Obligaţie de a face. Încheierea nr. 03/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 03/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 16418/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 03.12.2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. V. C.
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantii D. Ș. și D. I. în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 150 C.proc.civ., nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 10.12.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2013.
Președinte Grefier
Judecător N. V. C. I. M.
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10.12.2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. V. C.
Grefier – I. M.
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17.12.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2013.
Președinte Grefier
Judecător N. V. C. I. M.
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 17.12.2013
Instanța constituită din:
Președinte – N. V. C.
Grefier – I. M.
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 19.12.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2013.
Președinte Grefier
Judecător N. V. C. I. M.
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19.12.013
Instanța constituită din:
Președinte – N. V. C.
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții D. Ș. și D. I. în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect „obligație de a face”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 10.12.2013, 17.12.2013 și apoi la data de 19.12.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 24.08.2012 sub dosar nr._ reclamantele D. Ș. și D. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. M., obligarea pârâtei să întabuleze în cartea funciară titlul de proprietate nr._-58/10.05.1994 emis pe numele defunctului C. V. în care este inclusă tarlaua nr. 152/1 . făcut obiectul convenției încheiate la data de 12 aprilie 1995, să obțină consimțământul fiului său major C. F.-V. și să transmită în favoarea reclamantelor dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren arabil de 1000 mp situată în extravilanul localității G., tarlaua nr. 152/1 .> În motivarea cererii, reclamantele au arătat că prin înscrisul sub semnătură privată contract de vânzare”încheiat la data de 12.04.1995 defunctul D. Vergiliu a cumpărat de la pârâta C. M. o suprafață de teren arabil de 1000 mp situată în extravilanul localității G., tarlaua nr.152/1, . vecinătăți la N-A. A, la E-Mitescu I, la S-I. S laV drum. Acest teren a fost vândut de pârâtă fiului să major C. F. V..
Precizează reclamantele că deși părțile s-au angajat să perfecte această convenție până la momentul decesului cumpărătorului D. Vergiliu actul de vânzare nu a fost încheiat în formă autentică. S-a arătat că prin convenție s-a stabilit prețul de 1500.000 lei iar acesta a fost achitat în întregime de către defunct .
Reclamantele au învederat instanței că înscrisul sub semnătură privată datat 12.04.1995 îndeplinește condițiile generale de validitate ale unui act juridic, condiții prevăzute la art.948-968 cod civil de la 1864 fiind obligatoriu pentru părțile contractante în temeiul art.969 Cod civil.
S-a mai arătat că terenul ce a făcut obiectul convenției nu a fost întabulat în cartea funciară astfel că la acest moment nu se poate încheia un act valabil de înstrăinare.
În drept a invocat dispozițiile art. 969, 948 Cod Civil, art.1073 Cod civ, art.887 din Legea 287/2009 art.3 din Legea nr. 71/2011 art. 10 pct 1 Cod procedură civilă.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de 25.06.2013 instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile și proba cu interogatoriul pârâtei și a prorogat discuția cu privire la proba testimonială după administrarea celor două probe încuviințate.
În ședința publică din data de 22.10.2013 instanța a respins administrarea probei testimoniale având în vedere că pârâta nu a contestat situația de fapt, respectiv că reclamanții au avut o posesie continuă începută în anul 1995.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 12 aprilie 1995 între C. V. M., în calitate de vânzătoare și D. Vergiliu, în calitate de cumpărător, a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare, înscris sub semnătură privată, prin care C. M., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului C. vasile a vândut cumpărătorului suprafața de 1.000 mp teren arabil situat în extravilanul localității G., tarlaua 152/1, . ca vecini la nord A. A., la est Nitescu I., la sud I. G., la vest – drum. Prețul vânzării a fost stabilit la 1.500.000 lei, consemnându-se că banii au fost dați și primiți la data încheierii convenției. Se mai consemnează că vânzătoarea îi garantează cumpărătorului consimțământul copilului său major, C. F. V.. Cu privire la încheierea unui act autentic se menționează faptul că ambele părți se angajează să perfecteze convenția la data optimă prin notariatul de Stat G.. (f. 7).
Deși părțile au intitulat convenția contract de vânzare cumpărare, în realitate aceasta are natura unui antecontract de vânzare cumpărare, o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, având în vedere că potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii convenției transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor se putea realiza valabil numai prin contract în formă autentică (art. 46 al. 1 din legea nr. 18/1991, în varianta în vigoare la momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare).
Cu privire la terenul ce face obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, instanța constată că acesta este un teren arabil inclus în titlul de proprietate eliberat pe numele C. V. (f. 13), căruia i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 5.000 mp, prin titlul de proprietate cu nr._-58 din 10.05.1994.
Potrivit disp. art. 31 din legea nr. 18/1991 (varianta în vigoare în anul 1995) terenul atribuit conform art. 18 alin. 1, art. 20 și art. 39 (în cazul constituirii dreptului de proprietate) nu poate fi înstrăinat prin acte între vii timp de 10 ani socotiți de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietății, sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare.
De asemenea, instanța reține că în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei să obțină consimțământul fiului său, acest obținerea consimțământului fiului pârâtei, pe care aceasta și-a asumat-o prin contract, reprezintă o obligație de rezultat, o promisiune a faptei altuia, care nu poate fi dispusă prin hotărâre judecătorească. Prin promisiunea pentru fapta altuia pârâta și-a asumat o obligație personală, de a-l determina pe fiul său să fie de acord cu înstrăinarea terenului către autorul reclamanților, fiul pârâtei nefiind obligat față de autorul reclamanților. În cazul în care pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, instanța nu poate obliga pârâta în acest sens, căci această obligație implică acordul de voință al fiului pârâtei, care nu este în nici un fel obligat prin antecontractul încheiat de mama sa. În cazul neîndeplinirii obligației asumate prin promisiunea pentru fapta altuia, obligația nu poate fi complinită de instanță, ci se transformă, eventual, în daune interese pentru neexecutarea obligației.
Având în vedere faptul că promisiunea de vânzare cumpărare nu este valabil încheiată, întrucât doar unul din coproprietari a participat la încheierea acestui antecontract, având în vedere faptul că înstrăinarea terenurilor pentru care s-a constituit dreptul de proprietate era interzisă timp de 10 ani de la momentul înscrierii proprietății, iar în cauză nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la înscrierea acestei proprietăți, având în vedere că pârâta nu poate fi obligată prin hotărâre judecătorească să obțină consimțământul fiului său, instanța urmează să respingă ca nefondată cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții D. Ș. și D. I., ambii cu domiciliul procesual ales la SCA „D. și asociații” din G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâta C. M., cu domiciliul în com. Motoșeni, ., ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.12.2013.
Președinte, Grefier,
Jud.N. V. C. I. M.
Red NVC/ Dact IM/5 ex / 16.04.2014
| ← Anulare act. Sentința nr. 7852/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5354/2013.... → |
|---|
