Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1876/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINTȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 11.11. 2013
Președinte – A. G.
Grefier – E. M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile privind pe petent M. P. și pe intimat POLIȚIA L. G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 11.11.2013, când a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., petentul M. P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Poliția L. G., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, emis în data de 17.01.2013 prin care i s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 alin.1, pct.15 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
În motivarea plângerii a arătat că, la data de 17.01.2013 aflându-se la volanul microbuzului cu nr. de înmatriculare_ în regim de maxi-taxi s-a aflat în imposibilitate de a opri în stația amenajată întrucât perimetrul aferent acesteia se aflau oprite neregulamentar alte două autoturisme iar pe de altă parte unii călători din mașină vroiau să coboare. Astfel cele arătate în procesul verbal nu corespunde în totalitate adevărului deoarece s-a omis consemnarea motivului imposibilității opririi în stația amenajată.
În continuare se mai arată că în procesul verbal s-a consemnat în mode nereal și faptul că unele persoane au început să tragă de ușa mașinii pentru a urca în condițiile în care aceasta era în mers. Se mai arată că procesul verbal i s-a comunicat prin afișare și astfel nu i s-a prezentat pentru a fi semnat și să verifice dacă obiecțiunile sale au fost sau nu consemnate.
De asemenea, prin precizările depuse ulterior la dosarul cauzei petentul mai arată că, nu contestă cele consemnate de către agentul de poliție locală ci faptul că această constatare nu este reală și completă, în sensul că s-a omis să se consemneze și faptul că stația era ocupată de alte două mașini parcate neregulamentar. În continuare mai arată că în cauză devin aplicabile dispozițiile art.11 alin.1 din OG 2/2001 deoarece a fost forțat să oprească în afara perimetrului semnalizat al stației de către pasagerii din mașină, aceștia devenind nemulțumiți și agitați refuzând să aștepte . aceiași ocazie s-a mai arătat că, procesul verbal nu este legal și complet deoarece nu s-a consemnat obiecțiunile formulate și nici toate împrejurările în care s-a săvârșit contravenția.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare și prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca nefondată și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal contestat. În drept întâmpinarea a fost pe dispozițiile art.115 – 118 C.p.c., OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Prezenta plângere contravențională este scutită de taxă de timbru în temeiul art. 15 lit. i Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, raportat la prevederile art. 36 Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și de timbru judiciar, conform art. 1 alin. 2 Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu un martor pentru petent.
Examinând probele administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 17.01.2013 agenții de poliție locală au sancționat petentul cu amendă în cuantum de 420 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.101 alin.1 pct.15 din OUG 195/2002, aceasta deoarece, efectuând transport public de persoane în regim de maxi – taxi cu microbuzul cu nr. de înmatriculare_ a oprit voluntar pentru urcare și coborârea pasagerilor în apropierea trecerii de pietoni situat la intersecția străzilor Siderurgiștilor cu A. Saligny și în afara spațiului amenajat al stației astfel că, în temeiul art.101 alin.1, pct.15 din OUG 195/2002 în care se prevede că se sancționează cu amendă oprirea autovehiculelor destinate transportului de persoane în alte locuri decât stațiile semnalizate, petentul fiind sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei.
Având în vedere că fapta a fost constatată personal de agentul de poliție locală, în acest caz, procesele-verbale întocmite se bucură de prezumțiile relative de legalitate, autenticitate și de temeinicie (cauza A. contra României - cererea nr._/03, hotărârea din 04 octombrie 2007 a Curții Europene a Drepturilor Omului).
Cât privește controlul de legalitate, instanța constata ca procesul-verbal . nr._, emis în data de 17.01.2013, respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea mai este de arătat și faptul că la data întocmirii procesului verbal, acesta nu a fost semnat de către petent deoarece a refuzat să semneze, procesul verbal atestând acest lucru prin semnarea lui de către un martor asistent.
Cu privire la nerespectarea consemnării obiecțiunilor în procesul verbal este de arătat că, această neregularitate este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, ceea ce înseamnă că, trebuie dovedit și prejudiciul suferit de petent din cauza nerespectării dispozițiilor legale de către agentul de poliție, însă având în vedere promovarea plângerii la instanța de judecată competentă aceste obiecții vor fi făcute și supuse analizei instanței de judecată.
În continuare, în ceea ce privește temeinicia procesului verbal întocmit,este de arătat că,
OG2/2001 instituie prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal de constatare a contravențiilor, reglementari care sunt inaplicabile, din perspectiva art. 6 al CEDO. Aplicarea unor atare prevederi ale dreptului intern ar putea crea o situație profund injustă in care petentul ar fi pus in situația de a-și dovedi nevinovăția, in totala desconsiderare atât a principiilor generale ale dreptului intern cât și ale Convenției la care face referire. Prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 al CEDO face ca, in plan probator, sarcina dovedirii faptului ca petentul a săvârșit fapta reținută pe seama sa să revină intimatului. Pe de altă parte, materia probațiunii se bazează pe niște rigori bine definite.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, confirmată și in cauza A. contra României, materia contravențiilor aparține dreptului penal. O consecință a acestui fapt este și aceea că dreptul la respectarea unui proces echitabil include și in aceasta materie prezumția de nevinovăție a cărei respectare se impune in toate cazurile. Imperativul respectării prezumției de nevinovăție presupune ca in caz de îndoiala asupra situației de fapt, de aceasta să profite persoana sancționată. În continuare tot conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României, citată anterior).
Așa cum reiese din probatoriu administrat în cauză și anume declarația martorei audiate coroborată cu precizările formulate ulterior de către petent, acesta nu a oprit microbuzul în stație pentru a face schimbul de pasageri, ci invocând faptul că, pasagerii începuse să devină nervoși și irascibilii datorită intereselor acestora din zonă, a fost obligat în cele din urmă să permită urcarea și coborârea pasagerilor invocând în acest sens dispozițiile art.11 alin.1 din OG 2/2001 agentul constatator neținând cont de acest amănunt la întocmirea procesului verbal. Astfel, exista anumite situatii in care, desi persoana fizica sau juridica comite o fapta ilicita care intra in sfera raspunderii contraventionale, este exonerata de aceasta forma de raspundere. Situatiile care inlatura caracterul contraventional al faptei ilicite sunt prevazute expres si limitativ in cadrul Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, art.11 alin.1. În continuare starea de necesitate ca element exonerator de raspundere contraventionala si penala isi gaseste reglementarea normativa in cadrul art. 45 din Codul penal. Pentru a se circumscrie starii de necesitate, fapta ilicita trebuie sa fi fost savarsita pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala ori sanatatea unei persoane, un bun important sau un interes obstesc. Nu va fi stare de necesitate daca persoana care a savarsit fapta, si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat.
De asemenea cu privire la constrîngerea fizică invocată este de arătat că, constituie element exonerator de raspundere contraventionala si totodata cauza care inlatura caracterul penal al faptei, presiunea pe care o forta careia nu i se poate rezista o exercita asupra unei persoane. Constrangerea morala are aceleasi efecte juridice ca si cea fizica si consta in presiunea psihologica exercitata asupra unei persoane prin amenintarea cu un pericol grav.
În continuare cu privire la cazul fortuit astfel cum a fost invocat și ca element exonerator de raspundere contraventionala si totodata cauza care inlatura caracterul penal al faptei, reprezinta situatia in care rezultatul ilicit se produce datorita interventiei neprevazute si nedorite a unei forte straine, însă așa cum reiese din probatoriul administrat în cauză nu sunt îndeplinite pentru nicio cauză exoneratoare de răspundere condițiile de existență. Mai mult decât atât, din declarația martorei precum și din recunoașterea petentului reiese că nu a oprit regulamentar în stația special amenajată, plângerea fiind motivată la început, invocându-se parcarea neregulamentară a două mașini apoi prin precizările făcute s-au invocat cauze exoneratoare de răspundere.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Având în vedere și probatoriul administrat reiese că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție astfel că instanța apreciază că, acesta se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor dedusă judecății, ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
În temeiul art.274 alin.1 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea formulată împotriva procesului-verbal . nr._ din 13.01.2013, formulată de petentul M. P., domiciliat în G. ..1 . . cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G. ., ca nefondată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A.G. / Dact. E.M.B. / 5 ex /27.01.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 3820/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Încheierea nr. 15/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
