Pretenţii. Sentința nr. 5761/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5761/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 7613/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5761
Ședința publică din data de 03.06.2013
Președinte – A. G.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta G. DRAGUȚA în contradictoriu cu parata ..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 27.05.2013 care face parte integrantă din prezenta, Instanța in urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta G. Drăguța, a chemat în judecată pe pârâta . G., solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenul proprietate situat în mun. G., . în suprafață de 151 mp din martie 2009 la zi, respectiv suma de 1000 lei pe lună.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, începând cu anul 2005 între cele două părți a existat un contract de închiriere prelungit succesiv prin acte adiționale până în anul 2008. După rezilierea contractului, întrucât pârâta nu vrea să elibereze de bună voie terenul prin sentința civilă cu nr._/2010 a Judecătoriei G. s-a dispus evacuarea pârâtei de pe teren. Întrucât pârâta nu s-a conformat de bună voie sentinței judecătorești arătate anterior prin încheierea din data de 19.05.2011 s-a încuviințat executarea silită în vederea evacuării cu forța a pârâtei de pe terenul în discuție însă executarea a tot trenat cu promisiunea că vor elibera terenul până în data de 09.02.2012 așa cum reiese din procesul verbal din dosarul de executare cu nr.1035 aflat pe rolul biroului executorului judecătoresc.
Cererea formulată nu a fost motivat în drept.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare în care a arătat în esență că, prin procesul verbal din data de 04.02.1990 a preluat folosința unui nr. de 4 barăci, bunuri care au fost ulterior cumpărate și care erau amplasate pe terenul în discuție. Ulterior prin dispoziția Primarului Municipiului G., nr.2042/17.10.2005 reclamantei i-a fost restituit în natură terenul situat în . A iar pentru a se folosi în continuare de teren a încheiat un contract de închiriere cu reclamanta prelungit ulterior până în anul 2008.
Prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei G. s-a dispus evacuarea pârâtei de pe terenul proprietatea reclamantei și ca o consecință a evacuării s-a dispus și obligarea pârâtei la demolarea construcțiilor ridicate pe terenul proprietate precum și la plata unei sume de bani cu titlu de daune. După rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile pârâta a înțeles în cele din urmă să se conformeze dispozițiilor din sentință și somației executorului judecătoresc și a desființat construcțiile ridicate pe terenul proprietate.
Construcțiile au fost ridicate de către pârâtă potrivit înțelegerii dintre părți așa cum reiese și din procesul verbal încheiat la data de 05.10.2011 iar din procesul verbal încheiat la data de 12.10.2012 reiese că au fost demolate toate construcțiile. În continuare în data de 09.02.2012 reclamanta prin procurist a declarat în fața executorului că, obligațiile de desființare și ridicare a construcțiilor a fost îndeplinită solicitând cu aceiași ocazie înființare popririi cu privire la sumele de plată.
Tot cu ocazia acestei întâmpinări s-a mai arătat că, platformele de beton de care se face vorbire în acțiune se întind pe o suprafață mult mai mare decât cea ocupată de clădiriel demolate de către pârâtă, platformele existând cu mult înainte de data la care pârâta a achiziționat barăcile demolate. Cu aceiași ocazie pârâta a mai cerut și sancționarea reclamantei pentru exercitarea cu rea credință a drepturilor procedurale.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Cerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantumul fixat de lege.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, începând cu luna ianuarie 2005 între părți a fost încheiat un contract de închiriere a unei suprafețe de 151 mp de teren situat în mun. G., . A, aceasta deoarece prin dispoziția primarului 2042/17.10.2005 terenul a fost retrocedat reclamantei. Contractul de închiriere a fost apoi prelungit succesiv prin acte adiționale până în cursul anului 2008.
Datorită neînțelegerilor dintre cele două părți prin sentința civilă cu nr._/2010 a Judecătoriei G. s-a dispus evacuarea pârâtei de pe suprafața de teren restituită reclamantei și în același timp obligarea pârâtei la demolarea construcțiilor. Întrucât reclamanta a pus în executare silită sentința arătata anterior la data de 09.02.2012 aceasta prin procurist a declarata în fața executorului judecătoresc că obligația de eliberare și desființare a construcțiilor de pe teren a fost executată de către pârâtă, executarea continuând doar pentru sumele de bani la plata cărora mai fusese obligată pârâta.
Din cererea de chemare în judecată reiese că, reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a terenului ca urmare a neridicării platformei de beton de către pârâtă, în concret din cauza plăcii de beton reclamanta nu a putut folosi terenul conform destinației pe care ar fi vrut să o dea acestuia. În să din actele din dosarul cauzei reiese că, prin sentința_/2010 pârâta a fost obligată și la desființarea construcțiilor ridicate pe terenul reclamantei iar în situația în care acesta nu se conformează autorizează reclamanta să desființeze ea lucrările pe cheltuiala pârâtei.
Rezultă din cele arătate anterior că, ridicarea cu întârziere a plăcii de beton de pe terenul proprietatea reclamantei este o problemă de executare a sentinței arătate anterior iar în cazul refuzului pârâtei de desființare în totalitate a lucrărilor inclusiv platforma betonată, reclamanta a fost autorizată de instanță să le desființeze ea pe cheltuiala pârâtei aceasta fiind tot o problemă de punere în executare silită a sentinței arătate anterior în vederea recuperării cheltuielilor făcute în contul pârâtei.
Astfel, din cele arătate anterior rezultă cu claritate că, nedemolarea platformei de beton nu poate constituii motiv de lipsă de folosință a terenului întrucât reclamanta a fost autorizată ea însăși să demoleze lucrările rămase, tergiversarea demolării neputând să profite în mod nejustificat reclamantei.
De asemenea, mai este de arătat că, la data de 15.09.2011 pârâta a fost somată și i s-a comunicat și procesul verbal de cheltuieli întocmit de către executorul judecătoresc și prin care a fost înștiințată și cu privire la desființarea construcțiilor. Ulterior prin procesul verbal din data de 05.10.2011 s-a constatat de către executor înțelegerea dintre părți pentru a se desființa lucrările până în data de 14.10.2011. Astfel, în data de 12.10.2011 a fost încheiat un proces verbal prin care se atesta că s-au demolat toate construcțiile aflate pe terenul reclamantei, actul fiind încheiat în 4 exemplare, dintre care unul a fost comunicat executorului judecătoresc iar un altul reclamantei.
În continuare în data de 09.02.2012 executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal prin care s-a constatat că la biroul său s-a prezentat mandatara reclamantei și ocazie cu care a declarat că, a eliberat și desființat construcțiile de pe terenul proprietatea reclamantei așa cum s-a dispus prin titlul executoriu și conform procesului verbal întocmit în data de 05.10.2011 iar în continuare s-a solicitata doar înființarea popririi. Și față de această măsură de executare silită, în data de 22.02.2012 prin adresă, executorul a solicitata Trezoreriei sistarea executării silite deoarece debitorul a achitat debitul din poprire.
Rezultă din cele arătate anterior că, până în data de 22.02.2012 debitorul a fost executat silit conform dispozițiilor din titlul executoriu. Faptul că pârâtului i s-a permis să amâne executarea dispozițiilor din titlul executoriu aceasta a fost determinată și de acordul tacit al reclamantei.
Pentru considerentele arătate anterior instanța va respinge cererea formulată ca nefondată. De asemenea, în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ. instanța va obliga reclamanta la plata către pârâta a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată cu plata onorariului de avocat, sumă stabilită conform art.274 alin.3 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta G. DRAGUȚA domiciliata in G., ., ., cod poștal_, județ G. în contradictoriu cu parata . .cu sediul in G., ., .. 39, cod poștal nr._, județ G., având ca obiect „pretenții”, ca nefondată.
În temeiul art.274 alin.1 C.p.c., obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.06.2013.
Pentru Președinte Pentru Grefier
Judecător A. G. S.-M. B. aflat în C.O.,
Semnează potrivit disp. art. 261 alin. 2 C.pr.civ. semnează potrivit disp. art. 261 alin. 2 C.Pr.Civ Președintele Judecătoriei G. Grefier Șef,
Judecător R. D. G. A. N.
Red A.G./ Dact. .M.B.V /4 ex /29.07.2013
.>
.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1695/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 6111/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
