Obligaţie de a face. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 18616/233/2012*
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 13.11.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „obligație de a face și pretenții” formulată de reclamanta B. E. domiciliată în G., .. 147, . cu pârâții M. N. și M. M. domiciliați în G., .. 147, ..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 30.10.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției penale a Judecătoriei G. la data de 26.09.2012, sub dosar nr._, reclamanta B. E. a formulat recurs împotriva Sentinței penale nr. 1591/28.08.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul penal nr._, solicitând și obligarea pârâților M. N. și M. M. să remedieze defecțiunile și să achite despăgubiri către reclamantă.
Prin Încheierea din data de 14.11.2012, s-a dispus înaintarea recursului către Tribunalul G. și înaintarea cauzei către Secția Civilă a Judecătoriei G..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției Civile a Judecătoriei G. la data de 19.11.2012, sub dosar nr._ .
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că este inundată în mod repetat de pârâți, motiv pentru care pereții imobilului său au șiroaie de apă, fisuri, crăpături în tencuială și tavane iar tocurile ușilor și ale geamurilor s-au umflat.
La data de 25.06.2013, reclamanta își precizează acțiunea și arată că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 1.500 lei daune materiale.
Pârâții M. N. și M. M. nu au formulat întâmpinare, dar au fost reprezentați la judecata cauzei prin avocat Zugrăvel E. și au depus precizări, prin care au arătat că, din luna decembrie 2010, sunt plecați la muncă în Italia, că vin odată pe an în țară și că litigiul dintre ei și reclamantă a început în noiembrie 2010 când, în mod accidental, s-a spart un robinet de la caloriferul pârâților, inundând apartamentul reclamantei.
Au mai arătat pârâții că, au încercat în nenumărate rânduri să ia legătura cu reclamanta pentru a constata pagubele produse acesteia și a le remedia, însă reclamanta a refuzat să deschidă ușa apartamentului.
Au precizat pârâții că există o țeavă în baie care ar trebui schimbată, dar că accesul la aceasta nu poate fi făcut decât prin imobilul pârâtei, care nu permite accesul.
Au anexat înscrisuri în copie și planșe fotografice (f. 32-38, 59, 70-76).
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1011 lei și timbru judiciar de 5 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (f. 49, 52,55,).
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ. de la 1865.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu martorul C. E., propus de pârâți.
A fost încuviințată și proba cu interogatoriul reclamantei, dar aceasta nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriu, deși a fost citată cu această mențiune.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâții M. N. și M. M. locuiesc în același . apartamentul nr. 33, fiind vecini pe verticală cu reclamanta, care locuiește la apartamentul nr. 29.
Reclamanta B. E. a formulat plângere penală împotriva pârâtului M. N., reclamând faptul că, în mod repetat, din data de 24.11.2010 până în data de 27.04.2011 și în perioada 10-15.08.2012, în mod intenționat, a inundat sifonul din baie și îi toarnă intenționat apă în masca de la baie inundându-i apartamentul (f. 32-35).
Prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 18.01.2012, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria G. în dosarul nr. 3275/P/2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Aceeași rezoluție de neîncepere a urmăririi penale a fost dată și la data de 05.03.2013, în dosarul nr. 6349/P/212 (f. 35).
Din procesul-verbal încheiat în data de 27.04.2011 (f. 70), a rezultat că, cu ocazia spargerii unui robinet de la caloriferul apartamentului 33, aflat în proprietatea pârâților, s-a format o comisie pentru a se constata daunele produse în imobilul reclamantei, reclamanta refuzând să permită accesul în imobil.
La data de 30.04.2011, reclamanta a fost notificată de pârâta M. M. pentru a comunica care este prejudiciul suferit de aceasta în urma spargerii robinetului de la calorifer, în vederea acordării de despăgubiri (f. 72-76).
Din declarația martorului C. E. audiat în cauză (f. 79) și din înscrisurile aflate la dosar (f. 36-38), a rezultat că pârâții lucrează în Italia. A rezultat totodată că, în imobilul proprietatea pârâților, sunt defecțiuni ale instalației de scurgere iar, pentru remedierea acestora, este necesar accesul prin apartamentul cu nr. 29, aflat în proprietatea reclamantei, acces care nu este permis de reclamantă (f. 59), fapt care a fost arătat și de către pârâți prin precizările depuse la dosar.
În drept, potrivit art. 1.349 coroborat cu art. 1.357 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, fiind obligat să îl repare.
Din aceste prevederi legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției persoanei, cu capacitate civilă delictuală, ce a determinat prejudiciului.
Cu privire la fapta ilicită săvârșită de pârâți, din probele administrate în cauză, a rezultat că, în noiembrie 2010, s-a spart accidental un robinet la un calorifer din imobilul pârâților care a inundat apartamentul reclamantei.
A mai rezultat, așa cum s-a arătat, că pârâții au o defecțiune la instalația de scurgere din baie, defecțiune care nu poate fi însă remediată decât din interiorul imobilul aparținând reclamantei.
Deci s-a făcut dovada faptei ilicite a pârâților.
Având în vedere că avariile s-au produs la instalațiile din imobilul pârâților, se reține și vinovăția acestora sub forma culpei.
Cu privire la prejudiciu, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului dar, notificată fiind de către pârâți pentru a permite accesul în imobil în vederea stabilirii prejudiciului și a remedierii instalației de scurgere, nu a permis accesul în imobil.
De asemenea, reclamanta nu s-a prezentat în instanță pentru a răspunde la interogatoriul propus de pârâți, astfel încât, în baza art. 225 C.proc.civ. de la 1865, instanța apreciază această împrejurare ca o recunoaștere a susținerilor pârâților.
Din probele administrate în cauză, nu a rezultat prejudiciul produs reclamantei prin fapta pârâților, astfel încât instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Pe de altă parte, potrivit principiului de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă pentru recunoașterea unui drept și având în vedere că reclamanta este în culpă că nu a permis accesul pârâților și a comisiei instituită la nivelul asociației de proprietari pentru constatarea prejudiciului și remedierea defecțiunilor, acțiunea acesteia este nefondată.
Cu privire la cererea pârâților de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată, respectiv la onorariul de avocat în cuantum de 1.200 lei, așa cum rezultă din chitanțele nr. 8225/09.08.2013 și nr. 8226/13.08.2013, instanța constată că, în baza art. 274 alin. 3 C.proc.civ.de la 1865, cheltuielile de judecată, reprezentate de onorariu avocat, pot fi cenzurate de instanța de judecată în funcție de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Prin aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversă, ținând seama de natura și complexitatea prestației avocatului acestuia.
În acest sens, în jurisprudența CEDO, s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Prezenta cauză are ca obiect acțiune de a face și pretenții și, cum onorariul de avocat reflectă volumul de muncă al avocatului depus în cauză și având în vedere participarea avocatului la două termene de judecată, înscrisurile depuse de avocat la dosar și susținerile acestuia la termenele de judecată, instanța reține că acesta nu a desfășurat un volum mare de activitate pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 1.200 lei, pe care l-a apreciat mare în raport cu activitatea desfășurată.
Instanța consideră ca desfășurarea activității menționate în contractul de asistență juridică implică studierea înscrisurilor existente la dosar, o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor pârâților, formularea apărărilor, reprezentarea pârâților la termenele de judecată și apreciază că suma de 600 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației avocatului, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina reclamantei.
În concluzie, pentru considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea ca nefondată, va admite în parte cererea pârâților de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată și va obliga reclamanta la plata, către pârâți, a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta B. E. domiciliată în G., .. 147, ., în contradictoriu cu pârâții M. N. și M. M. domiciliați în G., .. 147, ., județul G..
Admite în parte cererea pârâților de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta la plata, către pârâți, a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2013.
Președinte Grefier
Red.E.P./ Dact.GO / 5 ex /25.02.2014
.>
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 22/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
