Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 1095/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1095/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 16122/233/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1095
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâții C. I. și I. (fostă M.) V..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2013 și apoi la 08.02.2013 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrata la Judecătoria G. în data de 05.08.2010, reclamanta S. NICOLIȚA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. I. ȘI M. V. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare a apartamentului nr. 63, .. 3, ., ., jud. G..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 11.04.1998 a încheiat cu pârâții, prin intermediul agenției imobiliare . – M., un antecontract de vânzare-cumpărare privind apartamentul din G., .. 3, ., la un preț de 36.000.000 ROL. Reclamanta a afirmat că a achitat integral această sumă la data încheierii contractului, asumându-și și costurile încheierii actului în formă autentică, suma achitată cu titlu de preț fiind obținută din vânzarea altui apartament cu câteva zile înainte. A precizat reclamanta că avea o vârstă foarte înaintată și la momentul achiziționării imobilului, motiv pentru care a apelat la serviciile unei agenții imobiliare, și că imediat după încheierea antecontractului s-a și mutat în imobil, unde locuiește și în prezent, cu fiica și nepotul ei.
A mai arătat reclamanta că la scurt timp după încheierea antecontractului, a încercat să-i găsească din nou de pârâți pentru a încheia contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, însă aceștia refuzau de fiecare dată, iar după 2003, nu a mai reușit să ia legătura cu pârâții întrucât și-au schimbat domiciliul. Aceasta a precizat că a identificat noul domiciliu al pârâților în anul 2010 când aceștia au formulat împotriva sa o acțiune în evacuare.
A afirmat reclamanta că în 2008, încercând să facă demersurile pentru încheierea contractului autentic, a aflat de la OCPI că de fapt imobilul este grevat de o interdicție de vânzare și de o ipotecă înscrisă în 1994 în favoarea Bankcoop SA – filiala T., aspecte pe care nu le-a cunoscut la încheierea antecontractului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1075-177 și 1295 vechiul Cod Civil.
În dovedirea pretențiilor, a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4-6).
Legal citat, pârâtul C. I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, în sensul că de la momentul încheierii antecontractului și până la momentul formulării acțiunii au trecut mai mult de 3 ani, încălcându-se termenul prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. A arătat de asemenea că reclamanta nu a intrat în posesia acestui apartament la 11.04.1998 ci în luna octombrie 2001, după împlinirea termenului de prescripție, întrucât în 1998 imobilul era încă bun comun al pârâților, a căror căsătorie fusese desfăcută prin sentința civilă nr. 9793/20.11.1996 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/1996. A mai arătat pârâtul că la această adresă și-a avut sediul social ., care și-a schimbat sediul de acolo abia la 13.04.2000 și că deține o adeverință de la Asociația de proprietari nr. 703 că reclamanta a efectuat prima plată la 16.10.2001.
Pe fondul cererii, pârâtul a solicitat respingerea cererii întrucât în cauză nu există un antecontract de vânzare-cumpărare, înscrisul depus la dosarul cauzei neîndeplinind condițiile impuse de art. 1179 C. Civ. A mai arătat pârâtul că acest înscris conține doar acordul dintre reclamantă și agenția imobiliară, însă nu conține acordul de voință al părților la vânzare. S-a mai contestat și plata sumei de bani cu titlu de preț, arătând că mențiunea din act nu privește plata prețului, este făcută între rubrici, iar tranzacția nu s-a finalizat pentru că pârâții nu puteau vinde, imobilul fiind grevat de sarcini.
Pârâta M. V. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri, procedura de citare fiind realizată față de ea prin publicitate într-un ziar de circulație națională.
Pentru termenul din 17.01.2012, pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri: actul de dobândire a imobilului, extras ORC pentru ., notificările către reclamantă, sentința de divorț, certificat de sarcini, dovada dosarului de evacuare (filele 47-60).
Pentru termenul din 10.04.2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei extras din cartea de imobil și adeverință Asociația de Proprietari, precum și acte medicale privind pe reclamantă (filele 75-78).
La același termen de judecată instanța a dispus unirea cu fondul a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, apreciind că soluționarea excepției impune administrarea acelorași probe ca și fondul cauzei.
La termenul din 12.06.2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei originalul înscrisului despre care a afirmat că reprezintă antecontractul dintre părți. (fila 100).
Instanța a încuviințat părților proba cu interogatoriul și audierea de martori, răspunsurile pârâtului C. I. fiind consemnate la filele 92-94, iar declarațiile martorilor D. M. D. și A. A. fiind consemnate la filele 101 și 102.
La data de 04.09.2012, apărătorul reclamantei a învederat că reclamanta S. Nicolița a decedat la data de 02.08.2012, depunând la dosar certificatul de deces nr. 1949 din 03.08.2012 (fila 107).
P. încheierea din 04.09.2012, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei S. Nicolița iar moștenitoarea reclamantei, A. M., a arătat că înțelege să continue litigiul în numele mamei sale.
La dosar au fost depuse certificat de atestare fiscală (fila 156), certificat de sarcini din care rezultă că imobilul nu este înscris în CF și este grevat de mai multe sarcini (filele 133 și 160) și adeverință de la Asociația de Proprietari nr. 703 G. (fila 141) și acord de mediere încheiat între A. M. și Asociația de proprietari (fila 148-149).
După rămânerea cauzei în pronunțare, ambele părți au depus la dosar concluzii scrise.
Instanța este competentă să soluționeze cauza, potrivit art.1 pct.1 C.pr.civ. raportat la art. 13 alin.1 C.pr.civ.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 63 din G., .. 3, ., . 38, la data de 11.02.1994, în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1994 (filele 47-48).
Pârâții au divorțat prin sentința civilă nr. 9733/20.11.1996 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/1996 însă nu au realizat niciodată partajul bunurilor comune (filele 54-55).
La data 03.04.1998, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 571/03.04.1998 la BNP Z. V. I., reclamanta S. Nicolița a vândut un apartament în mun G., pentru un preț de 30.000.000 ROL (fila 5) și a apelat la serviciile Agenției Imobiliare M. pentru a dobândi un alt apartament.
La data de 11.04.1998, părțile au încheiat un înscris intitulat „contract de intermediere imobiliară”, semnat de S. Nicolița (c), C. I. (v), M. V. (v) și O persoană neindetificată în calitate de reprezentant al prestatorului . 4)
Acest înscris este un contract tipizat de intermediere imobiliară, despre care reclamanta afirmă că reprezintă și antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, cu privire la apartamentul din G., .. 3, ., . camere, cartier Micro 38. Înscrisul conține următoarea clauză: „suma de care dispune beneficiarul pentru cele solicitate este de 36.000.000 ROL, cu clauza să plătească actele cumpărătorul, achitat suma în fața agentului de la agenția M.”.
La data de 11.04.1998, apartamentul nr. 63 din G., .. 3, . de interdicția de vânzare nr. 59/1994, și ipoteca nr._/1994 în favoarea Bank Coop SA Filiala T. (fila 6, 133,160).
Reclamanta și familia sa s-au mutat să locuiască în apartamentul nr. 63 din G., .. 3, . lunii aprilie 1998, astfel cum rezultă din extrasul cărții de imobil pentru acest apartament (filele 75-77) .
. a avut sediul social în acest imobil până la data de 13.04.2000, când sediul a fost mutat în G., ., . 49-50).
Părțile nu s-au prezentat până în prezent la notar pentru încheierea actului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Pârâții s-au dezinteresat de imobil până la data de 14.05.2010, când pârâtul C. I. a fost notificat pentru a achita datoriile restante privind cheltuielile de întreținere ale apartamentului. La acel moment, pârâtul a formulat acțiune de evacuare a reclamantei și familiei acesteia, acțiunea făcând obiectul dosarului nr._/233/2010 al Judecătoriei G., în prezent suspendat în temeiul art.244 pct. 1 C.Pr. Civ. filele 59-60).
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi. Aceasta întrucât, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Conform art. 1295 C.civ. contracul de vânzare - cumpărare este consensual, de regulă încheindu-se prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități, fără remiterea lucrului și a prețului in momentul încheierii sale.
Potrivit principiului conversiunii actului juridic consacrat de doctrină și jurisprudență, manifestarea de voință a părților înscrisă într-un act juridic lovit de nulitate se interpretează în sens pozitiv respectiv în sensul producerii efectelor juridice urmărite de părți, prin aplicarea regulii instituite de art. 978 Cod Civil.
Cu referire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul C. I. prin întâmpinare, instanța urmează a o respinge, pentru următoarele considerente:
Deoarece antecontractul de vânzare-cumpărare este o promisiune bilaterală de a contracta, în caz de neexecutare a obligației asumate răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură a obligației de a face se asigură prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Acest termen curge din momentul încheierii convenției, însă atunci când promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului-vânzător, echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a) din decret.
În asemenea situații, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă în momentul în care promitentul-vânzător se manifestă expres, în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător.
Or, în prezenta cauză, instanța constată că reclamanta și familia sa s-au mutat în imobil în luna aprilie 1998, astfel cum rezultă din extrasul cărții de imobil (filele 75-77) având stăpânirea lui și în prezent (așa cum rezultă din răspunsul pârâtului la interogatoriu și adeverințele de la Asociația de Proprietari nr. 703).
Instanța constată că nu există o contradicție între informațiile cuprinse în adeverințele emise de Asociația de Proprietari celor două părți (fila 53 pentru pârât și fila 75 pentru reclamantă), din acestea rezultând doar că reclamanta a locuit în imobil din aprilie 1998, dar a început să plătească cheltuielile de întreținere din 16.10.2001, probabil inclusiv debite restante.
Se apreciază de asemenea că stabilirea sediului social al . în imobilul în litigiu până la data de 13.01.2000 nu a reprezentat un impediment la mutarea reclamantei în imobil, raportat la obiectul de activitate al acestei societăți, de comerț cu ridicata, care nu putea avea loc în mod real într-un apartament de . evidenței că sediul real al acestei societăți era în alt imobil.
Instanța va reține și răspunsul pârâtului C. I. la întrebarea 9 din interogatoriu în sensul că reclamantei i s-a permis să locuiască în casă, în eventualitatea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, așadar, de la momentul acordului dintre părți.
Ca atare, instanța va constata că, în mod real, reclamanta și familia sa au intrat în imobil în luna aprilie 1998 și că au locuit acolo fără a fi tulburați până în 2010, la momentul formulării cererii de acțiune în evacuare de către pârâtul C..
Raportat la aceste aspecte, care fac dovada recunoașterii de către pârâți a dreptului reclamantei în perioada 1998 – 2010, instanța reține că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune a fost întrerupt în toată această perioadă, prin stăpânirea în fapt a imobilului de către reclamantă.
Principalul efect al cauzei de întrerupere a cursului prescripției îl reprezintă faptul că de la data încetării acestei cauze începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani. Acțiunea în evacuare a fost introdusă de către pârât în cursul anului 2010, în timp ce prezenta acțiune a fost introdusă la data de 05.08._, respectiv în interiorul termenul de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Pe cale de consecință, va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și va proceda la cercetarea fondului cauzei.
Pe fondul cererii, analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța va admite cererea formulată de reclamanta S. Nicolița și continuată de fiica acestei A. M., pentru următoarele considerente:
În prezentul litigiu, instanța este chemată să interpreteze conținutul înscrisului depus în original la fila 100, în sensul de a aprecia în ce măsură acest înscris a consemnat acordul de voință al părților în sensul transferului dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 63 din G., .. 3, .> Pentru a da o corectă interpretare acestui înscris și voinței reale a părților la semnarea sa, instanța va face aplicarea regulilor instituite de prevederile art. 977-985 vechiul Cod Civil, privind interpretarea convențiilor, procedând la coroborarea acestui înscris cu celelalte probe administrate în dosar.
Înscrisul de care reclamanta înțelege să se folosească este un contract tipizat de intermediere imobiliară, care conține și câteva clauze suplimentare, fiind semnat atât de reprezentantul agenției imobiliare, cât și de beneficiara – eventuală cumpărătoare, respectiv de eventualii vânzători.
Instanța trebuie să deceleze dacă în acest înscris sunt cuprinse două acte juridice diferite: un contract de intermediere imobiliară, pe de o parte, și un antecontract de vânzare-cumpărare, pe de altă parte, respectiv dacă sunt îndeplinite cele patru condiții esențiale de validitate: capacitatea, consimțământul valabil al părților, un obiect determinat și o cauză ilicită, prin prisma caracterului specific al antecontractului de vânzare-cumpărare.
Din declarația martorei oculare la semnarea acestui înscris, numita D. (fostă U.) D. M., agentul imobiliar care a pus părțile în legătură (fila 101), instanța va reține că aceasta își recunoaște scrisul de pe actul de la fila 100. Mai reține că, în conformitate cu practica agenției imobiliare de atunci, agentul imobiliar încheia cu partea contract de intermediere imobiliară care reprezenta un act prealabil actului final de vânzare-cumpărare care se încheia la notar și că agenția nu încheia un act distinct denumit antecontract de vânzare-cumpărare, separat de contractul de intermediere.
A mai menționat martora că era o practică obișnuită în 1998 ca agentul imobiliar să menționeze în contractul de intermediere dacă s-au plătit de părți sume de bani în contul vânzării ce urma să se perfecteze.
Instanța va lua în considerare declarația acestei martore, mai ales în ceea ce privește detalierea procedurilor de intermediere imobiliară și de încheiere a actelor premergătoare încheierii contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică, având în vedere specializarea sa în domeniul imobiliar, cu o experiență de cel puțin 14 ani
Ca atare, coroborând declarația acestei martore cu conținutul înscrisului de la fila 100 și transferul posesiei imobilului, instanța va reține că voința reală a părților la data de 11.04.1998 a fost de vânzare a apartamentului în litigiu de către pârâți către reclamantă pentru suma de 36.000.000 ROL, preț care s-a achitat la momentul semnării acestui act.
Instanța apreciază că obiectul contractului a fost suficient de determinat ca fiind apartamentul din G., .. 3, . etajul 2, cartier Micro 38, cu 2 camere, numărul greșit al apartamentului reprezentând o simplă eroare materială, în contextul în care adresa era corectă în toate celelalte privințe.
Instanța, prin raportare la conținutul contractului de la fila 5, prin care reclamanta a vândut cu o săptămână mai devreme, un alt apartament, situat într-o zonă mult mai bună a orașului, pentru prețul de 30.000.000 ROL și prin coroborare cu declarația martorei D. care a afirmat că 36.000.000 ROL putea reprezenta un preț real al unui apartament la nivelul anului 1998, va reține că suma de 36.000.000 ROL menționată în înscris și plătită la data încheierii actului reprezintă prețul vânzării,.
În acest sens, instanța reține și faptul notoriu că România, începând cu anul 1995, a intrat într-o perioadă cu inflație galopantă, care s-a încheiat în anul 2005, iar acest proces inflaționist poate crea dubii în privința valorii reale a unor bunuri determinate la diferite intervale de timp.
Se constată și acordul părților cu privire la persoana în sarcina căreia cădeau cheltuielile cu încheierea contractului în formă autentică, respectiv cumpărătoarea – reclamantă.
Instanța constată și împrejurarea, deosebit de relevantă, că acest înscris a fost semnat atât de potențiala cumpărătoare, cât și de cei doi potențiali vânzători, astfel încât apreciază că toți cei trei au consimțit la operațiunea juridică pe care înscrisul o conținea.
Instanța nu a reușit să determine câte exemplare din acest înscris au fost întocmite, însă apreciază să absența mențiunii privind numărul de exemplare originale afectează cel mult valabilitatea înscrisului prezentat însă nu și valabilitatea actului juridic consemnat în el, înscrisul fiind interpretat prin aplicarea principiului conversiunii actelor juridice, într-un început de dovadă scrisă, susceptibil de a fi completat cu celelalte probe administrate în dosar.
Or instanța, coroborând conținutul acestui înscris cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu, cu declarația martorei D., cu adeverințele de la Asociația de proprietari și cu certificatele de sarcini și de atestare fiscală, va reține că la data de 11.04.1998, între părți a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra imobilului construcție în litigiu contra prețului de 36.000.000 ROL.
După acest moment, atitudinea părților pe parcursul următorilor 12 ani a fost mai mult decât grăitoare pentru a evidenția voința lor reală: reclamanta s-a comportat ca și un proprietar al imobilului, locuind efectiv în apartament, achitând impozitele și, cu întârziere, cheltuielile de întreținere, în timp ce pârâții s-au dezinteresat total de imobil, până la momentul la care au întrevăzut o posibilitate de a și-l recupera.
De altfel, pârâtul C. I. nu a acționat din proprie inițiativă nici în 2010 în apărarea dreptului său, ci doar după ce a fost notificat de către Asociația de Proprietari cu privire la existența debitelor restante.
Instanța va înlătura apărările pârâtului C. I., în sensul că voința reală a părților a fost aceea ca pârâta M. V. să le permită reclamantei și familiei acesteia să locuiască o vreme în imobil, întrucât această susținere nu explică motivul pentru care acest pârât a fost prezent la momentul semnării actului de la fila 100 și mai ales nu explică pentru ce pârâtul a semnat înscrisul sus menționat.
De altfel, chiar pârâtul C. afirmă că s-a dezinteresat de apartament până la momentul la care a fost somat de Asociația de Proprietari cu privire la existența datoriilor, contrazicându-se cu propriile susțineri în sensul că acolo s-a aflat până în 2000 sediul societății comerciale al cărei asociat unic era.
Nu este credibilă nici ipoteza avansată de pârât în sensul că i-ar fi permis reclamantei, o străină, să locuiască în imobilul proprietatea sa, fără a fi primit vreo sumă de bani în schimbul acestui serviciu și fără să fi încercat să-și recupereze bunul de la reclamantă timp de 12 ani de zile.
Pârâtul a mai afirmat că imobilul nu putea fi înstrăinat prin act autentic în 1998 pentru că avea înscrise mai multe sarcini încă din 1994: interdicție de înstrăinare și ipotecă în favoarea ..
Instanța va înlătura și această apărare, constatând că pentru pârâți această modalitate de operare, prin încheierea unui act sub semnătură privată cu plata integrală a prețului, reprezenta cea mai facilă modalitate de a înstrăina un imobil cu sarcini: este mult mai plauzibilă posibilitatea ca cei doi coproprietari să nu fi adus la cunoștința cumpărătoarei existența sarcinilor, să fi primit prețul pentru imobil și apoi să se fi eschivat când li s-a solicitat să se prezinte la notar.
Instanța mai constată un aspect: pârâtul nu mai deținea originalul contractului de vânzare-cumpărare din 1994, în prezentul dosar utilizând duplicate ale acelor acte, ce i-au fost eliberate la 23.04.2010 (filele 47-48), un element în plus pentru a releva dezinteresul total al pârâtului față de imobil.
Instanța observă și că imobilul este la zi cu plata impozitelor, astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală (fila 196), respectiv că reclamanta și moștenitoarea sa au fost cele care au achitat impozitele începând cu 1998, pârâtul recunoscând dezinteresul său manifest față de imobil.
Instanța reține că, întrucât un antecontract prin care pârtile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil naște în sarcina lor o obligație de a face, constând în încheierea in viitor a contractului in forma autentică, această obligație este susceptibila de executare silita prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
Aceasta posibilitate întemeiata pe dispozițiile art.1073-1077 C.civ. vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteza un antecontract valabil încheiat în care clauzele contractuale au fost respectate (plata prețului și predarea bunului), condiții care sunt îndeplinite în speța dedusă judecății.
Instanța va reține că existența unor datorii ale reclamantei și moștenitoarei acesteia către Asociația de Proprietari nu reprezintă un impediment la valorificarea înțelegerii dintre părți, atât timp cât chiar între succesoarea cumpărătoarei și Asociație a fost încheiat un acord de mediere prin care aceasta și-a asumat datoriile și s-a angajat să le achite în mod eșalonat (filele 148-149).
Având în vedere considerentele expuse, instanța urmează să admită acțiunea și să constate perfectă vânzarea intervenită între pârâții C. I. și I. (fostă M.) V., în calitate de vânzători și reclamanta S. Nicolița, în calitate de cumpărătoare, cu privire la apartamentul nr. 63 din G., .. 3, ., . de 36.000.000 ROL, care a fost achitat integral la data încheierii convenției.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâții, ca părți căzute în pretenții, la plata către reclamanta A. M., a sumei de 3301 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (300 lei taxă judiciară de timbru, 1 leu timbru judiciar și 3000 lei onorariu avocațial, conform chitanțelor de la filele 115-117).
În temeiul dispozițiilor art. 54 din Legea 7/1996, dispune comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă și irevocabilă, către OCPI G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul C. I. prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. NICOLIȚA și continuată de succesoarea acesteia, A. M., cu domiciliul în G., .. 3, ., ., jud. G. în contradictoriu cu pârâții C. I., cu domiciliul în G., .. 9, ., ., jud. G., și I. (fostă M.) V., cu ultimul domiciliu cunoscut în ., jud. C. S..
Constată perfectă vânzarea intervenită la data de 11.04.1998, între defuncta S. Nicolița, în calitate de cumpărătoare și C. I., respectiv I. V. în calitate de vânzători, cu privire la imobilul construcție - apartamentul nr. 63, situat în G., .. 3, ., ., pentru prețul de 36.000.000 ROL.
Obligă pârâții C. I. și I. V. să achite reclamantei A. M., suma de 3301 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă și irevocabilă, către OCPI G..
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/6EX/12.03.2013 . class="Footer"> Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr. 677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9483/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7811/2013.... → |
|---|
