/25.09.2012 pronunțată în dosar nr._/233/2012 al Judecătoriei G. s-a încuviințat executarea silită a sumelor solicitate de intimată în temeiul contractului de leasing.
La data de 17.10.2012, contestatorului i-a fost comunicată somația de plată a sumei de 43.787,99 lei din care 38.830,87 lei reprezenta debit decurgând din contractul de leasing nr._/2005 și 4957,12 lei cheltuieli de executare.
În drept, potrivit art. 399, alin.1 și 3 C., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, potrivit alin. 2, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În prezenta cauză, contestatorul H. L. G. a contestat existența unei legături între contractul de leasing nr._/25.07.2005, încheiat între . și . SA și sumele ce face obiectul executării silite.
Potrivit art. 8 din OG nr. 51/1998 actualizată, raportat la art. 372 C., contractul de leasing financiar este un titlu executoriu și poate fi pus în executare pentru toate sumele ce derivă din clauzele sale și pot fi astfel determinate.
În sensul art. 9 din contractul încheiat între părți, în cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligațiilor contractuale prevăzute la pct. 8, utilizatorul are obligația de a achita ratele de leasing scadente și neachitate până la momentul rezilierii definitive, inclusiv penalități aferente, indemnizația de reziliere care reprezintă valoarea în numerar a tuturor ratelor rămase de achitat până la expirarea contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală, sumele reprezentând TVA, taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării contractului și obligația restituirii obiectului de leasing.
Potrivit art. 6,2 din Condițiile Generale aferente contractului de leasing, în cazul în care utilizatorul nu își îndeplinește oricare dintre obligațiile sale de plată aferente contractului, finanțatorul are dreptul să urmărească direct pe fidejusor în scopul executării creanței sale pentru suma datorată, fidejusorul fiind obligat în solidar cu utilizatorul, în ceea ce privește executarea obligațiilor.
Instanța va reține încă că între . și intimată s-a purtat deja un litigiu, dosarul nr._/233/2010 al Judecătoriei G., aspectele constatate cu putere de lucru judecat în sentința pronunțată în acest dosar, irevocabilă, fiind deosebit de relevante pentru soluționarea prezentei spețe.
Astfel, prin sentința civilă nr. 6433/14.06.2011 instanța a constatat din probele tehnice administrate că . a achitat integral debitul stabilit in baza contractului de leasing si de asigurare și intimata a adus la cunoștința contestatoarei prin adresa 5936/16.08.2010 ca debitul figura ca fiind închis la data de 31.12.2009, nejustificându-se la acel moment executarea silită a debitoarei sau reposesia bunului.
Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești ci ca o prezumție legală prin art. 1200 pct. 4 cod civil 1864 si ca o excepție procesuală - prin art.166 NCPC.
P. de lucru judecat dobândește orice hotărâre judecătorească prin care s-a soluționat fondul pretențiilor și a drepturilor subiective afirmate de părți. Aceasta condiție nu este îndeplinită doar în cazul în care reclamantul renunță la judecata cererii, cererea este respinsă pentru anumite aspecte de ordin procedural, este anulată, respinsă ca prematură sau introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuala ori împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
În speță, contestația la executare formulata împotriva actelor de executare din dosarul_/233/2010, admisă prin sentința civilă nr. 6433/14.06.2011 s-a reținut că . a achitat integral debitul stabilit in baza contractului de leasing si de asigurare precum și că și debitul figurează ca fiind închis la data de 31.12.2009 potrivit adresei nr 5936/16.08.2010 .
Aceasta hotărâre judecătoreasca se bucura de autoritate de lucru judecat, întrucât instanța a analizat în cadrul litigiului dreptul subiectiv invocat de către contestator respectiv existența anumitor creanțe pe care intimata le-ar mai avea de încasat în baza contractului de leasing nr._/25.07.2005.
Față de considerentele sentinței civile nr. 6433/14.06.2011 și față de faptul că atât debitul prevăzut în contract cât și primele de asigurare, au fost în întregime achitate de către debitoare, aspect recunoscut de însăși intimată prin adresa nr. 5936/16.08.2010, instanța nu va putea reține decât că acest contract a fost integral executat de ambele părți, atât în ceea ce privește predarea bunului cât și în ceea ce privește plata folosinței acestui bun, începând cu data de 24.07.2009, data expirării celor 4 ani stipulați în acordul părților.
Această concluzie este concordantă și cu corespondența dintre părți, conform căreia debitoarea . și-a exprimat opțiunea privind transferul de proprietate asupra autovehiculului în discuție (filele 215-228), iar intimata a condiționat realizarea acestui transfer doar de achitarea unor sume de bani, care derivau în mod aleatoriu, fără o justificare clară, de la o adresă la alta.
Instanța va reține că toate sumele solicitate de intimată în cadrul acestei executări silite provin, conform înscrisurilor depuse la dosar din cheltuieli efectuate de intimată, ca proprietar al autovehiculului, în perioada august 2009 – august 2012, ulterior expirării contractului de leasing dintre părți și în consecință nu pot fi considerate ca derivând din acesta.
Intimata a refuzat, în opinia instanței, în mod nejustificat, să-și respecte propriile obligații contractuale și să transfere dreptul de proprietate asupra autovehiculului către utilizatoarea ., deși aceasta și-a manifestat în mod expres și repetat dreptul de opțiune, inclusiv după ce s-a constatat în mod irevocabil că achitase toate sumele datorate în baza contractului de leasing și facturate de intimată.
Ca atare, contractul de leasing, care a fost integral executat de părți, dar nu a fost finalizat prin transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului de la intimată la utilizator, din culpa exclusivă a . SA, nu poate constitui titlu executoriu pentru cheltuielile pe care intimata le-a făcut pentru bunul proprietatea sa.
Cu atât mai mult, deposedarea utilizatorului de bun la data de 24.05.2012 a fost abuzivă și în afara clauzelor contractuale, atât timp cât contractul fusese executat, iar utilizatorul își exprimase opțiunea în vederea transferului de proprietate și abuzivă apare solicitarea intimatei ca fidejusorul din contractul de leasing să-i achite contravaloarea acestei deposedări și contravaloarea depozitării bunului ulterior acestui moment.
O interpretarea contrară a raportului juridic dintre părți ar fi de natură a crea un dezechilibru semnificativ între contraprestațiile acestora, lăsând loc la un comportament abuziv din partea finanțatorului de leasing, care interpretează atât prevederile OG nr. 51/1997 cât și prevederile contractuale într-un mod contrar tuturor principiilor de drept.
Instanța va reține reaua credință a intimatei și din împrejurarea că, deși autovehiculul a fost avariat într-un accident rutier în luna august 2009, a refuzat să-i dea utilizatorului împuternicire pentru a-l repara, dar în prezent solicită obligarea fidejusorului la plata ratelor CASCO pentru o perioadă neacoperită de clauzele contractuale și în care nimeni nu a putut folosi efectiv acest autovehicul.
Instanța apreciază că singurele sume derivate din contractul de leasing propriu-zis sunt penalitățile de întârziere cuprinse în facturile depuse la dosarul cauzei. Cu privire la acestea, având în vedere precizările intimatei că au fost calculate pentru perioada 06.07.2009 – 26.08.2010, instanța observă că ele nu sunt datorate, raportat la adresa nr. 5936/16.08.2010 emisă de însăși intimata, potrivit căreia debitul figura ca fiind închis la data de 31.12.2009. De altfel, intimata nici nu putea calcula penalități pentru anul 2010, atât timp cât ratele aferente contractului au fost achitate integral în cursul anului 2009, astfel cum rezultă din conținutul sentinței civile nr. 6433/14.06.2011.
În consecință, constatând că intimata nu deține un titlu executoriu pentru sumele pentru care a inițiat executarea silită, instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silită însăși precum și toate actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 593/2012 al B. T. Ș., inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite din dosar nr._/233/2012.
În temeiul art. 274 alin. 1 C., instanța va obliga intimata la plată către contestator a sumei de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul H. L. G., cu domiciliul în G., ., . jud. G., în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în București, Calea 13 Septembrie, nr. 90, tronson III, ..
Anulează executarea silită însăși pornită pentru suma de 38.830,87 lei precum și toate actele de executare întocmite în dosar execuțional nr. 593/2012 al B. T. Ș., în baza contractului de leasing nr._/29.07.2005.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/03.06.2013 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1980/2013.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7368/2013. Judecătoria... → |
|---|
